ÎCCJ, decizie (scj.ro #84859)

Funcționar public. Angajarea răspunderii pentru prejudiciile provocate cu vinovăție autorității publice unde își desfășoară activitatea. Inadmisibilitatea acțiunii promovate în condițiile dreptului comun privind răspunderea civilă delictuală. Legea nr. 188/1999, art. 85 alin. (1) – (3) Cuprins pe materii: Dreptul funcției publice Indice alfabetic: autoritate publică Decizie Funcționar public Normă cu caracter special Ordin Principiul „ specialia generalibus derogant ” Pagubă Prejudiciu Răspundere civilă delictuală Vinovăție Prin conținutul dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici au fost reglementate condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.

Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, care privesc angajarea răspunderii civile delictuale a oricărei persoane, potrivit principiului „ specialia generalibus derogant .” Prin urmare, în condițiile în care nu s-a emis un ordin sau o dispoziție de imputare în sarcina funcționarului public de către conducătorul autorității sau a instituției publice în care funcționarul își desfășoară activitatea, acțiunea prin care se solicită angajarea răspunderii acestuia în temeiul art. 998 – 999 Cod civil este inadmisibilă. Decizia nr. 4643 din 11 octombrie 2011 Notă: Instanța a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 188/1999, în forma republicată în M. Of.

nr. 365 din 29.05.2007, cu modificările și completările ulterioare Dispozițiile art. 998-999 din Codul civil au fost abrogate prin intrarea în vigoare, la 1 octombrie 2011, a Noului Cod Civil, republicat în M.Of . nr. 505 din 15 iulie 2011. Prin acțiunea formulată, reclamanta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în contradictoriu cu pârâții BC, AI, TC și VN, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 6.678 lei reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin fapta culpabilă a acestora. Prin întâmpinările formulate pârâții BC și TC au invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal al persoanei semnatare a cererii și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr.182 din 16 februarie 2011 Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în situația în care autoritatea sau instituția publică apreciază că au fost produse pagube patrimoniului instituției, se impune emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de imputare în persoana funcționarilor publici considerați vinovați de producerea respectivelor pagube, act administrativ care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, potrivit art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.

În cauza dedusă judecății, având ca obiect pretenții decurgând din raporturile de serviciu ale pârâților, în calitate de funcționari publici în cadrul instituției publice reclamante, nu a fost emis un ordin sau o dispoziție de imputare în sarcina pârâților, în baza constatărilor Comisiei de anchetă, cuprinse în Raportul întocmit la data de 16.11.2009, în vederea recuperării prejudiciului cauzat de către aceștia prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu.

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ numai în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile create prin emiterea unor acte administrative nelegale, situație care nu se regăsește în speță, curtea de apel a apreciat că prezenta acțiune în pretenții formulată de reclamantă pentru obligarea pârâților la plata unei sume reprezentând prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă a acestora, este inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În esență, recurenta a arătat că prin procesul verbal de control al Curții de Conturi a României întocmit în temeiul Legii nr. 94/1992 și înregistrat la sediul său sub nr. 8921 din 17 . 07 2009 s-au constatat o serie de abateri de la legalitate și regularitate, prin decizia nr. 7 din 3 septembrie 2009 stabilindu-se în sarcina recurentei obligația în vederea recuperării prejudiciului creat de persoanele vinovate de producerea acesteia la pct. 6 al deciziei constatându-se o pagubă în valoare de 6678 lei produsă de intimații – pârâți, prin diminuarea nelegală a veniturilor instituției, ca urmare a neactualizării cu rata inflației a tarifelor pentru eliberarea autorizațiilor și certificatelor sanitar – veterinare, așa cum se stabilise prin Ordinul 276/2006 emis de recurentă.

S-a învederat că pentru punerea în executare a Deciziei nr. 7/2009 a Curții de Conturi s-a constituit Comisia pentru stabilirea întinderii prejudiciului și a persoanelor vinovate prin Ordinul nr. 69274/2009 emis de Președintele Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, raportul Comisiei înregistrat sub nr. 6150 din 16.11.2009 prin care s-a stabilit vinovăția intimaților pentru prejudiciul în valoare de 6678 lei fiind înaintat Președintelui recurentei pentru a dispune măsurile legale, motiv pentru care s-a promovat acțiune la Tribunalul București , care și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București prin sentința nr. 1252 /16.04.2010. A concluzionat recurenta că în mod greșit că această acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 998 și 999 Cod civil a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința nr. 1882 din 16.02.

2011 a Curții de Apel București, deoarece textele invocate în hotărârea recurată – art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 care instituie posibilitatea recuperării pagube produse unei autorități sau instituții publice, prin emiterea unor ordine de imputare, nu înlătură posibilitatea angajării răspunderii civile delictuale pentru recuperarea prejudiciului de la cei vinovați. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe fond, Curții de Apel București. Recursul este nefondat.

Problema de drept dedusă judecății de către recurentă constă în a se stabili dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă atât în temeiul art. 85(1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, dar și în baza art. 998 – 999 Cod civil, texte care reglementează condițiile angajării răspunderii civile delictuale a celui vinovat de producerea unei pagube.

Textele legale incidente sunt: Legea nr. 188 republicată, din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcționarilor publici: Art. 84 - Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Art. 85 - (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. (3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Din examinarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.

Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, care privesc angajare a răspunderii civile delictuale a oricărei persoane , care nu este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajarea răspunderii, potrivit principiului “ specialia generalibus derogant ”. Prin urmare, în condițiile în care nu s-a emis un Ordin sau o Dispoziție de imputare în sarcina intimaților, de către conducătorul recurentei, în baza Deciziei nr. 7/2009 a Curții de Conturi, conform art. 85(1) din Legea nr. 188/1999, acțiunea prin care se solicita angajarea răspunderii intimaților în temeiul art. 998 – 999 Cod civil, în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă de prima instanță, care a aplicat corect legea la soluționarea cauzei.

Înalta Curte a respins recursul reclamantei ca nefondat.