ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9270/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28

mai 2003 la Tribunalul Dolj, reclamantul N.I.T., în nume propriu și ca

reprezentant al reclamanților P.E. și I.T., a chemat în judecată

pe pârâta Primăria Comunei Dăbuleni, județ Dolj, solicitând

obligarea acesteia la plata de despăgubiri în cuantum de 300.000.000 lei,

reprezentând contravaloarea terenului intravilan în suprafață de 40

ari, ocupat în prezent de baza sportivă a Liceului Dăbuleni.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că terenul a aparținut autorului lor

I.D.I., decedat în anul 1961, până la momentul preluării abuzive,

fără nici un titlu, în anul 1948.

Totodată reclamanții au

arătat că refuzul pârâtei, motivat de faptul că terenul ar fi

făcut obiectul Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000, este nejustificat,

întrucât imobilul nu a intrat niciodată în cooperativa agricolă,

autorul lor fiind deposedat cu mult înainte de 1962.

Tribunalul Dolj, secția

civilă, prin sentința civilă nr. 266 din 19 aprilie 2005, a

respins contestația ca neîntemeiată, reținând că

reclamantul N.T. nu a respectat procedura reglementată de art. 21 din

Legea 10/2001, cu modificările ulterioare, formulând notificarea peste

termenul de 18 luni pentru depunerea notificărilor și, ca atare, este

decăzut din dreptul de a pretinde măsuri reparatorii.

Cât privește pe ceilalți

reclamanți, s-a reținut că nu s-a făcut dovada dreptului de

proprietate asupra terenului pretins de 0,40 ha, aflat în incinta liceului din

localitatea Dăbuleni.

Împotriva sentinței

menționate au declarat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală

și netemeinică pentru greșita apreciere în sensul că nu s-a

făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor, de la care terenul

a fost preluat fără titlu în anul 1948.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 2872 din 7 noiembrie 2005, a admis

apelul reclamanților și a schimbat în tot sentința apelată

în sensul că a admis acțiunea și a constatat că

aceștia au calitatea de persoane îndreptățite, beneficiind de

măsuri reparatorii în echivalent, corespunzătoare valorii imobilului

de 355.284.150 lei.

Prin considerentele deciziei s-a

reținut că, față de dispozițiile art. 4 din Legea

10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea 247/2005, prima

instanță a apreciat corect ca tardiv formulată notificarea reclamantului

N.T., însă din întregul comportament al celorlalți moștenitori

pe parcursul procesului rezultă că aceștia au înțeles

să-i recunoască cota parte din succesiunea autorului comun,

mandatându-l să le reprezinte interesele.

Ca atare s-a apreciat că

notificarea formulată în termen de I.T. profită și acestui

petent.

Pe fondul cauzei, s-a considerat

că sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 247/2005, mențiunile din registrul agricol referitoare la rolul

autorului I.D.I. conducând la concluzia că petenții au calitatea de

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul Legii

10/2001.

S-a avut în vedere că terenul

nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de sala și terenul de

sport al liceului din localitate, astfel că apelanții sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, conform

expertizei efectuate în cauză, asupra căreia părțile nu au

formulat obiecțiuni.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs în termen legal Consiliul Local al Orașului Dăbuleni,

reprezentat prin primar.

Prin motivele de recurs, pârâtul a

criticat decizia ca nelegală și netemeinică, pentru nedovedirea

dreptului de proprietate al autorului reclamanților asupra terenului ce a

format obiectul notificării.

S-a susținut că terenul în

litigiu nu figurează înscris în evidențele registrelor agricole din

perioada 1951-1963 ale comunei Dăbuleni și nici în alte documente

și nici nu rezultă că a fost preluat de la autorul

reclamanților.

Totodată s-a criticat decizia

pentru ignorarea împrejurării că, prin titlurile de proprietate nr.

3904 și 3905/2003, autorului I.D.I. i s-a reconstituit dreptul de

proprietate asupra unei suprafețe de 51 ari teren intravilan, deci cu 6

ari în plus față de cât a deținut în perioada 1956-1958.

Intimații-reclamanți au

formulat în termen legal întâmpinare solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând actele și

lucrările dosarului raportat la criteriile invocate, Înalta Curte de

Casație și Justiție va constata că recursul este fondat

pentru considerentele ce succed:

Deși recursul nu a fost motivat

în drept decât pe dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, din

dezvoltarea motivelor aduse deciziei recurate rezultă că se

critică această hotărâre pentru greșita aplicare a legii în

ceea ce privește reținerea calității reclamanților de

persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii.

Această critică se

circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport

de care recursul va fi analizat.

Prin notificarea adresată

Primăriei comunei Dăbuleni, reclamantul I.T. a solicitat acordarea de

despăgubiri bănești pentru terenul intravilan, lor de casă,

în suprafață de 40 ari, situat în comuna Dăbuleni, județ

Dolj.

Cu adresa nr. 1123 din 20 februarie

2003 Primăria comunei Dăbuleni a comunicat reclamantului N.T.,

că suprafața totală de teren intravilan deținută ca

urmare a reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii 18/1991 și

Legii 1/2000 este mai mare decât cea cu care a figurat în registrele agricole

autorul I.I., astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea

10/2001 și nu se poate da curs cererii de despăgubiri formulate în

temeiul acestui act normativ.

Această situație se

coroborează de altfel cu concluziile expertizei extrajudiciare efectuate

în cauză de expert M.I., în sensul că la Primăria Dăbuleni

terenul revendicat nu figurează în registrele agricole, precum și cu

raportul de expertiză judiciară efectuat de expert Ș.I., care

precizează că terenul în litigiu aparține domeniului public de

interes local și nu există acte de preluare de către stat.

În lipsa unor acte care să

facă dovada dreptului de proprietate al autorului reclamanților

asupra terenului în litigiu, sau a preluării acestui imobil de la I.I. ,

instanța de apel a apreciat nelegal că sunt incidente dispozițiile

art. 24 alin. (1) și (2) din Legea 10/2001, modificate prin Legea

247/2005.

Singurele înscrisuri depuse în dovedirea

notificării sunt copiile registrului agricol privind rolul autorului

reclamanților care în anii 1956-1958 este evidențiat cu o

suprafață de 45 ari teren intravilan, 1958-1963 figurează cu o

suprafață de 0,22 ha.

Ca atare, se va reține că

reclamanții-intimați nu au produs nici un fel de dovezi din care

să rezulte că autorul lor ar fi deținut terenul în litigiu

anterior anului 1948, când se pretinde că ar fi fost preluat abuziv.

Mai mult prin titlurile de

proprietate nr. 3904 și 3905 din 5 decembrie 2003, eliberate pe numele

autorului reclamanților, s-a reconstituit dreptul de proprietate în

temeiul Legii 18/1991.

Pentru toate aceste considerente se

va constata că recursul este fondat în raport de motivul prevăzut de

art.304 pct. 9 C. proc. civ. și având în vedere dispozițiile art. 312

alin. (3) C. proc. civ. se va modifica decizia recurată în sensul

respingerii apelului declarat de petenții reclamanți N.I.T., P.E.

și M.V.M. și O.L. (în calitate de moștenitoare ale reclamantului

decedat, I.T.), împotriva sentinței civile nr. 266 din 19 aprilie 2005 a

Tribunalului Dolj, secția civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Consiliul Local al Orașului Dăbuleni împotriva deciziei civile nr.

2872 din 7 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Modifică decizia atacată

în sensul că respinge apelul declarat de petenții N.I.T., M.M., O.L.

și P.E. împotriva sentinței civile nr. 266 din 19 aprilie 2005 a

Tribunalului Dolj, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.