ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9270/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 28 mai 2003 la Tribunalul Dolj, reclamantul N.I.T., în nume propriu și ca reprezentant al reclamanților P.E. și I.T., a chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei Dăbuleni, județ Dolj, solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri în cuantum de 300.000.000 lei, reprezentând contravaloarea terenului intravilan în suprafață de 40 ari, ocupat în prezent de baza sportivă a Liceului Dăbuleni.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că terenul a aparținut autorului lor I.D.I., decedat în anul 1961, până la momentul preluării abuzive, fără nici un titlu, în anul 1948. Totodată reclamanții au arătat că refuzul pârâtei, motivat de faptul că terenul ar fi făcut obiectul Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000, este nejustificat, întrucât imobilul nu a intrat niciodată în cooperativa agricolă, autorul lor fiind deposedat cu mult înainte de 1962. Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 266 din 19 aprilie 2005, a respins contestația ca neîntemeiată, reținând că reclamantul N.T. nu a respectat procedura reglementată de art. 21 din Legea 10/2001, cu modificările ulterioare, formulând notificarea peste termenul de 18 luni pentru depunerea notificărilor și, ca atare, este decăzut din dreptul de a pretinde măsuri reparatorii.

Cât privește pe ceilalți reclamanți, s-a reținut că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pretins de 0,40 ha, aflat în incinta liceului din localitatea Dăbuleni. Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru greșita apreciere în sensul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor, de la care terenul a fost preluat fără titlu în anul 1948. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia civilă nr. 2872 din 7 noiembrie 2005, a admis apelul reclamanților și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis acțiunea și a constatat că aceștia au calitatea de persoane îndreptățite, beneficiind de măsuri reparatorii în echivalent, corespunzătoare valorii imobilului de 355.284.150 lei.

Prin considerentele deciziei s-a reținut că, față de dispozițiile art. 4 din Legea 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea 247/2005, prima instanță a apreciat corect ca tardiv formulată notificarea reclamantului N.T., însă din întregul comportament al celorlalți moștenitori pe parcursul procesului rezultă că aceștia au înțeles să-i recunoască cota parte din succesiunea autorului comun, mandatându-l să le reprezinte interesele. Ca atare s-a apreciat că notificarea formulată în termen de I.T. profită și acestui petent. Pe fondul cauzei, s-a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 247/2005, mențiunile din registrul agricol referitoare la rolul autorului I.D.I.

conducând la concluzia că petenții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul Legii 10/2001. S-a avut în vedere că terenul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de sala și terenul de sport al liceului din localitate, astfel că apelanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, conform expertizei efectuate în cauză, asupra căreia părțile nu au formulat obiecțiuni. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termen legal Consiliul Local al Orașului Dăbuleni, reprezentat prin primar. Prin motivele de recurs, pârâtul a criticat decizia ca nelegală și netemeinică, pentru nedovedirea dreptului de proprietate al autorului reclamanților asupra terenului ce a format obiectul notificării.

S-a susținut că terenul în litigiu nu figurează înscris în evidențele registrelor agricole din perioada 1951-1963 ale comunei Dăbuleni și nici în alte documente și nici nu rezultă că a fost preluat de la autorul reclamanților. Totodată s-a criticat decizia pentru ignorarea împrejurării că, prin titlurile de proprietate nr. 3904 și 3905/2003, autorului I.D.I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 51 ari teren intravilan, deci cu 6 ari în plus față de cât a deținut în perioada 1956-1958. Intimații-reclamanți au formulat în termen legal întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului raportat la criteriile invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed: Deși recursul nu a fost motivat în drept decât pe dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, din dezvoltarea motivelor aduse deciziei recurate rezultă că se critică această hotărâre pentru greșita aplicare a legii în ceea ce privește reținerea calității reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii. Această critică se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care recursul va fi analizat. Prin notificarea adresată Primăriei comunei Dăbuleni, reclamantul I.T.

a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul intravilan, lor de casă, în suprafață de 40 ari, situat în comuna Dăbuleni, județ Dolj. Cu adresa nr. 1123 din 20 februarie 2003 Primăria comunei Dăbuleni a comunicat reclamantului N.T., că suprafața totală de teren intravilan deținută ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii 18/1991 și Legii 1/2000 este mai mare decât cea cu care a figurat în registrele agricole autorul I.I., astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea 10/2001 și nu se poate da curs cererii de despăgubiri formulate în temeiul acestui act normativ.

Această situație se coroborează de altfel cu concluziile expertizei extrajudiciare efectuate în cauză de expert M.I., în sensul că la Primăria Dăbuleni terenul revendicat nu figurează în registrele agricole, precum și cu raportul de expertiză judiciară efectuat de expert Ș.I., care precizează că terenul în litigiu aparține domeniului public de interes local și nu există acte de preluare de către stat. În lipsa unor acte care să facă dovada dreptului de proprietate al autorului reclamanților asupra terenului în litigiu, sau a preluării acestui imobil de la I.I. , instanța de apel a apreciat nelegal că sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea 10/2001, modificate prin Legea 247/2005.

Singurele înscrisuri depuse în dovedirea notificării sunt copiile registrului agricol privind rolul autorului reclamanților care în anii 1956-1958 este evidențiat cu o suprafață de 45 ari teren intravilan, 1958-1963 figurează cu o suprafață de 0,22 ha. Ca atare, se va reține că reclamanții-intimați nu au produs nici un fel de dovezi din care să rezulte că autorul lor ar fi deținut terenul în litigiu anterior anului 1948, când se pretinde că ar fi fost preluat abuziv. Mai mult prin titlurile de proprietate nr. 3904 și 3905 din 5 decembrie 2003, eliberate pe numele autorului reclamanților, s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii 18/1991. Pentru toate aceste considerente se va constata că recursul este fondat în raport de motivul prevăzut de art.304 pct. 9 C. proc.

civ. și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se va modifica decizia recurată în sensul respingerii apelului declarat de petenții reclamanți N.I.T., P.E. și M.V.M. și O.L. (în calitate de moștenitoare ale reclamantului decedat, I.T.), împotriva sentinței civile nr. 266 din 19 aprilie 2005 a Tribunalului Dolj, secția civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Consiliul Local al Orașului Dăbuleni împotriva deciziei civile nr. 2872 din 7 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova. Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de petenții N.I.T., M.M., O.L. și P.E. împotriva sentinței civile nr. 266 din 19 aprilie 2005 a Tribunalului Dolj, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.