ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5111/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 622 din 8 iulie 2009 a Tribunalului Bacău s-a admis contestația

formulată de contestatoarea Ș.M.A. prin procurator H.D., în contradictoriu cu com.

Trifești - reprezentată prin Primar, s-a anulat Decizia nr. 12 din 28 ianuarie

2009 emisă de primarul com. Trifești jud. Neamț, constatându-se că Ș.M.A. este îndreptățită

la restituirea imobilului situat în com. Trifești, sat. Miron Costin, jud.

Neamț compus din suprafața de 4,0645 ha și construcții: cu două corpuri

casă cu anexe aferente și o fântână.

Prin aceeași hotărâre a fost obligat primarul să soluționeze

fond notificarea în sensul stabilirii măsurilor reparatorii cuvenite conform

Legii nr. 10/2001 republicată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a

reținut prin cererea introductivă - contestatoarea a formulat contestație

împotriva Dispoziției nr. 13 din 28 ianuarie 2009 emisă de Primarul comunei

Trifești, solicitând obligarea restituirii în natură în deplină proprietate și

liniștită posesie a imobilului proprietatea defunctei C.M. situat în comuna

Trifești, județul Neamț, alcătuit din conac, două corpuri de casă pentru

paznici cu anexe aferente (coșere pentru porumb, cotețe pentru păsări și porci)

o fântână cu terenul aferent în suprafață de 4,0645 ha. teren grădină și

livadă) conform extrasului din planul cadastral al satului Miron Costin.

S-a reținut de instanța de fond că prin sentința civilă nr. 538

din 16 septembrie 2008 s-a admis acțiunea în obligația de a face formulată de

contestatoarea Ș.M.A. fiind obligat Primarul să soluționeze printr-o dispoziție

motivată cererile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cereri care au

caracter de notificare în sensul art. 22 din Legea specială și prin care s-a

cerut restituirea în natură a suprafeței de 4,0645 ha. teren grădină și livadă

și construcțiile amplasate pe această suprafață compuse din: conac, două

corpuri de casă pentru paznici cu anexele aferente și o fântână.

Prin Hotărârea din 1946 emisă de C.R.A. plasa Secuieni s-a

preluat „moșia M.C." care includea 50 ha teren arabil și curtea conacului

cu imobilele construcții descrise în procesul verbal de preluare și descrise în

extrasul de plan cadastral al satului Miron Costin.

S-a apreciat de instanța de fond că dispoziția din 2009

contestată în prezenta cauză apare ca fiind lipsită de orice temei fiind

motivată în mod superficial prin neprezentarea actelor de proprietate

doveditoare pentru bunurile solicitate și că reclamanta Ș.M.A. persoană

îndreptățită la restituirea imobilului fiind fiica acesteia, hotărâri a

declarat apel pârâta Comuna Trifești împotriva Deciziei civile nr. 123 din 9

noiembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, și s-a admis apelul, s-a desființat

hotărârea primei instanțe pentru judecarea pe fond a notificării. a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele;

Instața de fond apreciind ca întemeiată contestația

formulată, acesteia și a obligat intimata să soluționeze situația pe fond,

constatând că reclamanta este persoana îudreptățită conform Legii nr. 10/2001

la restituirea imobilelor solicitate. Instanța de fond a dispus reluarea

procedurilor cu administrativ, ceea ce ar contraveni principiului soluționării într-un

termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Legea pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale la care România a devenit

parte. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile

unite - prin Decizia nr. 20 din 19 martie 2007 prin care a stabilit că instanța

de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația

formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care

s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și acțiunea

persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare

de a răspunde la notificarea părții interesate.

În acord cu aceste aspecte stabilite de instanța supremă,

care sunt obligatorii pentru instanțe potrivit art. 329 alin. (3) partea

finală, se va considera că instanța de fond trebuia să soluționeze pe fond notificarea

și nu să oblige intimata să o soluționeze.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta Ș.A.M.

(decedată pe parcursul litigiului) și continuat de moștenitorii H.D. și H.E.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează

nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel se invocă faptul că instanța de apel a luat în

considerare doar susținerile apelantei, făcând abstracție de susținerile și

apărările reclamantei.

Se mai învederează că instanța de apel nu a făcut nici o

referire la faptul că prin sentința civilă nr. 538/ C din 16 septembrie 2008 a

Tribunalului Neamț (rămasă definitivă și irevocabilă) a fost obligat Primarul

comunei Trifești să soluționeze printr-o dispt,. cererile reclamantei formulate

în temeiul Legii nr. 10/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc.

civ.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de

dispozițiilor art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că

recursul este nefondat.

Față de obiectul dedus judecății, de faptul că notifiv

reclamantei nu au fost soluționate pe fond, instanța de apel a eficiență

dispozițiilor Deciziei nr. 20 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secțiile unite, dată în recurs în interesul legii.

Astfel prin Decizia nr. 20/2007 dată în recurs în interesul

legii instanțelor, obligatorie în condițiile art. 329 C. proc. civ., s-a

statuat că instanțele de judecată sunt competente să soluționeze pe fond, nu

numai contestația formulată împotriva dispoziției de respingere a cererilor

prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci

și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității

deținătoare de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite.

Or, din perspectiva acestor dispoziții obligatorii, se

impunea soluționarea pe fond a notificărilor reclamantei, de către instanța de

judecată, și nu obligarea Primarului la soluționarea pe fond a notificărilor.

Cum instanța de judecată este competentă să soluționeze pe

fond cererile ce formează obiectul notificărilor în condițiile Deciziei nr. 20/2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, date în recurs în

interesul legii, și cum instanța de fond nu s-a conformat dispozițiilor

obligatorii ale Deciziei nr. 20/2007, hotărârea instanței de apel este nu numai

legală dar și temeinică, preîntâmpinând astfel o nouă situație în care s-ar

putea afla reclamanții în condițiile în care s-ar vedea nevoiți să atace din

nou dispoziția Primarului.

Or, prin soluția instanței de apel s-a dat eficiență

dreptului la un proces echitabil, precum și respectării termenului rezonabil de

soluționare a litigiului în condițiile art. 6 din Convenția Europeana a

Drepturilor omului

Din perspectiva celor expuse, recursul reclamanților(moștenitori

ai defunctei reclamante Ș.M.A.) neîndeplinind cerințele art. 304 pct. 6-9 C.

proc. civ. urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Ș.M.A.,

decedată, și continuat de moștenitorii acesteia H.D. și H.E. împotriva Deciziei

nr. 123 din 9 noiembrie 2009 a Cuiții de Apel Bacău, secția civilă, cauze

minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2010.