ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 163/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentin ța penală nr. 115/S din 24 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 13469/62/2012 s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen., cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, încetarea procesului penal privind pe inculpatul C.O.G. relativ la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, în baza art. 91 C. pen., a fost aplicată inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 RON (SC I.M. SRL). S-a mai dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc.

pen. cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, încetarea procesului penal privind pe același inculpat relativ la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza art. 91 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 100 RON (SC S. SRL). S-a f ăcut aplicarea art. 63 1 C. pen. În baza art. 346 C. proc. pen. s-a constatat că partea vătămată Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a recuperat integral prejudiciul cauzat prin infracțiunile de evaziune fiscală. S-a dispus comunicarea hot ărârii către Oficiul Registrului Comerțului Brașov la momentul rămânerii definitive.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.O.G. să plătească statului suma de 3.500 RON cheltuieli judiciare. Pentru a pronun ța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 28 noiembrie 2012 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov s-au dispus, printre altele, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C.O.G. pentru comiterea a două infracțiuni de „evaziune fiscală” prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acestea cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în actul de sesizare că inculpatul, în calitate de administrator al SC I.M.

SRL a înregistrat avansuri marfă de la trei societăți comerciale (SC O. SRL, SC A.I. SRL și SC P. SRL) aferente cărora nu a plătit statului T.V.A., precum și active lipsă în gestiune, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 54.749 RON. În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că, în calitate de administrator la SC S. SRL a livrat, doar pe bază de avize, mărfuri în valoare de 2.240 RON către SC I.M. SRL, fără a întocmi ulterior facturi fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 688 RON. În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: raportul de inspecție fiscală din 27 iunie 2006, procese-verbale, balanțele de verificare, raportul de inspecție fiscală din 26 iunie 2006, declarațiile martorilor: A.M.

și C.N., declarațiile inculpatului C.O.G., alte înscrisuri precum acte adiționale, fișa contabilă, etc. Anterior citirii actului de sesizare și primului termen de judecată - văzând art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 - inculpatul C.O.G. a achitat integral prejudiciul cauzat Statului Român. A considerat instan ța de fond că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prev ăzute de lege se reduc la jumătate.

Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro în echivalentul monedei naționale se poate aplica pedeapsa amenzii penale, iar dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă care se trece în cazierul judiciar. A constatat prima instan ță că prejudiciul cauzat statului prin faptele inculpatului C.O.G. a fost integral acoperit anterior momentului vizat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, sens în care a făcut aplicarea textului indicat. Cu privire la sanc ționarea inculpatului, instanța de fond a constatat că, în fapt, achitarea prejudiciului în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, conduce la înlocuirea răspunderii penale cu o sancțiune cu caracter administrativ prevăzută de art. 91 C. pen.

Prin sanc ționarea administrativă a inculpatului se produce o înlocuire a răspunderii penale și nu o nepedepsire rezultă și din dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 care prevăd că „dispozițiile art. 10 alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de legea evaziunii fiscale într-un interval de 5 ani (...)”. Sancționarea administrativă conform art. 10 din Legea nr. 241/2005, fiind trecută în cazierul judiciar, face imposibilă reținerea unei cauze de nepedepsire similare pe o durată de 5 ani. Prin urmare, instan ța a constatat că achitarea prejudiciului de către inculpatul C.O.G. până la prima zi de judecată conduce la aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc.

pen., sens în care a aplicat inculpatului indicat pentru fiecare infracțiune de evaziune fiscală cate o sancțiune a amenzii administrative, în cuantum de 500 RON pentru SC I.M. SRL respectiv de 100 RON relativ la SC S. SRL. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, criticând-o pentru netemeinicie și solicit ând desființarea ei, iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri temeinice. Partea civil ă a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că prejudiciul a fost achitat în întregime de inculpat și deci că soluția adoptată este una nelegală.

Întrucât a mai rămas un prejudiciu cauzat prin acțiunile ilicite ale SC S. SRL în cuantum de 8.714 RON neacoperit, se impunea condamnarea inculpatului și obligarea acestuia la plata acestui prejudiciu. Curtea de Apel Bra șov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 75/AP din 18 iunie 2013 a respins ca nefondat apelul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței penale nr. 115/S din 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a menținut-o. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanta la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronun ța această hotărâre instanța de apel a reținut că prin chitanțele depuse în fața instanței de fond inculpatul C.O.G.

a făcut dovada plății celor două sume constatate ca prejudiciu creat prin faptele pentru care a fost trimis în judecată. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel a formulat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov. Ap ărătorul desemnat din oficiu și reprezentantul Ministerului Public au pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de partea civilă. A arătat că în mod corect instanța a constatat că inculpatul a achitat integral prejudiciul.

Recursul declarat de partea civil ă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Prin motivele scrise de recurs depuse la dosar, partea civil ă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, reiterând motivele formulate în fața instanței de apel, a criticat decizia pronunțată de prima instanță de control judiciar apreciind că aceasta este nelegală în parte. În susținere a arătat că în mod gre șit instanța de apel și instanța de fond au constatat că partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală a recuperat integral prejudiciul cauzat prin infracțiunile de evaziune fiscală fără a verifica dacă plățile efectuate de către inculpat coincid cu prejudiciul stabilit prin actele de inspecție fiscală.

În contradictoriu cu considerentele instanței de apel și de fond s-a menționat faptul că Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, s-a constituit parte civilă în cauză pentru SC S. SRL cu suma totală de 8.948 RON, conform raportului de inspecție fiscală din 26 iunie 2006, procesului-verbal din 22 iunie 2006 și deciziei de impunere din 26 iunie 2006. Din aceste sume s-au achitat către bugetul general consolidat al statului pentru SC S. SRL cu titlu de TVA suma de 688 RON conform chitanței din 17 aprilie 2013. S-a considerat că instanța de apel și de fond au apreciat greșit asupra stării de fapt și au dispus încetarea procesului penal fără a verifica dacă s-a recuperat integral prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului prin faptele de natură penală ale inculpatului.

S-a apreciat că pentru SC S. SRL prejudiciul a fost acoperit doar parțial prin plata sumei totale de 688 RON. S-a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul ca prin decizia de impunere din 26 iunie 2006 au fost stabilite în sarcina SC S. SRL obligații de plată în cuantum total de 8.948 RON, după cum urmează: - debit de 8.265 RON; - dobânzi de întârziere de 548 RON; - penalități de întârziere de 135 RON, urmare a vânzărilor de active și a lipsurilor de bunuri patrimoniale (stocuri de marfă). S-a arătat că obligațiile stabilite au natura de TVA la care au fost calculate accesorii astfel cum rezultă din actele procesuale depuse în cauză, deoarece SC S. SRL a realizat venituri din operațiuni impozabile.

Din punct de vedere al laturii civile, s-a apreciat că atât instanța de apel, cât și instanța de fond trebuiau să aibă în vedere considerentele stabilirii obligațiilor fiscale în sarcina societății, generate ca urmare a activității infracționale a inculpatului. Astfel, potrivit adresei din 28 iunie 2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice Râșnov pentru SC S. SRL s-a achitat doar suma de 688 RON, însă, potrivit actelor sus-menționate, a rămas neacoperit un prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului în cuantum total de 8.260 RON. S-a considerat că instanța de apel și fond au apreciat greșit asupra stării de fapt și a dispus încetarea procesului penal fără a verifica dacă într-adevăr a fost acoperit întregul prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului prin faptele de natura infracțională ale inculpatului, fără a constata că pentru SC S. SRL a rămas neacoperit un prejudiciu în cuantum total de 8.260 RON.

Solicitarea părții civile a fost în sensul analizării probatoriului administrat în cauză în ce privește latura civilă urmând să constate că inculpatul datorează bugetului consolidat al statului obligațiile fiscale cu care Statul Român s-a constituit parte civilă pentru ambele societăți, urmând ca majorările de întârziere și penalitățile să se calculeze de la data săvârșirii faptei până la data achitării integrale a prejudiciului. S-a arătat că motivele de apel și recurs formulate scot în evidență faptul că pe de o parte, independent de modalitatea în care s-a soluționat procesul penal, inculpatul a cauzat bugetului de stat un prejudiciu prin activitatea infracțională, recuperat doar parțial până în prezent, iar pe de altă parte infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată sunt de evaziune fiscală ceea ce comporta intenție directă în săvârșirea lor.

Se consideră că instanța de fond a greșit în darea acestei soluții, în cauză fiind probat prejudiciul adus Statului Român și care trebuie recuperat în integralitate , nu numai parțial. A mai solicitat instanței de recurs ca în urma analizării întregului probatoriu administrat în cauză în ce privește latura civilă: - să se constate că inculpatul mai datorează bugetului consolidat al statului obligații fiscale cu care Statul Român s-a constituit parte civilă în cuantum total de 8.260 RON și să dispună astfel admiterea în totalitate a acesteia astfel cum a fost formulată. În final a solicitat admiterea cererii de recurs, desființarea în parte a deciziei penale nr. 75/AP din 18 iunie 2013 ca fiind nelegală și, pe cale de consecință, admiterea constituirii de parte civilă astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte reține că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unei analize judicioase și coroborate a tuturor probelor administrate în cauză. Astfel în cursul procesului penal au fost administrate următoarele probe: raportul de inspecție fiscală din 27 iunie 2006, procese-verbale, balanțele de verificare, raportul de inspecție fiscală din 26 iunie 2006, declarațiile martorilor A.M. și C.N., declarațiile inculpatului C.O.G., alte înscrisuri precum acte adiționale, fișa contabilă,etc. Înalta Curte constată că în mod corect instanțele de fond și de apel au reținut că prin chitanțele depuse în fața primei instanțe, inculpatul a făcut dovada plății prejudiciului creat prin faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Prin urmare, instan ța de fond a constatat că achitarea prejudiciului de către inculpatul C.O.G. până la prima zi de judecată conduce la aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen., sens în care a aplicat inculpatului .pentru fiecare infracțiune de evaziune fiscală cate o sancțiune a amenzii administrative, în cuantum de 500 RON pentru SC I.M. SRL, respectiv de 100 RON relativ la SC S. SRL. În același dosar de urmărire penală în care a fost cercetat inculpatul C.O.G.

a mai fost cercetat și învinuitul B.A., în sarcina căruia s-a reținut că, în calitate de asociat și administrator de fapt al SC S. SRL, nu a înregistrat vânzarea auto marca D. în valoare de 14.289,90 RON, vânzare stoc marfă în valoare de 25.049,87 RON și constatare lips ă din gestiune mobilier în valoare de 1.920,83 RON, fiind creat un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 8.260 RON, însă față de acesta din urmă nu s-a dat o soluție de trimitere în judecată, instanța penală nefiind legal sesizată și cu judecarea faptelor comise de acest învinuit. Întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (2) C. proc.

pen., acțiunea civilă va fi soluționată de instanța penală numai dacă este alăturată acțiunii penale, iar în speță instanța penală nu a fost sesizată cu acțiunea penală împotriva numitului B.A., referitor la care s-a reținut în actul de sesizare că a cauzat diferența de prejudiciu prin intermediul SC S. SRL, solicitată de partea civilă,se constată că în mod corect a constatat instanța de fond că prejudiciul imputat inculpatului C.O.G., prejudiciu ce a făcut obiectul acțiunii civile alăturate în acest proces acțiunii penale, este în cuantum total de 55.438 RON, prejudiciu ce a fost achitat integral de inculpat. Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de apel, atâta vreme cât numitul B.A., ce a cauzat prin acțiunile sale ilicite diferența de prejudiciu solicitat de partea civilă, nu a fost trimis în judecată pentru aceste fapte, instanța penală nu poate soluționa o asemenea pretenție, cu atât mai mult nu-l poate obliga pe inculpatul C.O.G.

la repararea acestui prejudiciu ce nu i se poate imputa, neexistând o acțiune ilicită a acestuia care să-l cauzeze. Din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, respectiv raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 23 iunie 2006 și actul de cesiune a părților sociale ale SC S. SRL autentificat în 26 martie 2004, rezultă că B.A., prin acțiunile sale desfășurate în calitate de asociat și administrator de fapt al SC S. SRL după data de 26 martie 2004, a cauzat acest prejudiciu bugetului de stat, acesta fiind singura persoană ce poate fi obligată la plata prejudiciului, dar de către o instanță civilă, partea civilă având posibilitatea de a se adresa instanței civile pentru recuperarea diferenței de prejudiciu solicitate.

Fa ță de toate considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de partea civil ă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civil ă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva deciziei penale nr. 75/AP din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta parte civilă plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.O.G. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2014.