ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1254/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, prin declinare de competență, reclamanta A.N.S.V.S.A. a chemat

in judecata pe pârâții B.D.C., S.M., T.C., V.N., pentru ca prin hotărârea ce se

va pronunța pârâții sa fie obligați in solidar la plata sumei de 1116 lei

reprezentând prejudiciul cauzat prin fapta culpabila a acestora.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat ca în perioada 21 aprilie 2009-17 iulie 2009, Curtea

de Conturi a României, Departamentul III, Direcția 2, a efectuat auditul

financiar al contului de execuție pe anul 2008 la A.N.S.V.S.A.

Cu această ocazie,

Curtea de Conturi a României a întocmit procesul-verbal din 17 iulie 2009,

înregistrat la Registratura A.N.S.V.S.A. sub nr. 8921 din 17 iulie 2009, prin

care au fost constatate o serie de abateri de la legalitate și regularitate.

Ca urmare, Curtea de

Conturi a României, în conformitate cu prevederile Legii nr. 94/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, a emis Decizia nr. 7 din 03 septembrie 2009 prin care

a stabilit în sarcina instituției o serie de obligații în vederea recuperării

prejudiciului (creat A.N.S.V.S.A.) de la persoanele vinovate de producerea

acestuia.

La punctul 5 din

Decizia nr. 7 din 03 septembrie 2009 a Curții de Conturi a României s-a reținut

producerea unui prejudiciu în sumă de 1.116 lei, reprezentând penalități

calculate și facturate de SC P. SA, ca urmare a decontării cu întârziere de

către A.N.S.V.S.A. a facturilor emise de societatea comercială pentru bunurile

și serviciile livrate, cu toate că existau fondurile necesare pentru plata

acestora.

S-a mai reținut în

aceeași că A.N.S.V.S.A. nu a inițiat măsurile legale în vederea recuperării

cheltuielilor suplimentare (generate de această abatere) de la persoanele care

aveau atribuții și competențe pentru decontarea la termen a facturilor.

Abaterea a fost

consemnată la pagina 10 din procesul verbal de constatare.

În vederea punerii în

executare a Deciziei nr. 7 din 03 septembrie 2009 a Curții de Conturi a

României, prin Ordinul nr. 69.274 din 05 octombrie 2009 emis de către

Președintele A.N.S.V.S.A., la nivelul instituției a fost constituită Comisia

pentru stabilirea întinderii prejudiciului și a persoanelor care se fac vinovate

de producerea prejudiciului prevăzut la pct. 5 din Decizia nr. 7 din 03

septembrie 2009 a Curții de Conturi a României.

Comisia a întocmit un

raport, înregistrat la A.N.S.V.S.A. - Cabinet Președinte sub nr. 6150 din 16

noiembrie 2009, urmând ca acesta să dispună măsurile care se impun.

Astfel, la art. IV

din raport s-a reținut că pentru producerea prejudiciului în sumă de 1.116 lei

se fac vinovate următoarele persoane: Directorul General al Direcției Generale

Buget - Finanțe, Juridică și Resurse Umane - T.C., Directorul Direcției Buget -

Finanțe - B.D.C., Șeful Serviciului Contabilitate - V.N., Șeful Serviciului

Investiții, Achiziții, Administrativ - S.M.

Pentru a conchide

astfel, comisia a reținut că neplata la timp a facturilor din 29 decembrie

2007, 29 decembrie 2007, 31 decembrie 2007, 31 decembrie 2007, 12 ianuarie 2008

emise de SC P. SA, a atras plata unor penalități în sumă de 1.116 lei.

De asemenea, Comisia

a reținut că, potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare al

A.N.S.V.S.A., atribuțiile și competențele în decontarea facturilor (așa cum a

precizat Curtea de Conturi în Decizia nr. 7/2009) se găsesc la nivelul

Direcției Generale Buget, Finanțe, Juridică și Resurse Umane din cadrul

A.N.S.V.S.A.

La termenul din 15

decembrie 2010 instanța a pus in discuție excepția inadmisibilității acțiunii,

pârâții renunțând la a mai susține excepția lipsei calității de reprezentant.

Prin Sentința Civilă nr.

5261 din 22 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios

administrativ și fiscal, instanța a admis excepția inadmisibilității,

respingând în consecință acțiunea.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art. 85 alin. (1) din

legea nr. 188/1999 «repararea pagubelor aduse autorității sau instituției

publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin

emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin

sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea

pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația

prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești

definitive și irevocabile.

Fata de dispozițiile

legale incidente, instanța a reținut că reclamanta trebuia sa emită un ordin

sau o dispoziție de imputare, respectiv să emită un act administrativ și nu să

introducă în instanța o cerere in pretenții pentru obligarea propriilor

angajați la plata unor sume reprezentând prejudiciu cauzat prin culpa acestora.

Numai un atare act administrativ

poate fi contestat potrivit art. 85 alin. (2) din legea privind statutul

funcționarilor publici la instanța de contencios administrativ.

Reținând și

dispozițiile art. 1, 10 si 18 din Legea nr. 554/2004 instanța a constatat că

numai in ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile create

prin emiterea unor acte administrative nelegale se poate introduce acțiune la

instanța de contencios administrativ, situație care nu se regăsește in cauza,

deoarece nu s-a emis si contestat nici un act administrativ care să se fi

anulat si care prin emiterea lui nelegala sa fi fost cauzate prejudicii.

Prin urmare, a

conchis instanța de fond, calea aleasa de către reclamanta pentru recuperarea

prejudiciilor nu este cea legala, fiind inadmisibila acțiunea prin care aceasta

solicita obligarea funcționarilor săi la repararea prejudiciilor suferite de

aceasta din culpa acestora.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta A.N.S.V.S.A. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Susține în cererea de

recurs că soluția instanței de fond de respingere ca inadmisibilă a acțiunii pe

motiv că nu s-au emis ordine de imputare în conformitate cu dispozițiile art. 85

alin. (1) din Legea nr. 188/1999 este netemeinică și nelegală. Faptul că

dispozițiile din acest text legal instituie posibilitatea recuperării pagubei

aduse unei autorității s-au instituții publice, prin emiterea unor ordine de

imputare, nu înlătură posibilitatea acestora de a formula acțiuni în justiție

pentru recuperarea prejudiciului în conformitate cu dispozițiile art. 1357-1359

ale Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 998-999 vechiul C. civ.).

În fapt, se arată că

prin Decizia nr. 7 din 3 septembrie 2009 a Curții de Conturi a României s-a

reținut un prejudiciu în sumă de 1116 lei reprezentând penalități calculate și

facturate de SC P. SA ca urmare a decontării cu întârziere de către A.N.S.V.S.A.

a facturilor emise pentru toate bunurile și serviciile livrate cu toate că

existau fondurile necesare pentru plata acestora.

Vinovat de plata cu

întârziere a acestor facturi se fac pârâții care aveau atribuții în cadrul

compartimentului financiar contabil al instituției.

Examinând sentința

recurată în raport de motivele invocate și în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele

considerente.

Cadrul normativ în

temeiul căruia ar putea fi angajată răspunderea patrimonială a intimaților -

pârâți constă în art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999 (art. 77 și 78 după

republicare) având următorul conținut:

Art. 77 „

Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a)

pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției

publice în care funcționează;

b)

pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c)

pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de

comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile”.

Art.

78

- (1) „Repararea pagubelor aduse autorității sau

instituției publice în situațiile prevăzute la art. 77 lit. a) și b) se dispune

prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui

ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la

constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar

în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești

definitive și irevocabile.

(2)

Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se

poate adresa instanței de contencios administrativ.

(3)

Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau

dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii

pagubei”.

Prejudiciul a cărui

acoperire se solicită a fost stabilit prin Decizia nr. 7 din 3 septembrie 2009

a Curții de Conturi a României și reprezintă penalității de întârziere

calculate și facturate de SC P. SA ca urmare a decontării cu întârziere de

către A.N.S.V.S.A. a facturilor emise pentru serviciile livrate, cu toate că

existau fondurile necesare pentru plata acestora.

Intimații-pârâți sunt

autorii faptei culpabile cauzatoare de prejudiciu constând în îndeplinirea

defectuoasă a atribuțiilor exercitate în cadrul compartimentului financiar

contabil.

În acest context

factual, instanța de control judiciar împărtășește concluzia la care a ajuns

judecătorul fondului în sensul că raportul juridic dedus judecății se

încadrează în prevederile art. 77-78 din Legea nr. 188/1999, astfel că

repararea pagubelor se dispune prin emiterea unui ordin sau dispoziție de

imputare or după caz asumarea unui angajament de plată în condițiile tezei I al

art. 78 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

Fiind vorba de o lege

specială cu aplicabilitate numai în cazul funcționarilor publici nu există un

drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general care

privesc angajarea civile delictuale a oricărei persoane, potrivit principiului

„specialia generalibus derogant”.

Prin urmare, în

condițiile în care nu s-a emis un ordin sau o dispoziție de imputare în sarcina

intimaților, de către conducătorul recurentei în baza Deciziei nr. 7/2009 a

Curții de Conturi conform art. 78 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, acțiunea

prin care se solicită angajarea răspunderii intimaților în temeiul art. 1357 și

1539 noul C. civ. (998-999 vechiul C. civ.), în mod corect a fost respinsă ca

inadmisibilă de prima instanță, care a aplicat corect legea în soluționarea

cauzei.

Pentru toate aceste

considerente recursul va fi respins ca nefondat în condițiile prevăzute de art.

312 alin. (1) C. proc. civ. raport la art. 316 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva Sentinței civile nr. 5261 din 22 decembrie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2014