ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 208/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra

recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea din 8 octombrie 2008 înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj, secția civilă, petenta R.E. a solicitat în temeiul art. 281

1

C.

proc. civ., lămurirea dispozitivului sentinței nr. 678 din 13 iunie 2006,

pronunțată în Dosarul nr. 5052/Cv/2005.

Cererea a fost întemeiată pe împrejurarea de fapt că deși

petenta împreună cu ceilalți moștenitori cuprinși în sentința civilă nr. 678/2006

au avut câștig de cauză împotriva intimaților - Primăria orașului Dăbuleni și primarul

orașului Dăbuleni - reclamanții sunt în imposibilitatea practică de a fi

despăgubiți pentru că în dispozitiv nu se menționează care este persoana sau

instituția obligată la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri, deși

este clar că nu pot fi decât părțile care au căzut în pretenții și anume

Primăria orașului Dăbuleni și primarul orașului Dăbuleni (M.F.P. fiind scos din

cauză prin Decizia civilă nr. 867 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel

Craiova).

Tribunalul Dolj prin încheierea pronunțată în camera de

consiliu la 16 ianuarie 2009 în Dosarul nr. 475/63/2005 (nr. vechi

5052/civ/2005) a respins cererea.

Tribunalul

a reținut, în raport de datele dosarului, că nu se impune lămurirea

dispozitivului sentinței nr. 678/2006 sub aspectul prevederii: „stabilește

măsuri reparatorii prin echivalent de 456.306,82 lei pentru clădirea morii; de

187.395,15 lei pentru utilajele morii; de 10.480,75 lei pentru împrejmuirea

morii, în favoarea contestatoarelor M.P.L. și T.M." Dispoziția este clară

și neechivocă, nefiind susceptibilă de dificultăți pentru a fi pusă în

executare, cu atât mai mult cu cât în executarea acestei hotărâri judecătorești

a fost emisă Dispoziția din 16 iulie 2002 de către Primăria orașului Dăbuleni

și potrivit adresei din 18 iulie 2007 a fost înaintată documentația în vederea

acordării măsurilor reparatorii în echivalent pentru suma totală de 654.184,72

lei.

Instanța

de apel, Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 159 din 20 mai 2009 a respins

ca nefondat apelul declarat de petentă împotriva încheierii din 16 ianuarie

2006.

În motivarea deciziei Curtea de Apel a reținut că în raport

de dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. Tribunalul a soluționat

judicios cererea, dispoziția prin care s-au stabilit măsurile reparatorii în

favoarea contestatoarelor fiind clară și neechivocă și nesusceptibilă de a

genera dificultăți pentru punerea în executare.

Instanța de apel a mai reținut că sentința nr. 678/2006 a

fost supusă cenzurii instanțelor de apel și de recurs fără ca petenta să

formuleze critici sub acest aspect iar modificarea hotărârii în sensul de a

schimba termenul „stabilește" cu cel de „obligă" în dispozitiv nu mai

este posibilă după ce aceasta a devenit irevocabilă.

Din faptul emiterii, în temeiul sentinței nr. 678/2006 a

Tribunalului Dolj, a dispoziției din 16 iulie 2007 de către Primăria orașului

Dăbuleni prin care a fost înaintată C.C.S.D. documentația în vederea

despăgubirilor, rezultă cu certitudine că înțelesul și întinderea

dispozitivului sunt clare și neechivoce.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta R.E.

În drept s-a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În fapt s-a susținut că este surprinzător refuzul

Curții de apel de a aplica dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. și

de a corecta eroarea strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 678 din 13

iunie 2000 avându-se în vedere că în cererea de chemare în judecată

moștenitorii au solicitat „obligarea" intimatelor la acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent.

Faptul că instanța de fond a stabilit măsuri

reparatorii fără să dispună obligarea intimatei la plata sumelor de bani aflate

în dispozitiv a făcut ca sentința în discuție să nu poată fi executată silit.

S-a criticat ca neavând legătură cu cauza referirea din

considerentele deciziei atacate, la emiterea unui dispoziții de către partea

căzută în pretenții de înaintare a dosarului către C.C.S.D.

S-a criticat constatarea făcută de instanța de apel în

legătură cu neintroducerea în căile de atac împotriva sentinței nr. 678/2006 a

aspectelor neclare privind modificarea dispozitivului, Curtea de Apel omițând

să constate că nu se putea introduce în apel sau recurs un nou capăt de cerere.

S-a mai arătat că literatura de specialitate admite că în

cazul că dispozitivul hotărârii nu cuprinde date care să permită executarea,

părțile au alegerea folosirii procedurii prevăzută de art. 281

1

sau art.

400 alin. (2) C. proc. civ.

4.

Analiza Instanței de Apel,

Cererea de lămurire a înțelesului dispozitivului sentinței nr.

678/2006 a Tribunalului Dolj a fost corect soluționată.

Dispozitivul în forma dată prin hotărârea care a

devenit definitivă prin Decizia nr. 867 din 9 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova

și irevocabilă prin Decizia nr. 4432 din 31 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție este clar și neîndoielnic.

Prin lămurirea hotărârii nu se poate modifica dispozitivul

hotărârii, fiind posibilă doar clarificarea și interpretarea măsurilor dispuse

de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește.

Procedura instituită de art. 281

1

C. proc. civ. a

fost pusă la dispoziția părților interesate pentru situația când din culpa

instanței dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar ceea ce poate genera

dificultăți de executare.

În cauză însă nu s-au dovedit asemenea dificultăți.

Din contră, s-a reținut în mod corect din actele

existente în dosar că primarul orașului Dăbuleni a emis dispoziția din 16 iulie

2007 prin care, în conformitate cu art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

care a modificat și completat Legea nr. 10/2001 (legea care a format temeiul

acțiunii introductive de instanță) cu preluarea măsurilor reparatorii în

cuantumul dispus de instanță a trimis dosarul către C.C.S.D.

Sub acest aspect sunt nefondate criticile recurentei în

sensul că referirea instanței de apel la Legea nr. 247/2005 este fără legătură

cu cauza.

Celelalte critici materializate în comentariile făcute la

motivarea instanței de apel, - câtă vreme prin hotărârea atacată a fost corect

interpretată și aplicată legea incidență în cauză, - nu conturează motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat.

Pentru aceste considerente văzând dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.E. împotriva Deciziei nr. 159

din 20 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.