ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4893/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4893/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului

civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Iași, secția civilă, sub nr. 543 din 24 ianuarie 2007,

petentul B.C. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 1143 din 20

decembrie 2006 emisă de intimatul Primarul comunei Trifești, județul Iași,

solicitând desființarea acesteia și obligarea intimatului la restituirea în

natură a terenului în suprafață de 2685 mp și acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul-constructie.

În motivarea cererii,

contestatorul a susținut că din acele pe care le-a depus la dosar rezultă că

notificarea s-a făcut prin Executor judecătoresc B.G., iar din celelalte

înscrisuri - acte de proprietate, acte de stare civilă - reiese existența unei

construcții ( casă de locuit) și a unui teren care au

fost expropriate, expropriere ce a fost recunoscută de către

Inspectoratul Școlar

al județului Iași și că terenul pe care se afla

casa, proprietatea contestatorului, este folosit de unitatea școlară din comuna

Trifești. În drept au fost invocate dispozițiile Legii 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 525 din

7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis contestația formulată de

contestatorul B.C.; s-a anulat dispoziția nr. 1143 din 20 decembrie 2006 emisă

de Primarul Comunei Trifești, județul Iași; s-a constatat că reclamantul este

persoană îndreptățită la restituirea imobilului compus din construcție demolată

și teren în suprafață de 2685 mp situat în intravilanul satului Trifești; s-a

dispus acordarea către petent a măsurilor reparatorii constând în despăgubiri

în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul arătat mai sus și totodată

obligarea Primarului Comunei Trifești la plata cheltuielilor de judecată în

sumă de 650 lei.

Pentru a se pronunța în acest

astfel, prima instanță, a reținut incidența dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „sunt îndreptățite, în înțelesul

prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după

caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data

preluării în mod abuziv a acestora".

În speță, din înscrisurile depuse

la dosar, prima instanță a constatat că petentul este persoana îndreptățită să

solicite măsuri reparatorii prin echivalent

constând

în despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcția demolată,

casa

de locuit și teren în suprafață de 2685 mp.

Astfel,

cu actul de veșnică vânzare, actele de stare civilă depuse la dosar

(filele

15, 37, 38, 45, 46) precum și extrasul din registrul agricol, adeverințele

eliberate în anul 1965 și 2002 (filele 53, 24 și 34), petentul a făcut dovada

proprietății asupra imobilului casă de locuit și teren în suprafață de 2685 mp.

S-a

mai reținut că, întrucât, terenul a cărui restituire în natură se solicită

nu

este liber de construcții, pe acesta fiind edificată Școala de Arte și Meserii

Iacob Negruzzi Trifești, pentru care s-a emis și titlul de proprietate nr.

342001 (fila 59), se impune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru

acest imobil.

A fost înlăturată critica

pârâtului vizând faptul că notificarea nu s-a făcut prin intermediul

executorului judecătoresc, față de împrejurarea că legiuitorul nu prevede nicio

sancțiune pentru situațiile în care notificatorul a depus cererea direct la

entitatea deținătoare;

De asemenea și celelalte critici

ale pârâtului au fost înlăturate, deoarece, pe de o parte petentul a făcut

dovada atât a existenței construcției demolate cât și a proprietății imobilului

(compus din casă și teren) a cărui retrocedare o solicită iar pe de altă parte,

din probatoriul administrat rezultă că

imobilul

a fost preluat abuziv, în absența unui decret de expropriere și demolat

pentru

construirea și amenajarea „Școlii de Arte și Meserii „Iacob Negruzzi".

Pentru cele de mai sus tribunalul

a admis cererea contestatorului, a dispus anularea Dispoziției nr. 1143/2006

emisă de intimat și a constatat că petentul este persoana îndreptățită la

măsuri reparatorii prin echivalent.

În baza dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ. a obligat intimatul să plătească contestatorului cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel Primarul Comunei Trifești prin reprezentantul său legal

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, apelantul a susținut

că în mod greșit s-a reținut că reclamantul a făcut dovada proprietății și a

măsurii exproprierii imobilelor solicitate, dezvoltând astfel:

- actul de veșnică vânzare nr.

9415/1930 privește un teren aflat în devălmășie ce a fost obținut în temeiul Legii

nr. 18/1991 prin titlul de

proprietate nr.

154629 din 15 ianuarie 2004 și nu terenul solicitat de reclamant.

- în ce privește casa de locuit, reclamantul

a locuit în casa tatălui său, cu nr. 230, așa cum rezultă din registrul

agricol, și nu a avut niciodată casă de locuit. Adeverința din 1965 invocată de

reclamant, susține apelantul, este eronată întrucât, deși astfel de acte se

eliberează în temeiul registrului agricol, acesta din urmă dovedește o altă

situație de fapt.

- terenul pe care se află școala

nu a fost deținut de reclamant și mai mult, în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a

reconstituit dreptul de proprietate pentru toate proprietățile sau prin titlul

de proprietate nr. 152829 din 13 octombrie 1994.

Intimatul B.C. a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând

că și-a dovedit pretențiile cu probele administrate în cauză, inclusiv cu

expertiza tehnică ce nu a fost contestată de apelant.            În continuare

a arătat că este moștenitorul defunctului său tată B.C., ce a deținut terenul

în litigiu, pe care l-a cumpărat în anul 1930.

Prin decizia civilă nr. 146 din

26 septembrie 2008, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de Primarul

comunei Trifești, pe care a schimbat-o în tot; a respins contestația formulată

de contestatorul B.C. împotriva dispoziției nr. 1143 din 20 decembrie 2006

emisă de Primarul comunei Trifești, dispoziție pe care a păstrat-o.

Pentru a se pronunța această

decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele:

Din notificarea adresată Primăriei

Comunei Trifești, aflată la fila 39

dosar

rezultă că reclamantul a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru

terenul

în suprafață de 0,8 ha. de care a fost expropriat, precum și pentru casa

demolată pentru construcția școlii, aflată pe suprafața

de 29 ari.

Totodată reclamantul a solicitat despăgubiri

și pentru alte suprafețe de teren, de 26 ari și 56 ari, precizând că atât casa

cât și terenurile au fost dobândite prin acte autentice de vânzare-cumpărare.

Prin precizările făcute ulterior,

înregistrate sub nr. 27 din 29 august 2005 și respectiv 1878 din 17 mai 2006

(filele 19, 22 dosar) reclamantul a arătat că terenul pe care se afla casa are

suprafața de 0,25 ha și că a dovedit dreptul său de proprietate asupra acestuia

cu adeverința nr. 736 din 2 decembrie 1965. Din conținutul cererii nr. 27/2005

mai rezultă că reclamantul a fost de acord să primească la schimb pentru

suprafața de 0,25 ha suprafața de 80 ari.

La data de 17 mai 2006

reclamantul a solicitat Primarului Comunei Trifești respectarea acestei

înțelegeri, precizând că suprafața de 0,25 ha se află inclusă în titlul său de

proprietate.

Prin

dispoziția nr. 1143 din 20 decembrie 2006 Primarul Comunei Trifești a respins

notificarea,

reținând atât lipsa dovezilor privind dreptul de proprietate asupra

construcției solicitate, cât și reconstituirea dreptului de proprietate pentru

terenul intravilan prin titlul de proprietate nr. 152829.

Verificând actele dosarului

instanța de apel a constatat că în mod eronat instanța de fond a reținut

îndreptățirea reclamantului la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.

10/2001 pentru imobilul construit și neconstruit ce a făcut obiectul notificării.

Așa cum rezultă din copia

registrului agricol pe anii 1959-1963, aflată la filele 63-64 dosar,

reclamantul nu deținea în proprietate o casă de locuit, ci doar locul de casă,

în suprafață de 0,25 ha și suprafața de 1,50 ha teren, respectiv suprafața totală

de 1,75 ha teren.

În ceea ce privește casa de

locuit ce a aparținut defunctului C.B., a cărei existență este recunoscută de

apelantă, instanța de apel a reținut că nu s-a făcut în cauză nicio dovadă cu

privire la exproprierea și la pretinsa sa demolare, pentru a putea fi

aplicabile dispozițiile reparatorii ale Legii nr. 10/2001.

Deși reclamantul a susținut că

imobilul construit a fost demolat în anul 1968 pentru construirea unei școli,

nu rezultă din niciun mijloc de probă faptul că pe locul actualei școli s-a

aflat casa de locuit ce a aparținut autorului reclamantului și că aceasta a

fost demolată de primărie, așa cum s-a invocat,

Raportul de expertiză efectuat în

cauză a identificat suprafața de 2685 mp în litigiu ca fiind cea aferentă

școlii doar prin luarea în considerare a susținerilor reclamantului, nu și a

vreunor înscrisuri sau repere cadastrale. Așa cum precizează în anexa 1 a

raportului de expertiză (fila 104 dosar fond) suprafața de 2685 mp

individualizată prin punctele A, B, C, D reprezintă, fosta proprietate deținută

de B.A.C., identificată potrivit susținerilor reclamantului".

Având în vedere modul în care

expertul a procedat la identificarea terenului în litigiu instanța a înlăturat

ca neconcludentă această probă și a respins ca neîntemeiată apărarea

intimatului potrivit cu care și-a dovedit pretențiile și cu acest mijloc de

probă.

Atâta vreme cât reclamantul nu a

făcut dovada amplasamentului

imobilului în

litigiu, respectiv a faptului că terenul pe care s-a aflat casa tatălui

său

se află în prezent în patrimoniul statului, nu se poate reține că în cauză

operează prezumția relativă a preluării abuzive a imobilului de către stat.

În lipsa oricărei probe

referitoare la exproprierea imobilului și la demolarea casei de locuit soluția

primei instanțe de acordare a măsurilor reparatorii pentru acest imobil apare

ca neîntemeiată, a concluzionat instanța de apel.

În ceea ce privește terenul în

suprafață de 2685 mp la care reclamantul și-a limitat pretențiile, Curtea a

reținut că atât reclamantul, prin cererea înregistrată sub nr. 1878 din 17 mai

2006 cât și pârâtul au precizat că este inclus în titlul de proprietate emis în

temeiul Legii nr. 18/1991, divergențele apărând doar în ceea ce privește

amplasamentul acesteia.

Deși reclamantul și-a schimbat

poziția ulterior emiterii dispoziției nr. 1143/2006, susținând că acest teren

excede suprafeței de 1,75 ha înscrisă în

rolul

agricol și pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 152829 din 13

octombrie 1994

(pentru suprafața de 1,73 ha, ca urmare a aplicării

coeficientului de reducere) instanța a constatat nu numai că este o susținere

contradictorie, dar și nedovedită.

Ținând seama și de prevederile

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată potrivit cărora nu fac

obiectul acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin

Legea fondului funciar nr. 18/1991, instanța a constatat întemeiat apelul

formulat de Primarul Comunei Trifești a schimbat în tot sentința apelată, în

sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei de mai sus, a

declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.C., critica având următoarele

aspecte:

În motivarea recursului, s-a

arătat că instanța de apel în mod greșit a reținut că nu s-a făcut dovada

existenței unei case de locuit, pe de o parte, iar pe de altă parte în ceea ce

privește casa defunctului C.B., nu s-ar fi făcut nicio dovadă cu privire la

expropriere și pretinsa demolare.

Recurentul reclamant este

nemulțumit și de faptul că instanța de apel a înlăturat proba cu expertiză efectuată

în cauză, care a procedat la identificarea terenului potrivit elementelor avute

la dispoziție și care concordă cu susținerile acestuia.

Deși recurentul pârât nu a

indicat textual motivul de recurs, Înalta Curte va analiza recursul prin prisma

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și va

constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed.

Conform prevederilor art. 314 C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului

pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul

aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin

stabilite.

În cauza de față, instanțele de

fond nu au stabilit pe deplin situația de fapt.

Din

analiza dosarului, se observă natura contradictorie a situației de fapt

relevate

de probatoriul administrat în fața primei instanțe față de probatoriul

administrat în fața instanței de apel, situație care a condus la pronunțarea

unor soluții diferite.

Astfel, există contradicții cu

privire la existența sau neexistența, expropierea și pretinsa demolare a casei

de locuit ce a aparținut autorului reclamantului.

Mai mult, se pune și problema

dacă reclamantul este sau nu îndreptățit la măsuri reparatorii, conform Legii

nr. 10/2001.

În fața instanței de fond s-a

efectuat o expertiză care a identificat suprafața de 2685 mp în litigiu ca

fiind cea aferentă școlii doar prin luarea în considerare a susținerilor

reclamantului, nu și a vreunor înscrisuri sau repere cadastrale. Așa cum precizează

în anexa 1 a raportului de expertiză (fila 104 dosar fond) suprafața de 2685 mp

individualizată prin punctele A, B, C, D reprezintă, fosta proprietate deținută

de B.A.C., identificată potrivit susținerilor reclamantului".

Însă, având în vedere modul în

care expertul a procedat la identificarea terenului în speță, instanța a

înlăturat ca neconcludentă această probă, ce era absolut necesară convingerii

instanței pentru soluționarea corectă a pricinii.

Ca urmare, instanțele nu au dat

eficiență dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., impunându-se casarea

hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanța

de trimitere va completa probatoriului prin efectuarea unei expertize tehnice

imobiliare care să individualizeze cu vecinătăți și schiță suprafața de teren

solicitată, să stabilească dacă terenul a cărei restituire se cere este liber

de construcții, iar în caz negativ, să se stabilească destinația construcției

și deținătorul. Se va stabili pe deplin întreaga situație de fapt și, totodată,

daca există posibilitatea restituirii în natură precum și natura juridică a

terenului în litigiu. Se vor administra orice alte probe necesare și utile

lămuririi pe deplin a situației de fapt.

Deci, după completarea probatoriului,

se va soluționa cererea reclamantului în raport de situația de fapt stabilită

și de prevederile legale incidente în speță.

Pentru

aceste motive, Înalta Curte va dispune casarea deciziei pronunțate

în

cauză de Curtea de Apel Iași și trimiterea cauzei la această din urmă instanță

în vederea rejudecării apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul B.C.

împotriva deciziei nr. 146 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Iași.

Casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 aprilie

2009.