ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 208/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față, constată următoarele: 1. Instanța de fond Prin cererea din 8 octombrie 2008 înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă, petenta R.E. a solicitat în temeiul art. 281 1 C. proc. civ., lămurirea dispozitivului sentinței nr. 678 din 13 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5052/Cv/2005. Cererea a fost întemeiată pe împrejurarea de fapt că deși petenta împreună cu ceilalți moștenitori cuprinși în sentința civilă nr. 678/2006 au avut câștig de cauză împotriva intimaților - Primăria orașului Dăbuleni și primarul orașului Dăbuleni - reclamanții sunt în imposibilitatea practică de a fi despăgubiți pentru că în dispozitiv nu se menționează care este persoana sau instituția obligată la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri, deși este clar că nu pot fi decât părțile care au căzut în pretenții și anume Primăria orașului Dăbuleni și primarul orașului Dăbuleni (M.F.P.

fiind scos din cauză prin Decizia civilă nr. 867 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Craiova). Tribunalul Dolj prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la 16 ianuarie 2009 în Dosarul nr. 475/63/2005 (nr. vechi 5052/civ/2005) a respins cererea. Tribunalul a reținut, în raport de datele dosarului, că nu se impune lămurirea dispozitivului sentinței nr. 678/2006 sub aspectul prevederii: „stabilește măsuri reparatorii prin echivalent de 456.306,82 lei pentru clădirea morii; de 187.395,15 lei pentru utilajele morii; de 10.480,75 lei pentru împrejmuirea morii, în favoarea contestatoarelor M.P.L.

și T.M." Dispoziția este clară și neechivocă, nefiind susceptibilă de dificultăți pentru a fi pusă în executare, cu atât mai mult cu cât în executarea acestei hotărâri judecătorești a fost emisă Dispoziția din 16 iulie 2002 de către Primăria orașului Dăbuleni și potrivit adresei din 18 iulie 2007 a fost înaintată documentația în vederea acordării măsurilor reparatorii în echivalent pentru suma totală de 654.184,72 lei. Instanța de apel, Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 159 din 20 mai 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de petentă împotriva încheierii din 16 ianuarie 2006. În motivarea deciziei Curtea de Apel a reținut că în raport de dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. Tribunalul a soluționat judicios cererea, dispoziția prin care s-au stabilit măsurile reparatorii în favoarea contestatoarelor fiind clară și neechivocă și nesusceptibilă de a genera dificultăți pentru punerea în executare.

Instanța de apel a mai reținut că sentința nr. 678/2006 a fost supusă cenzurii instanțelor de apel și de recurs fără ca petenta să formuleze critici sub acest aspect iar modificarea hotărârii în sensul de a schimba termenul „stabilește" cu cel de „obligă" în dispozitiv nu mai este posibilă după ce aceasta a devenit irevocabilă. Din faptul emiterii, în temeiul sentinței nr. 678/2006 a Tribunalului Dolj, a dispoziției din 16 iulie 2007 de către Primăria orașului Dăbuleni prin care a fost înaintată C.C.S.D. documentația în vederea despăgubirilor, rezultă cu certitudine că înțelesul și întinderea dispozitivului sunt clare și neechivoce. 3. Recursul Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta R.E.

În drept s-a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În fapt s-a susținut că este surprinzător refuzul Curții de apel de a aplica dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. și de a corecta eroarea strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 678 din 13 iunie 2000 avându-se în vedere că în cererea de chemare în judecată moștenitorii au solicitat „obligarea" intimatelor la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Faptul că instanța de fond a stabilit măsuri reparatorii fără să dispună obligarea intimatei la plata sumelor de bani aflate în dispozitiv a făcut ca sentința în discuție să nu poată fi executată silit. S-a criticat ca neavând legătură cu cauza referirea din considerentele deciziei atacate, la emiterea unui dispoziții de către partea căzută în pretenții de înaintare a dosarului către C.C.S.D.

S-a criticat constatarea făcută de instanța de apel în legătură cu neintroducerea în căile de atac împotriva sentinței nr. 678/2006 a aspectelor neclare privind modificarea dispozitivului, Curtea de Apel omițând să constate că nu se putea introduce în apel sau recurs un nou capăt de cerere. S-a mai arătat că literatura de specialitate admite că în cazul că dispozitivul hotărârii nu cuprinde date care să permită executarea, părțile au alegerea folosirii procedurii prevăzută de art. 281 1 sau art. 400 alin. (2) C. proc. civ. 4. Analiza Instanței de Apel, Cererea de lămurire a înțelesului dispozitivului sentinței nr. 678/2006 a Tribunalului Dolj a fost corect soluționată. Dispozitivul în forma dată prin hotărârea care a devenit definitivă prin Decizia nr. 867 din 9 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova și irevocabilă prin Decizia nr. 4432 din 31 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este clar și neîndoielnic.

Prin lămurirea hotărârii nu se poate modifica dispozitivul hotărârii, fiind posibilă doar clarificarea și interpretarea măsurilor dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. Procedura instituită de art. 281 1 C. proc. civ. a fost pusă la dispoziția părților interesate pentru situația când din culpa instanței dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar ceea ce poate genera dificultăți de executare. În cauză însă nu s-au dovedit asemenea dificultăți. Din contră, s-a reținut în mod corect din actele existente în dosar că primarul orașului Dăbuleni a emis dispoziția din 16 iulie 2007 prin care, în conformitate cu art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care a modificat și completat Legea nr. 10/2001 (legea care a format temeiul acțiunii introductive de instanță) cu preluarea măsurilor reparatorii în cuantumul dispus de instanță a trimis dosarul către C.C.S.D.

Sub acest aspect sunt nefondate criticile recurentei în sensul că referirea instanței de apel la Legea nr. 247/2005 este fără legătură cu cauza. Celelalte critici materializate în comentariile făcute la motivarea instanței de apel, - câtă vreme prin hotărârea atacată a fost corect interpretată și aplicată legea incidență în cauză, - nu conturează motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat. Pentru aceste considerente văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.E. împotriva Deciziei nr. 159 din 20 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.