ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1252/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1252/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 8 februarie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.C. a chemat în

judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând anularea încheierii

din 24 ianuarie 2012, în sensul admiterii contestației sale împotriva deciziei

din 6 decembrie 2012 emisă în baza raportului și procesului-verbal de

constatare din 31 octombrie 2012, precum și suspendarea acestei decizii în

temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a acțiunii.

instanțe

Prin încheierea din

13 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a deciziei

nr. 28/2012, reținând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr.

2230 din 3 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamantul C.N.S.C., reținând, în esență, următoarele:

Reclamantul a

contestat decizia nr. 28/2012, emisă de pârâtă, în privința măsurilor dispuse

la pct. I.2, I.4, II.1, I.5, I.6, I.8, I.9, I.10, II.2 și II.3.

La pct. I.2 s-a

dispus ca „în vederea înlăturării abaterilor consemnate la pct. 2 din decizie,

ordonatorul de credite va lua măsurile legale necesare care să conducă la

asigurarea respectării pe viitor a principiilor contabile care stau la baza

evaluării elementelor patrimoniale, a veniturilor și cheltuielilor în

situațiile financiare anuale și la efectuarea corecturilor necesare în

contabilitate, în conformitate cu prevederile Normelor metodologice privind

organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de

conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia,

aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1917/2005, cu

modificările și completările ulterioare”.

Prin acțiune,

reclamanta a susținut doar faptul că în timpul misiunii de audit a procedat la

înlăturarea neregulilor constatate prin emiterea unei note contabile prin care

a fost stornată suma de 25.769,64 RON din conturile de cheltuieli pe anul 2012

fiind efectuate regularizări de cheltuieli pe seama rezultatului raportat.

Față de faptul că în decizie,

la pct. I.2, a fost impusă obligația de a se lua măsurile legale necesare care să

conducă la asigurarea respectării „pe viitor” a principiilor contabile, în mod evident

faptul că reclamantul a remediat în timpul controlului neregulile constatate dintr-o

perioadă anterioară, cea supusă controlului, nu are nicio relevanță.

Luarea de măsuri pe viitor

pentru evitarea producerii de nereguli asemănătoare este o măsură cu caracter preventiv,

iar reclamantul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a acestei măsuri dispuse

de pârâtă.

La pct. I.4 din decizie,

s-a reținut că pârâtul a dispus luarea de măsuri legale care să conducă la (1) respectarea

prevederilor legale privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor

bugetare și a celor privind inventarea patrimoniului și asigurarea integrității

acestuia, (2) la identificarea și înregistrarea tuturor bunurilor de natura obiectelor

de inventar, care există în folosință, achiziționate în anul 2011 și în continuare,

în contul corespondent aferent, în vederea prezentării unei situații reale și exacte

a patrimoniului și (3) la identificarea pe utilizatori a bunurilor și deschiderea

în evidența operativă a „fișei de evidență a materialelor de natura obiectelor de

inventar în folosință” pentru fiecare dintre acestea.

De asemenea cu privire

la aceleași abateri consemnate la pct. 4 din decizie au fost dispuse și măsurile

de la pct. II subpct. 1, măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea

acestora.

Majoritatea susținerilor

reclamantului din acțiune se referă la aceste măsuri pe care le-a apreciat nejustificate,

însă, remedierea unor abateri pe parcursul misiunii de audit nu are relevanță, deoarece,

așa cum s-a arătat în precedent, măsurile dispuse la pct. I.4 au ca scop respectarea

pe viitor a prevederilor legale în privința angajării, lichidării, ordonanțării

și plății cheltuielilor bugetare, precum și a celor privind inventarierea patrimoniului

reclamantului și asigurarea integrității acestui patrimoniu.

Referitor la stabilirea

și recuperarea prejudiciului cauzat de angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata

nelegală în anul 2011 a cheltuielilor în sumă totală de 47.737,33 RON, reprezentând

contravaloarea unor bunuri a căror achiziție a fost interzisă de O.U.G. nr. 34/2009:

rafturi (bunuri de mobilier) în valoare de 28.355,33 RON și mochetă (bun tip inventar

gospodăresc) în valoare de 19.382 RON, se rețin următoarele:

Raportat la prevederile

art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2009 și ale anexei nr. 1 la H.G. nr. 2139/2004,

nu are nicio relevanță distincția pe care o face reclamantul între rafturi metalice

și rafturi de tip mobilier. De asemenea, invocarea Legii arhivelor naționale

nr. 16/1996 nu are nicio relevanță în cauză, deoarece obligația referitoare la păstrarea

documentelor și la asigurarea împotriva distrugerii și degradării nu poate duce

la concluzia că se poate deroga de la prevederile unei legi speciale cu referire

la achizițiile care pot fi efectuate sau nu de către instituțiile ori autoritățile

publice într-o anumită perioadă, în condițiile în care O.U.G. nr. 34/2009 a fost

emisă tocmai în contextul unei crize economice mondiale care a impus reducerea cheltuielilor

de către toate instituțiile și autoritățile publice, atât cele privind baza materială,

cât și cele de personal.

Totodată, s-a reținut,

cu referire la anexa la H.G. nr. 2139/2004, că la clasa 3.1.6 intră orice alt mobilier

neregăsit în cadrul grupei 3.1, astfel că nu are nici o relevanță dacă este vorba

de achiziția de mobilier metalic sau de alt tip de mobilier, deoarece hotărârea

Guvernului a avut în vedere clasificarea tuturor mijloacelor fixe și în mod evident

rafturile metalice nu pot fi încadrate în grupele 1 și 2 (adică construcții, instalații

tehnice, mijloace de transport, animale și plantații) și nici în cadrul sistemelor

de protecție prevăzute la grupa 3, subgrupa 3, ci în grupa 3 subgrupa 1 care face

obiectul interdicției prevăzute de O.U.G. nr. 34/2009.

Mai mult decât atât, la

pct. 4 din decizia contestată, s-au reținut și alte nereguli privind aceste cheltuieli,

nereguli ce țin de modul în care au fost angajate cheltuielile (propunerea de angajare

după emiterea facturii, fără fundamentare din punctul de vedere al necesității și

nicio evaluare a prețurilor sumelor necesare) și modul în care au fost înregistrate

cheltuielile (manopera separat de bunuri), neconcordanțe între cele menționate în

referatul de necesitate și nota justificativă.

Față de cele arătate se

constată legală și temeinică atât decizia atacată cât și încheierea prin care a

fost respinsă contestația reclamantului în privința măsurilor de la pct. I.4 și

II.1 din decizie.

Aceeași situație este

aplicabilă și în privința achiziției mochetei, în privința căreia nu poate fi reținută

încadrarea la o alta grupă decât cea privind inventarul gospodăresc, covoarele fiind

enumerate în H.G. nr. 2139/2004 doar cu titlu de exemplu. Așadar, susținerile reclamantului

că mocheta trebuie asimilată elementelor de finisaj ori că această cheltuială era

necesară datorită stării deplorabile a podelei nu poate duce la concluzia că decizia

atacată este netemeinică și nelegală. În codul CPV mocheta nu este individualizată

în grupa acoperitoare de podea, neexistând niciun considerent pentru a nu fi încadrată

alături de covoare mai ales că în mai multe dicționare aceasta este definită ca

o țesătură plușată folosită pentru confecționarea covoarelor sau la tapițarea sau

capitonarea mobilei. Chiar din definiția citată de reclamant, „bucată de țesătură,

care acoperă (de obicei) toata suprafața podelei”, reiese că nu este obligatoriu

ca mocheta să acopere toată suprafața podelei, astfel că asimilarea cu covorul este

mult mai proprie scopului pentru care este folosită.

Faptul că, în prezent,

mocheta este folosită cel mai des pentru a acoperi întreaga suprafață a unei încăperi

și sunt aplicabile procedee de lipire, din considerente practice, pentru a se evita

deplasarea acesteia, nu face ca mocheta să fie încadrată într-o altă categorie în

afara obiectelor de inventar gospodăresc, care erau interzise de la achiziționare

conform O.U.G. nr. 34/2009.

La pct. 4 lit. c) din

decizia atacată au fost reținute și alte neregularități privind modalitatea de achiziție

și de înregistrare în contabilitate a cheltuielii privind mocheta, precum și înregistrarea

ca obiecte de inventar.

Reclamantul nu a combătut

în niciun fel aceste rețineri ale pârâtului și mai mult se constată că în mod total

nejustificat în facturile privind achiziția mochetei a fost trecută sintagma „servicii

de refasonare și recondiționare a mochetei” când în fapt a fost vorba despre achiziția

de mochetă nouă.

La pct. I subpct. 5, 6,

8 din decizie pârâta a impus măsuri pentru ca pe viitor să nu se mai înregistreze

abateri de natura celor constatate prin procesul-verbal de constatare din 30

octombrie 2012, sens în care a impus ordonatorului de credite să ia măsurile legale

pentru respectarea unor principii ale contabilității, cum sunt cel al independenței

exercițiului, pentru evidențierea cheltuielilor în funcție de natura și destinația

acestora, impunerea unor proceduri de lucru în privința inventarierii bunurilor

și utilizarea listelor de inventar prevăzute în reglementările legale.

Așadar, înlăturarea neregulilor

constatate pe parcursul misiunii de audit nu are nicio relevanță în privința măsurilor

ce trebuie adoptate de ordonatorul de credite pentru ca astfel de nereguli să nu

mai existe pe viitor.

Referitor la susținerile

reclamantului în sensul că A.N.R.M.A.P. nu a sesizat nicio inadvertență referitoare

la achizițiile reclamantei se rețin următoarele.

În raport cu prevederile

art. 66

1

din

Normele, aprobate prin H.G.

nr. 1660/2006, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 4

din

H.G. nr. 167/2010, instanța a reținut că nu are nicio relevanță dacă A.N.R.M.A.P.

a sesizat sau nu o inadvertență cu privire la o anumită achiziție cât timp pârâtul

a constatat prin procesul-verbal contestat și prin decizia atacată că nivelul achizițiilor

prin utilizarea mijloacelor electronice a fost de doar 31,26% și nu de 40%.

Prin urmare și măsura

de la pct. I.9 din decizie este temeinică și legală.

Reținând legalitatea și

temeinicia măsurii de la pct. I.10, instanța a reținut nerespectarea dispozițiilor

art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, ca urmare a achiziționării în mod direct de produse

și servicii cu încălcarea pragului valoric impus de acest text de lege.

La pct. 9 din decizie,

cu refere la achiziția de agende și calendare de birou, au fost arătate neregularitățile

constatate cu privire la aceste cheltuieli, începând cu neconcordanțele care există

între referatul de necesitate și nota justificativă (care se referă la cu totul

alte produse decât cele achiziționate), la faptul că ordonanțarea de plată și plata

s-au făcut în condițiile în care nu existau documente privind recepționarea mărfii,

descrierea mărfii în factură a fost una generică, nu s-au întocmit bonuri de consum.

Instanța a constatat că în mod corect s-a reținut că nu au fost respectate dispozițiile

Legii nr. 82/1991, ale Legii nr. 500/2002 și ale pct. 2 din Ordinul ministrului

finanțelor Publice nr. 1792/2002.

Nu au relevanță susținerile

reclamantului dacă puteau sau nu să fie încadrate agendele și calendarele ca și

furnituri de birou, deoarece nu acesta a fost cauza impunerii măsurii de la

pct. II.2 din decizia contestată, ci nerespectarea prevederilor legale indicate

mai sus.

Nici în privința pct.

II.3 din decizia atacată nu se pot reține susținerile reclamantului referitoare

la nelegalitatea măsurii impuse, instanța reținând că este culpa reclamantului că

a încadrat în mod nejustificat achiziția unui program informatic la servicii de

extindere a rețelei pentru atribuirea aleatorie a contestațiilor.

Constatările pârâtei din

decizie în sensul că achiziția s-a efectuat fără evidențierea sa în Programul de

achiziții publice pe anul 2011, fără a fi fost aprobate credite bugetare în acest

scop, fără a se fi înregistrat în evidența contabilă și fără a se calcula amortizarea

aferentă nu au fost combătute în niciun fel de către reclamant, iar acesta nu poate

să-și invoce propria culpă.

Reclamantul C.N.S.C. a

declarat recurs împotriva sentinței nr. 2230 din 3 iulie 2013 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocând motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și criticând soluția primei instanțe în privința aspectelor

arătate, în esență, în continuare.

Susține recurentul-reclamant

că nu sunt justificate măsurile dispuse la pct. II.1 din decizie pentru înlăturarea

abaterilor, deoarece C.N.S.C. a procedat la înlăturarea neregulilor constatate în

timpul misiunii de audit, conform celor consemnate la pct. 2.3, 4.2.2.și 4.2.6 din

procesul-verbal de constatare.

În acest sens, recurentul-reclamant

invocă faptul că, la pct. 2.3 și 4.2.2 din procesul-verbal de constatare, s-a consemnat

că „în timpul misiunii de audit, entitatea a identificat bunurile de natura obiectelor

de inventar pe fiecare utilizator prin întocmirea unor note de evaluare, a întocmit

note de recepție și constatare de diferențe și bonuri de consum, înregistrând bunurile

în evidența operativ-contabilă și a stornat cheltuielile efectuare în anul 2011,

prin rezultatul reportat, conform notei contabile din 31 octombrie 2012” și că „în

timpul controlului, entitatea a procedat la întocmirea notei de recepție a bonului

de consum pe noua valoare și corectarea erorilor în contabilitate, pentru înregistrarea

bunurilor la valoarea reală”.

Totodată, recurentul-reclamant

susține că abaterile de la pct. 2.3 și 4.2.2 nu se regăsesc printre punctele de

vedere divergente menționate în procesul-verbal de constatare.

Se arată că sumele de

28.355,33 RON (rafturi - bunuri tip mobilier) și 2.002,96 RON (bunuri de natura

obiectelor de inventar, constând în rafturi pentru arhivă) nu se regăsesc printre

abaterile generatoare de prejudicii.

Recurentul-reclamant reiterează

argumentul că nu a achiziționat „rafturi de tip mobilier”, ci „rafturi metalice”

și „servicii de reamaenajare și recondiționare structuri metalice pentru arhivă”,

iar, prin actele contestate, achiziția acestor bunuri în mod eronat a fost încadrată

la subgrupele 3.1. „Mobilier” și 3.2. „Aparatură birotică”, așa cum rezultă din

analiza dispozițiilor art. 24 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2009 și Catalogul

privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat

prin H.G. nr. 2139/2004. În acest sens, recurentul-reclamant susține că bunurile/serviciile

au fost achiziționate pentru protecția valorilor materiale (dosare cu termen de

păstrare), astfel că pot fi încadrate în subgrupa 3.3. - „Sisteme de protecție a

valorilor umane și materiale” - 3.3.2. - „Unități de depozitare valori și purtători

de date”, care sunt exceptate de la prevederile art. 24 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 34/2009. Se mai arată că achiziția „etajerelor de arhivare” a fost impusă de

dispozițiile art. 12, art. 18

1

, art. 26, art. 27 și art. 29 din Legea

arhivelor naționale nr. 16/1996 și dispozițiile art. 35, art. 81, art. 82 și

art. 84 din Instrucțiunile privind activitatea de arhivă la creatorii și deținătorii

de documente, aprobate de Arhivele Naționale prin Ordinul nr. 217/1996.

Recurentul-reclamant reiterează

aspectele invocate în fața instanței de fond în sensul că a achiziționat „servicii

de refasonare și recondiționare mochete”, iar nu mochetă și serviciul de montaj

mochetă, susținând că interdicția prevăzută de

art. 24 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 34/2009 se aplică numai produselor menționate la pct. 3.1.4 - „Inventar gospodăresc:

tacâmuri din metale prețioase, covoare, oglinzi, candelabre etc.”, precum și obiectelor

de inventar de natura acestora. Se arată că achiziția a reprezentat o necesitate,

din cauza stării deplorabile a podelei, iar mocheta nu se încadrează în categoria

covoarelor, în sensul dispozițiilor menționate. Sub acest aspect, recurentul-reclamant

reiterează argumentele invocate în fața primei instanțe.

Cu referire la pct. II

subpct. 3 din decizie, prin care s-a dispus în sarcina ordonatorului de credite

înlăturarea abaterilor consemnate la pct. 10 din decizie, prin „stabilirea întinderii

prejudiciului, recuperarea și virarea la bugetul statului a sumelor recuperate de

persoanele care se fac răspunzătoare de prejudiciul cauzat de angajarea, lichidarea,

ordonanțarea și plata nelegală în anul 2011 a cheltuielilor efectuate cu un program

informatic în valoare de 26.921,64 RON, pe baza contractului de servicii din 22

noiembrie 2011, având un obiect diferit, respectiv servicii de extindere a rețelei

pentru atribuirea aleatorie a contestațiilor”, recurentul-reclamant susține că,

în timpul misiunii de audit, C.N.S.C. a procedat la înlăturarea neregulilor constatate,

în sensul că „a înregistrat în evidența contabilă activul necorporal, cât și amortizarea

aferentă”, iar această așa-zisă abatere nu se regăsește printre abaterile generatoare

de prejudicii.

Se arată că efectele juridice

ale recomandării echipei de control s-au soldat cu modificarea naturii contractului

(contractul de servicii a devenit contract de furnizare produs). Această schimbare

a dus, pe cale de consecință, la imposibilitatea regăsirii lui în programul anual

al achizițiilor aferent anului 2011. În altă ordine de idei, niciun act normativ

în domeniul achizițiilor publice (O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006) nu prevede

vreo sancțiune pentru achiziționarea unor produse/servicii/lucrări neintroduse în

programul anual al achizițiilor publice. Modificarea acestui program are doar rolul

de a acoperi necesitățile care nu au fost prevăzute inițial, modificare ce este

condiționată de asigurarea surselor de finanțare, astfel cum prevede art. 4

alin. (9) din H.G. nr. 925/2006. Or, în speță, C.N.S.C. a încheiat în anul 2011

un contract de prestări servicii pentru care la momentul respectiv am avut credite

bugetare aprobate la articolul menționat mai sus, respectiv 20.30.30. „alte cheltuieli

cu bunuri și servicii”. Evident că, în anul 2012, prin schimbarea naturii contractului

ca urmare a recomandărilor echipei de control, produsul respectiv nu poate să se

regăsească în programul anual al achizițiilor publice elaborat în anul 2011 și nici

în creditele bugetare aprobate.

Curți

Examinând cauza, prin

prisma criticilor formulate de recurent, în raport cu art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele

arătate în continuare.

Criticile recurentului

vizând greșita încadrare a bunurilor și serviciilor achiziționate în sfera de aplicare

a interdicției prevăzute de O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară

pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, se observă că art.

24 din ordonanța de urgență are următorul conținut:

„

Art. 24.

-

(1)

De la data intrării în vigoare a prevederilor

prezentei ordonanțe de urgență, autorităților și instituțiilor publice prevăzute

la art. 21 li se interzice achiziționarea, preluarea în leasing sau închirierea

de:

a)

autoturisme, astfel cum sunt acestea definite la alin. (1) al art. 3 din O.U.G.

nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 102/2006, cu modificările și completările ulterioare;

b)

mobilier și aparatură

birotică, așa cum sunt prevăzute la subgrupele 3.1. „Mobilier” și 3.2. „Aparatură

birotică” din cadrul grupei 3 „Mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecție

a valorilor umane și materiale și alte active corporale” din H.G.

nr. 2139/2004 pentru aprobarea

Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor

fixe, cu modificările ulterioare, precum și obiecte de inventar de natura acestora,

în scopul dotării spațiilor cu destinația de birou.

(2)

Asigurarea necesităților de bunuri prevăzute

la alin. (1) se va putea face numai prin redistribuiri din cadrul aceleiași instituții

sau de la alte instituții publice.

(3)

Fac excepție de la prevederile

alin. (1) și (2):

a)

autoritățile și instituțiile

publice nou-înființate după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență,

numai în primul an de funcționare, dacă acestea nu provin din restructurarea și/sau

reorganizarea altor instituții publice, deja existente;

b)

achizițiile pentru realizarea

proiectelor finanțate din împrumuturi, din fonduri externe nerambursabile și din

fondurile de cofinanțare și prefinanțare aferente, precum și din fonduri provenite

din donații și sponsorizări;

c)

obiectivele de investiții

cu punere în funcțiune după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență,

cu condiția ca în devizul general al lucrării acestea să fi fost prevăzute ca primă

dotare.

d)

închirierea de autoturisme

de către Ministerul Afacerilor Externe, pentru asigurarea logisticii necesare organizării

evenimentelor de politică externă, doar în situația în care autovehiculele din parcul

instituției nu corespund obiectivelor care trebuie îndeplinite.

e)

achiziționarea de autoturisme în cadrul «Programului de stimulare a înnoirii Parcului

auto național», aprobat prin O.U.G.

nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările

ulterioare;

f)

achizițiile necesare organizării de către

Parlamentul României a sesiunii Adunării Parlamentare a NATO din anul 2011.

(4)

Achizițiile publice aflate în curs de desfășurare la data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se vor definitiva pe baza prevederilor

legale în vigoare la data inițierii procedurilor respective, numai în condițiile

în care autoritatea contractantă a transmis deja, până la intrarea în vigoare a

prezentei ordonanțe de urgență, spre publicare anunțul sau invitația de participare.”

Înalta Curte reține că

în mod corect prima instanță a constatat că, prin actele contestate, întemeiat s-a

stabilit că C.N.S.C. a achiziționat „rafturi de tip mobilier” supuse interdicției

de achiziționare prin prevederile art. 24 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2009,

întrucât acestea se încadrează la subgrupele 3.1. „Mobilier” și 3.2. „Aparatură

birotică” din cadrul grupei 3 „Mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecție

a valorilor umane și materiale și alte active corporale” din Catalogul privind clasificarea

și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin H.G. nr. 2139/2004.

Sunt lipsite de temei susținerile recurentului în sensul că mobilierul achiziționat

reprezintă „rafturi metalice” și „servicii de reamaenajare și recondiționare structuri

metalice pentru arhivă”, încadrate în subgrupa 3.3. - „Sisteme de protecție a valorilor

umane și materiale” - 3.3.2. - „Unități de depozitare valori și purtători de date”,

care sunt exceptate de la prevederile art. 24 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2009.

În acest sens, Înalta

Curte observă că, în subgrupa 3.3. - „Sisteme de protecție a valorilor umane și

materiale” din Catalogul aprobat

prin H.G. nr. 2139/2004, sunt menționate următoarele:

„3.3.1. Echipamente de

protecție mecanică - grilaje, grătare, uși blindate, uși de securitate, ferestre

și panouri de securitate (antiefracție, antivandal, antiglonț).

3.3.2. Unități de depozitare

valori și purtători de date (case de bani, seifuri, dulapuri ignifuge etc.).

3.3.3. Automate bancare,

bancomate.

3.3.4. Sisteme de protecție

la incendiu (elemente de detecție și de acționare, centrale de semnalizare și acționare

etc.).

3.3.5. Sisteme pentru

identificare și controlul accesului supraveghere și alarmă la efracție.

3.3.6. Alte sisteme de

protecție a valorilor umane și materiale neregăsite în cadrul subgrupei 3.3.”.

Or, atâta timp cât bunurile

și serviciile în discuție au fost achiziționate în baza notei justificative în care

se menționează necesitatea achiziționării de „rafturi metalice pentru arhivă”, „pentru

buna desfășurare a activității C.N.S.C.”, rezultă că, în mod corect, acestea au

fost încadrate în subgrupele

3.1. „Mobilier” și 3.2. „Aparatură birotică” din cadrul grupei

3 „Mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecție a valorilor umane și materiale

și alte active corporale” din Catalogul, aprobat prin H.G. nr. 2139/2004. Se observă

că bunurile și serviciile achiziționate de recurentul-reclamant nu sunt bunuri de

genul celor exemplificate la subgrupa 3.3. - „Sisteme de protecție a valorilor umane

și materiale”, care, prin natura lor, presupun existența anumitor elemente de protecție,

inexistente în cazul „rafturilor metalice” și „serviciilor de reamenajare și recondiționare

structuri metalice pentru arhivă”. În acest sens, se observă că, în nota justificativă

din 17 mai 2011 (menționată la dosarul Curții de apel), necesitatea achiziției nu

a fost motivată de respectarea cadrului legal în materia Arhivelor Naționale, astfel

că nu pot fi primite susținerile corelative ale recurentului referitoare la fundamentul

legal al achiziției „etajerelor de arhivare”.

Susținerile recurentului

referitoare la achiziția de „servicii de refasonare și recondiționare mochete” nu

pot fi primite, prima instanță reținând cu just temei faptul că, prin actele contestate,

în mod corect s-a constatat că produsele și serviciile respective sunt supuse, de

asemenea, interdicției prevăzute de

art. 24 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2009,

întrucât se încadrează la pct. 3.1.4 - „Inventar gospodăresc: tacâmuri din metale

prețioase, covoare, oglinzi, candelabre etc.”

din Catalogul, aprobat prin H.G. nr. 2139/2004.

De altfel, se observă că, în legsilația internă, mocheta este reglementată alături

de categoria covoarelor. În acest sens, Înalta Curte are în vedere, cu titlu de

exemplu, prevederile art. 50 lit. a) din Normele de igienă și sănătate publică pr

ivind mediul de viață al populației, aprobate prin Ordinul ministrului

sănătății nr. 119/2014; diviziunea 13 grupa 139 clasa 1393 din Clasificarea activităților

din economia națională - CAEN Rev. 2

, aprobată prin Ordinul președintelui

Institutului Național de Statistică nr. 337/2007.

De asemenea, sunt neîntemeiate

și criticile referitoare la remedierea unora dintre abaterile constatate în timpul

misiunii de audit ori la cele în privința cărora nu au existat punte de vedere divergente,

întrucât mențiunile din actele contestate prin care se impune remedierea pentru

ca, în viitor, să nu mai fie săvârșite nereguli similare nu este de natură să atragă

sancțiunea anulării actelor vizate de prezentul demers judiciar.

Totodată, Înalta Curte

observă că susținerile recurentului referitoare la pct. II subpct. 3 din decizie,

privind abaterea privind cheltuielile aferente „Serviciilor de extindere a rețelei

pentru atribuirea aleatorie a contestațiilor” se referă în principal la efectele

juridice pe care recomandarea echipei de control le produce, pentru anul 2012, în

privința programului anual de achiziții publice și creditelor bugetare aprobate.

Or, efectele juridice ulterioare nu sunt de natură a fundamenta sancțiunea anulării

actelor contestate.

Pentru toate considerentele

arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul C.N.S.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.N.S.C. împotriva sentinței civile nr. 2230 din 3 iulie 2013 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 martie 2014.