ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4643/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

reclamantei

Prin acțiunea

formulată, reclamanta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor, în contradictoriu cu pârâții B.D.C., A.I., T.C. și V.N.,

a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 6.678 RON reprezentând

prejudiciul cauzat reclamantei prin fapta culpabilă a acestora.

Prin întâmpinările formulate

pârâții B.D.C. și T.C. au invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant

legal al persoanei semnatare a cererii și excepția inadmisibilității acțiunii, iar

pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

fond

Prin sentința civilă

nr. 182 din 16 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară, în contradictoriu cu pârâții B.D.C.,

T.C., A.I. și V.N. și a respins cererea pârâților B.D.C. și T.C. de acordare a cheltuielilor

de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că

în situația în care autoritatea sau instituția

publică apreciază că au fost produse pagube patrimoniului instituției, se impune

emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de imputare în persoana funcționarilor

publici considerați vinovați de producerea respectivelor pagube, act administrativ

care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, potrivit art. 85

alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

În cauza dedusă judecății,

având ca obiect pretenții decurgând din raporturile de serviciu ale pârâților, în

calitate de funcționari publici în cadrul instituției publice reclamante, nu a fost

emis un ordin sau o dispoziție de imputare în sarcina pârâților, în baza constatărilor

comisiei de anchetă, cuprinse în raportul întocmit la data de 16 noiembrie 2009,

în vederea recuperării prejudiciului cauzat de către aceștia prin nerespectarea

atribuțiilor de serviciu.

Prin urmare, raportat

la dispozițiile art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate

introduce acțiune la instanța de contencios administrativ numai în ceea ce privește

acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile create prin emiterea unor acte administrative

nelegale, situație care nu se regăsește în speță, curtea de apel a apreciat că prezenta

acțiune în pretenții formulată de reclamantă pentru obligarea pârâților la plata

unei sume reprezentând prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă a acestora, este

inadmisibilă.

II. Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor București, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie

invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, recurenta a

arătat că prin procesul-verbal de control al Curții de Conturi a României întocmit

în temeiul Legii nr. 94/1992 și înregistrat la data de 17 iulie 2009 s-au constatat

o serie de abateri de la legalitate și regularitate, prin decizia din 3 septembrie

2009 stabilindu-se în sarcina recurentei obligația în vederea recuperării prejudiciului

creat de persoanele vinovate de producerea acesteia la pct. 6 al deciziei constatându-se

o pagubă în valoare de 6.678 RON produsă de intimații-pârâți, prin diminuarea nelegală

a veniturilor instituției, ca urmare a neactualizării cu rata inflației a tarifelor

pentru eliberarea autorizațiilor și certificatelor sanitar-veterinare, așa cum se

stabilise prin Ordinul nr. 276/2006 emis de recurentă.

S-a învederat că pentru

punerea în executare a deciziei din 2009 a Curții de Conturi s-a constituit comisia

pentru stabilirea întinderii prejudiciului și a persoanelor vinovate prin Ordinul

nr. 69274/2009 emis de Președintele Autorității Naționale Sanitar Veterinare și

pentru Siguranța Alimentelor, raportul Comisiei înregistrat din 16 noiembrie 2009

prin care s-a stabilit vinovăția intimaților pentru prejudiciul în valoare de 6.678

RON fiind înaintat președintelui recurentei pentru a dispune măsurile legale, motiv

pentru care s-a promovat acțiune la Tribunalul București, care și-a declinat competența

în favoarea Curții de Apel București prin sentința nr. 1252 din 16 aprilie 2010.

A concluzionat recurenta

că în mod greșit că această acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 998 și art.

999 C. civ. a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința nr. 1882 din 16

februarie 2011 a Curții de Apel București, deoarece textele invocate în hotărârea

recurată, art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 care instituie posibilitatea

recuperării pagube produse unei autorități sau instituții publice, prin emiterea

unor ordine de imputare, nu înlătură posibilitatea angajării răspunderii civile

delictuale pentru recuperarea prejudiciului de la cei vinovați.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe fond, Curții

de Apel București.

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Problema de drept dedusă

judecății de către recurentă constă în a se stabili dacă răspunderea funcționarilor

publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt

angajați poate fi atrasă atât în temeiul art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, dar și în baza art. 998-art. 999 C. civ.,

texte care reglementează condițiile angajării răspunderii civile delictuale a celui

vinovat de producerea unei pagube.

Textele legale incidente

sunt:

Legea

nr. 188/1999, republicată,

privind Statutul funcționarilor

publici

Art.

84

- Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a)

pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice

în care funcționează;

b)

pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c)

pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent,

unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Art.

85

- (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției

publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și lit. b) se dispune prin emiterea

de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei

dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau,

după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la

lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

(2)

Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se

poate adresa instanței de contencios administrativ.

(3)

Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau

dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Din examinarea dispozițiilor

legale menționate rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii

acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție

instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.

Fiind vorba de o lege

specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu

există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general,

care privesc angajare a răspunderii civile delictuale a oricărei persoane, care

nu este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajarea

răspunderii, potrivit principiului „specialia generalibus derogant”.

Prin urmare, în condițiile

în care nu s-a emis un ordin sau o dispoziție de imputare în sarcina intimaților,

de către conducătorul recurentei, în baza deciziei din 2009 a Curții de Conturi,

conform art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, acțiunea prin care se solicita

angajarea răspunderii intimaților în temeiul art. 998-art. 999 C. civ., în mod corect

a fost respinsă ca inadmisibilă de prima instanță, care a aplicat corect legea la

soluționarea cauzei.

recurs

Constatând că sentința

atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat

cu art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge

recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, împotriva

sentinței civile nr. 1182 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2011.