ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4893/2009

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția civilă, sub nr. 543 din 24 ianuarie 2007, petentul B.C. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 1143 din 20 decembrie 2006 emisă de intimatul Primarul comunei Trifești, județul Iași, solicitând desființarea acesteia și obligarea intimatului la restituirea în natură a terenului în suprafață de 2685 mp și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul-constructie.

În motivarea cererii, contestatorul a susținut că din acele pe care le-a depus la dosar rezultă că notificarea s-a făcut prin Executor judecătoresc B.G., iar din celelalte înscrisuri - acte de proprietate, acte de stare civilă - reiese existența unei construcții ( casă de locuit) și a unui teren care au fost expropriate, expropriere ce a fost recunoscută de către Inspectoratul Școlar al județului Iași și că terenul pe care se afla casa, proprietatea contestatorului, este folosit de unitatea școlară din comuna Trifești. În drept au fost invocate dispozițiile Legii 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 525 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis contestația formulată de contestatorul B.C.; s-a anulat dispoziția nr. 1143 din 20 decembrie 2006 emisă de Primarul Comunei Trifești, județul Iași; s-a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită la restituirea imobilului compus din construcție demolată și teren în suprafață de 2685 mp situat în intravilanul satului Trifești; s-a dispus acordarea către petent a măsurilor reparatorii constând în despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul arătat mai sus și totodată obligarea Primarului Comunei Trifești la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 650 lei.

Pentru a se pronunța în acest astfel, prima instanță, a reținut incidența dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora". În speță, din înscrisurile depuse la dosar, prima instanță a constatat că petentul este persoana îndreptățită să solicite măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcția demolată, casa de locuit și teren în suprafață de 2685 mp.

Astfel, cu actul de veșnică vânzare, actele de stare civilă depuse la dosar (filele 15, 37, 38, 45, 46) precum și extrasul din registrul agricol, adeverințele eliberate în anul 1965 și 2002 (filele 53, 24 și 34), petentul a făcut dovada proprietății asupra imobilului casă de locuit și teren în suprafață de 2685 mp. S-a mai reținut că, întrucât, terenul a cărui restituire în natură se solicită nu este liber de construcții, pe acesta fiind edificată Școala de Arte și Meserii Iacob Negruzzi Trifești, pentru care s-a emis și titlul de proprietate nr. 342001 (fila 59), se impune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acest imobil.

A fost înlăturată critica pârâtului vizând faptul că notificarea nu s-a făcut prin intermediul executorului judecătoresc, față de împrejurarea că legiuitorul nu prevede nicio sancțiune pentru situațiile în care notificatorul a depus cererea direct la entitatea deținătoare; De asemenea și celelalte critici ale pârâtului au fost înlăturate, deoarece, pe de o parte petentul a făcut dovada atât a existenței construcției demolate cât și a proprietății imobilului (compus din casă și teren) a cărui retrocedare o solicită iar pe de altă parte, din probatoriul administrat rezultă că imobilul a fost preluat abuziv, în absența unui decret de expropriere și demolat pentru construirea și amenajarea „Școlii de Arte și Meserii „Iacob Negruzzi". Pentru cele de mai sus tribunalul a admis cererea contestatorului, a dispus anularea Dispoziției nr. 1143/2006 emisă de intimat și a constatat că petentul este persoana îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent.

În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. a obligat intimatul să plătească contestatorului cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a formulat apel Primarul Comunei Trifești prin reprezentantul său legal criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare, apelantul a susținut că în mod greșit s-a reținut că reclamantul a făcut dovada proprietății și a măsurii exproprierii imobilelor solicitate, dezvoltând astfel: - actul de veșnică vânzare nr. 9415/1930 privește un teren aflat în devălmășie ce a fost obținut în temeiul Legii nr. 18/1991 prin titlul de proprietate nr. 154629 din 15 ianuarie 2004 și nu terenul solicitat de reclamant. - în ce privește casa de locuit, reclamantul a locuit în casa tatălui său, cu nr. 230, așa cum rezultă din registrul agricol, și nu a avut niciodată casă de locuit.

Adeverința din 1965 invocată de reclamant, susține apelantul, este eronată întrucât, deși astfel de acte se eliberează în temeiul registrului agricol, acesta din urmă dovedește o altă situație de fapt. - terenul pe care se află școala nu a fost deținut de reclamant și mai mult, în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru toate proprietățile sau prin titlul de proprietate nr. 152829 din 13 octombrie 1994. Intimatul B.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că și-a dovedit pretențiile cu probele administrate în cauză, inclusiv cu expertiza tehnică ce nu a fost contestată de apelant.

În continuare a arătat că este moștenitorul defunctului său tată B.C., ce a deținut terenul în litigiu, pe care l-a cumpărat în anul 1930. Prin decizia civilă nr. 146 din 26 septembrie 2008, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de Primarul comunei Trifești, pe care a schimbat-o în tot; a respins contestația formulată de contestatorul B.C. împotriva dispoziției nr. 1143 din 20 decembrie 2006 emisă de Primarul comunei Trifești, dispoziție pe care a păstrat-o. Pentru a se pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele: Din notificarea adresată Primăriei Comunei Trifești, aflată la fila 39 dosar rezultă că reclamantul a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 0,8 ha.

de care a fost expropriat, precum și pentru casa demolată pentru construcția școlii, aflată pe suprafața de 29 ari. Totodată reclamantul a solicitat despăgubiri și pentru alte suprafețe de teren, de 26 ari și 56 ari, precizând că atât casa cât și terenurile au fost dobândite prin acte autentice de vânzare-cumpărare. Prin precizările făcute ulterior, înregistrate sub nr. 27 din 29 august 2005 și respectiv 1878 din 17 mai 2006 (filele 19, 22 dosar) reclamantul a arătat că terenul pe care se afla casa are suprafața de 0,25 ha și că a dovedit dreptul său de proprietate asupra acestuia cu adeverința nr. 736 din 2 decembrie 1965. Din conținutul cererii nr. 27/2005 mai rezultă că reclamantul a fost de acord să primească la schimb pentru suprafața de 0,25 ha suprafața de 80 ari.

La data de 17 mai 2006 reclamantul a solicitat Primarului Comunei Trifești respectarea acestei înțelegeri, precizând că suprafața de 0,25 ha se află inclusă în titlul său de proprietate. Prin dispoziția nr. 1143 din 20 decembrie 2006 Primarul Comunei Trifești a respins notificarea, reținând atât lipsa dovezilor privind dreptul de proprietate asupra construcției solicitate, cât și reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul intravilan prin titlul de proprietate nr. 152829. Verificând actele dosarului instanța de apel a constatat că în mod eronat instanța de fond a reținut îndreptățirea reclamantului la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul construit și neconstruit ce a făcut obiectul notificării.

Așa cum rezultă din copia registrului agricol pe anii 1959-1963, aflată la filele 63-64 dosar, reclamantul nu deținea în proprietate o casă de locuit, ci doar locul de casă, în suprafață de 0,25 ha și suprafața de 1,50 ha teren, respectiv suprafața totală de 1,75 ha teren. În ceea ce privește casa de locuit ce a aparținut defunctului C.B., a cărei existență este recunoscută de apelantă, instanța de apel a reținut că nu s-a făcut în cauză nicio dovadă cu privire la exproprierea și la pretinsa sa demolare, pentru a putea fi aplicabile dispozițiile reparatorii ale Legii nr. 10/2001.

Deși reclamantul a susținut că imobilul construit a fost demolat în anul 1968 pentru construirea unei școli, nu rezultă din niciun mijloc de probă faptul că pe locul actualei școli s-a aflat casa de locuit ce a aparținut autorului reclamantului și că aceasta a fost demolată de primărie, așa cum s-a invocat, Raportul de expertiză efectuat în cauză a identificat suprafața de 2685 mp în litigiu ca fiind cea aferentă școlii doar prin luarea în considerare a susținerilor reclamantului, nu și a vreunor înscrisuri sau repere cadastrale.

Așa cum precizează în anexa 1 a raportului de expertiză (fila 104 dosar fond) suprafața de 2685 mp individualizată prin punctele A, B, C, D reprezintă, fosta proprietate deținută de B.A.C., identificată potrivit susținerilor reclamantului". Având în vedere modul în care expertul a procedat la identificarea terenului în litigiu instanța a înlăturat ca neconcludentă această probă și a respins ca neîntemeiată apărarea intimatului potrivit cu care și-a dovedit pretențiile și cu acest mijloc de probă. Atâta vreme cât reclamantul nu a făcut dovada amplasamentului imobilului în litigiu, respectiv a faptului că terenul pe care s-a aflat casa tatălui său se află în prezent în patrimoniul statului, nu se poate reține că în cauză operează prezumția relativă a preluării abuzive a imobilului de către stat.

În lipsa oricărei probe referitoare la exproprierea imobilului și la demolarea casei de locuit soluția primei instanțe de acordare a măsurilor reparatorii pentru acest imobil apare ca neîntemeiată, a concluzionat instanța de apel. În ceea ce privește terenul în suprafață de 2685 mp la care reclamantul și-a limitat pretențiile, Curtea a reținut că atât reclamantul, prin cererea înregistrată sub nr. 1878 din 17 mai 2006 cât și pârâtul au precizat că este inclus în titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, divergențele apărând doar în ceea ce privește amplasamentul acesteia.

Deși reclamantul și-a schimbat poziția ulterior emiterii dispoziției nr. 1143/2006, susținând că acest teren excede suprafeței de 1,75 ha înscrisă în rolul agricol și pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 152829 din 13 octombrie 1994 (pentru suprafața de 1,73 ha, ca urmare a aplicării coeficientului de reducere) instanța a constatat nu numai că este o susținere contradictorie, dar și nedovedită. Ținând seama și de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată potrivit cărora nu fac obiectul acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, instanța a constatat întemeiat apelul formulat de Primarul Comunei Trifești a schimbat în tot sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei de mai sus, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.C., critica având următoarele aspecte: În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de apel în mod greșit a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unei case de locuit, pe de o parte, iar pe de altă parte în ceea ce privește casa defunctului C.B., nu s-ar fi făcut nicio dovadă cu privire la expropriere și pretinsa demolare. Recurentul reclamant este nemulțumit și de faptul că instanța de apel a înlăturat proba cu expertiză efectuată în cauză, care a procedat la identificarea terenului potrivit elementelor avute la dispoziție și care concordă cu susținerile acestuia. Deși recurentul pârât nu a indicat textual motivul de recurs, Înalta Curte va analiza recursul prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed. Conform prevederilor art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite. În cauza de față, instanțele de fond nu au stabilit pe deplin situația de fapt. Din analiza dosarului, se observă natura contradictorie a situației de fapt relevate de probatoriul administrat în fața primei instanțe față de probatoriul administrat în fața instanței de apel, situație care a condus la pronunțarea unor soluții diferite. Astfel, există contradicții cu privire la existența sau neexistența, expropierea și pretinsa demolare a casei de locuit ce a aparținut autorului reclamantului.

Mai mult, se pune și problema dacă reclamantul este sau nu îndreptățit la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001. În fața instanței de fond s-a efectuat o expertiză care a identificat suprafața de 2685 mp în litigiu ca fiind cea aferentă școlii doar prin luarea în considerare a susținerilor reclamantului, nu și a vreunor înscrisuri sau repere cadastrale. Așa cum precizează în anexa 1 a raportului de expertiză (fila 104 dosar fond) suprafața de 2685 mp individualizată prin punctele A, B, C, D reprezintă, fosta proprietate deținută de B.A.C., identificată potrivit susținerilor reclamantului". Însă, având în vedere modul în care expertul a procedat la identificarea terenului în speță, instanța a înlăturat ca neconcludentă această probă, ce era absolut necesară convingerii instanței pentru soluționarea corectă a pricinii.

Ca urmare, instanțele nu au dat eficiență dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., impunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare. Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va completa probatoriului prin efectuarea unei expertize tehnice imobiliare care să individualizeze cu vecinătăți și schiță suprafața de teren solicitată, să stabilească dacă terenul a cărei restituire se cere este liber de construcții, iar în caz negativ, să se stabilească destinația construcției și deținătorul. Se va stabili pe deplin întreaga situație de fapt și, totodată, daca există posibilitatea restituirii în natură precum și natura juridică a terenului în litigiu. Se vor administra orice alte probe necesare și utile lămuririi pe deplin a situației de fapt.

Deci, după completarea probatoriului, se va soluționa cererea reclamantului în raport de situația de fapt stabilită și de prevederile legale incidente în speță. Pentru aceste motive, Înalta Curte va dispune casarea deciziei pronunțate în cauză de Curtea de Apel Iași și trimiterea cauzei la această din urmă instanță în vederea rejudecării apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva deciziei nr. 146 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2009.