ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 163/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 163/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentin

ța penală nr. 115/S

din 24 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr.

13469/62/2012 s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10

lit. i) C. proc. pen., cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr.

241/2005, încetarea procesului penal privind pe inculpatul C.O.G. relativ la

comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, în baza

art. 91 C. pen., a fost aplicată inculpatului sancțiunea amenzii administrative

în cuantum de 500 RON (SC I.M. SRL).

S-a mai dispus,

în baza art. 11 pct. 2

lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen. cu aplicarea art. 10 alin.

(1) teza finală din Legea nr. 241/2005, încetarea procesului penal privind pe același

inculpat relativ la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de

art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și în baza art. 91 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului sancțiunea amenzii

administrative în cuantum de 100 RON (SC S. SRL).

S-a f

ăcut aplicarea art. 63

1

C. pen.

În baza art. 346 C.

proc. pen. s-a constatat că partea vătămată Statul Român, prin Agenția Națională

de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a recuperat

integral prejudiciul cauzat prin infracțiunile de evaziune fiscală.

S-a dispus comunicarea

hot

ărârii

către Oficiul Registrului Comerțului Brașov la momentul rămânerii definitive.

În baza art. 191 C.

proc. pen.,

a fost obligat inculpatul C.O.G. să plătească statului suma de 3.500 RON cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronun

ța această hotărâre, prima

instanță a reținut că prin

rechizitoriul

întocmit la data de 28 noiembrie 2012 de către

Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov s-au dispus, printre altele, punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C.O.G. pentru

comiterea a două infracțiuni de „evaziune fiscală” prevăzute de art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acestea

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în actul de sesizare că inculpatul,

în calitate de administrator al SC I.M. SRL a înregistrat avansuri marfă de la trei

societăți comerciale (SC O. SRL, SC A.I. SRL și SC P. SRL) aferente cărora nu a

plătit statului T.V.A., precum și active lipsă în gestiune, cauzând astfel un prejudiciu

bugetului de stat în cuantum de 54.749 RON.

În sarcina aceluiași inculpat

s-a reținut că, în calitate de administrator la SC S. SRL a livrat, doar pe bază

de avize, mărfuri în valoare de 2.240 RON către SC I.M. SRL, fără a întocmi ulterior

facturi fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 688 RON.

În cursul urmăririi penale

au fost administrate următoarele probe: raportul de inspecție fiscală din 27

iunie 2006, procese-verbale, balanțele de verificare, raportul de inspecție fiscală

din 26 iunie 2006, declarațiile martorilor: A.M. și C.N., declarațiile inculpatului

C.O.G., alte înscrisuri precum acte adiționale, fișa contabilă, etc.

Anterior citirii actului

de sesizare

și

primului termen de judecată - văzând art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 -

inculpatul C.O.G. a achitat integral prejudiciul cauzat Statului Român.

A considerat instan

ța de fond că, potrivit

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de

evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau

al judecății, până la primul termen, învinuitul sau inculpatul acoperă integral

prejudiciul cauzat,

limitele pedepsei prev

ăzute

de lege se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții

este de până la 100.000 euro în echivalentul monedei naționale se poate aplica pedeapsa

amenzii penale, iar dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este

de până la 50.000 euro în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune

administrativă care se trece în cazierul judiciar.

A constatat prima instan

ță că prejudiciul cauzat

statului prin faptele inculpatului C.O.G. a fost integral acoperit anterior momentului

vizat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, sens în care a făcut aplicarea

textului indicat.

Cu privire la sanc

ționarea inculpatului,

instanța de fond a constatat că, în fapt, achitarea prejudiciului în cazul infracțiunii

de evaziune fiscală, conduce la înlocuirea răspunderii penale cu o sancțiune cu

caracter administrativ prevăzută de art. 91 C. pen.

Prin sanc

ționarea administrativă

a inculpatului se produce o înlocuire a răspunderii penale și nu o nepedepsire rezultă

și din dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 care prevăd că „dispozițiile

art. 10 alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută

de legea evaziunii fiscale într-un interval de 5 ani (...)”. Sancționarea administrativă

conform art. 10 din Legea nr. 241/2005, fiind trecută în cazierul judiciar, face

imposibilă reținerea unei cauze de nepedepsire similare pe o durată de 5 ani.

Prin urmare, instan

ța a constatat că achitarea

prejudiciului de către inculpatul C.O.G. până la prima zi de judecată conduce la

aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C.

proc. pen., sens în care a aplicat inculpatului indicat pentru fiecare infracțiune

de evaziune fiscală cate o sancțiune a amenzii administrative, în cuantum de 500

RON pentru SC I.M. SRL respectiv de 100 RON relativ la SC S. SRL.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat apel partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională

de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov,

criticând-o pentru netemeinicie

și

solicit

ând desființarea ei, iar

în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri temeinice.

Partea civil

ă a arătat că în mod greșit

a reținut instanța de fond că prejudiciul a fost achitat în întregime de inculpat

și deci că soluția adoptată este una nelegală. Întrucât a mai rămas un prejudiciu

cauzat prin acțiunile ilicite ale SC S. SRL în cuantum de 8.714 RON neacoperit,

se impunea condamnarea inculpatului și obligarea acestuia la plata acestui prejudiciu.

Curtea de Apel Bra

șov, secția penală și

pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 75/AP din 18 iunie 2013 a respins

ca nefondat apelul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței penale nr. 115/S

din 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a menținut-o.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat apelanta

la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat. Pentru a pronun

ța această hotărâre instanța de apel a reținut

că prin chitanțele depuse în fața instanței de fond inculpatul C.O.G. a făcut dovada

plății celor două sume constatate ca prejudiciu creat prin faptele pentru care a

fost trimis în judecată.

Împotriva deciziei pronunțată

de instanța de apel a formulat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov.

Ap

ărătorul desemnat din

oficiu și reprezentantul Ministerului Public au pus concluzii de respingere ca nefondat

a recursului declarat de partea civilă. A arătat că în mod corect instanța a constatat

că inculpatul a achitat integral prejudiciul.

Recursul declarat de partea

civil

ă Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov

este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Prin motivele scrise de

recurs depuse la dosar, partea civil

ă Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, reiterând motivele formulate în fața

instanței de apel, a criticat decizia pronunțată de prima instanță de control judiciar

apreciind că aceasta este nelegală în parte. În susținere a arătat că în mod

gre

șit instanța de apel și

instanța de fond au constatat că partea vătămată Agenția Națională de Administrare

Fiscală a recuperat integral prejudiciul cauzat prin infracțiunile de evaziune fiscală

fără a verifica dacă plățile efectuate de către inculpat coincid cu prejudiciul

stabilit prin actele de inspecție fiscală.

În contradictoriu cu considerentele

instanței de apel și de fond s-a menționat faptul că Statul Român, prin Agenția

Națională de Administrare Fiscală, s-a constituit parte civilă în cauză pentru SC

S. SRL cu suma totală de 8.948 RON, conform raportului de inspecție fiscală din

26 iunie 2006, procesului-verbal din 22 iunie 2006 și deciziei de impunere din

26 iunie 2006.

Din aceste sume s-au achitat

către bugetul general consolidat al statului pentru SC S. SRL cu titlu de TVA suma

de 688 RON conform chitanței din 17 aprilie 2013.

S-a considerat că instanța

de apel și de fond au apreciat greșit asupra stării de fapt și au dispus încetarea

procesului penal fără a verifica dacă s-a recuperat integral prejudiciul cauzat

bugetului general consolidat al statului prin faptele de natură penală ale inculpatului.

S-a apreciat că pentru

SC S. SRL prejudiciul a fost acoperit doar parțial prin plata sumei totale de 688

RON.

S-a arătat că instanța

de fond nu a ținut cont de faptul ca prin decizia de impunere din 26 iunie 2006

au fost stabilite în sarcina SC S. SRL obligații de plată în cuantum total de 8.948

RON, după cum urmează:

- debit de 8.265 RON;

- dobânzi de întârziere

de 548 RON;

- penalități de întârziere

de 135 RON, urmare a vânzărilor de active și a lipsurilor de bunuri patrimoniale

(stocuri de marfă).

S-a arătat că obligațiile

stabilite au natura de TVA la care au fost calculate accesorii astfel cum rezultă

din actele procesuale depuse în cauză, deoarece SC S. SRL a realizat venituri din

operațiuni impozabile.

Din punct de vedere al

laturii civile, s-a apreciat că atât instanța de apel, cât și instanța de fond trebuiau

să aibă în vedere considerentele stabilirii obligațiilor fiscale în sarcina societății,

generate ca urmare a activității infracționale a inculpatului.

Astfel, potrivit adresei

din 28 iunie 2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice Râșnov pentru SC

S. SRL s-a achitat doar suma de 688 RON, însă, potrivit actelor sus-menționate,

a rămas neacoperit un prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului în cuantum

total de 8.260 RON.

S-a considerat că instanța

de apel și fond au apreciat greșit asupra stării de fapt și a dispus încetarea procesului

penal fără a verifica dacă într-adevăr a fost acoperit întregul prejudiciu cauzat

bugetului consolidat al statului prin faptele de natura infracțională ale inculpatului,

fără a constata că pentru SC S. SRL a rămas neacoperit un prejudiciu în cuantum

total de 8.260 RON.

Solicitarea părții civile

a fost în sensul analizării probatoriului administrat în cauză în ce privește latura

civilă urmând să constate că inculpatul datorează bugetului consolidat al statului

obligațiile fiscale cu care Statul Român s-a constituit parte civilă pentru ambele

societăți, urmând ca majorările de întârziere și penalitățile să se calculeze de

la data săvârșirii faptei până la data achitării integrale a prejudiciului.

S-a arătat că motivele

de apel și recurs formulate scot în evidență faptul că pe de o parte, independent

de modalitatea în care s-a soluționat procesul penal, inculpatul a cauzat bugetului

de stat un prejudiciu prin activitatea infracțională, recuperat doar parțial până

în prezent, iar pe de altă parte infracțiunile pentru care acesta a fost trimis

în judecată sunt de evaziune fiscală ceea ce comporta intenție directă în săvârșirea

lor. Se consideră că instanța de fond a greșit în darea acestei soluții, în cauză

fiind probat prejudiciul adus Statului Român și care trebuie recuperat în integralitate

, nu numai parțial.

A mai solicitat instanței

de recurs ca în urma analizării întregului probatoriu administrat în cauză în ce

privește latura civilă:

- să se constate că inculpatul

mai datorează bugetului consolidat al statului obligații fiscale cu care Statul

Român s-a constituit parte civilă în cuantum total de 8.260 RON și să dispună astfel

admiterea în totalitate a acesteia astfel cum a fost formulată.

În final a solicitat admiterea

cererii de recurs, desființarea în parte a deciziei penale nr. 75/AP din 18

iunie 2013 ca fiind nelegală și, pe cale de consecință, admiterea constituirii de

parte civilă astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte reține că

situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unei analize

judicioase și coroborate a tuturor probelor administrate în cauză.

Astfel

în cursul procesului penal

au fost administrate următoarele probe: raportul de inspecție fiscală din 27

iunie 2006, procese-verbale, balanțele de verificare, raportul de inspecție fiscală

din 26 iunie 2006, declarațiile martorilor A.M. și C.N., declarațiile inculpatului

C.O.G., alte înscrisuri precum acte adiționale, fișa contabilă,etc.

Înalta Curte constată

că în mod corect instanțele de fond și de apel au reținut că prin chitanțele depuse

în fața primei instanțe, inculpatul a făcut dovada plății prejudiciului creat prin

faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Prin urmare, instan

ța de fond a constatat

că achitarea prejudiciului de către inculpatul C.O.G. până la prima zi de judecată

conduce la aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10

lit. i) C. proc. pen., sens în care a aplicat inculpatului .pentru fiecare infracțiune

de evaziune fiscală cate o sancțiune a amenzii administrative, în cuantum de 500

RON pentru SC I.M. SRL, respectiv de 100 RON relativ la SC S. SRL.

În același dosar de urmărire

penală în care a fost cercetat inculpatul C.O.G. a mai fost cercetat și învinuitul

B.A., în sarcina căruia s-a reținut că, în calitate de asociat și administrator

de fapt al SC S. SRL, nu a înregistrat vânzarea auto marca D. în valoare de 14.289,90

RON, vânzare stoc marfă în valoare de 25.049,87 RON și

constatare lips

ă din gestiune mobilier

în valoare de 1.920,83 RON, fiind creat un prejudiciu bugetului de stat în sumă

de 8.260 RON, însă față de acesta din urmă nu s-a dat o soluție de trimitere în

judecată, instanța penală nefiind legal sesizată și cu judecarea faptelor comise

de acest învinuit.

Întrucât, în conformitate

cu dispozițiile art. 14 alin. (2) C. proc. pen., acțiunea civilă va fi soluționată

de instanța penală numai dacă este alăturată acțiunii penale, iar în speță instanța

penală nu a fost sesizată cu acțiunea penală împotriva numitului B.A., referitor

la care s-a reținut în actul de sesizare că a cauzat diferența de prejudiciu prin

intermediul SC S. SRL, solicitată de partea civilă,se constată că în mod corect

a constatat instanța de fond că prejudiciul imputat inculpatului C.O.G., prejudiciu

ce a făcut obiectul acțiunii civile alăturate în acest proces acțiunii penale, este

în cuantum total de 55.438 RON, prejudiciu ce a fost achitat integral de inculpat.

Astfel cum

în mod corect a reținut

și instanța de apel, atâta vreme cât numitul B.A., ce a cauzat prin acțiunile sale

ilicite diferența de prejudiciu solicitat de partea civilă, nu a fost trimis în

judecată pentru aceste fapte, instanța penală nu poate soluționa o asemenea pretenție,

cu atât mai mult nu-l poate obliga pe inculpatul C.O.G. la repararea acestui prejudiciu

ce nu i se poate imputa, neexistând o acțiune ilicită a acestuia care să-l cauzeze.

Din

înscrisurile aflate la

dosarul de urmărire penală, respectiv raportul de inspecție fiscală încheiat la

data de 23 iunie 2006 și actul de cesiune a părților sociale ale SC S. SRL autentificat

în 26 martie 2004, rezultă că B.A., prin acțiunile sale desfășurate în calitate

de asociat și administrator de fapt al SC S. SRL după data de 26 martie 2004, a

cauzat acest prejudiciu bugetului de stat, acesta fiind singura persoană ce poate

fi obligată la plata prejudiciului, dar de către o instanță civilă, partea civilă

având posibilitatea de a se adresa instanței civile pentru recuperarea diferenței

de prejudiciu solicitate.

Fa

ță de toate considerentele

arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de partea

civil

ă Agenția Națională de

Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov.

Văzând și dispozițiile

art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civil

ă Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva deciziei penale nr. 75/AP

din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurenta parte

civilă plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care

suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul

inculpat C.O.G.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 ianuarie 2014.