ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 659/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 659/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 22

septembrie 2011, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.C.M. solicitat, în conformitate cu

prevederile art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004, amendarea

conducătorilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul

A.N.R.P., amendarea directorului P.M. din cadrul A.N.R.P., acordarea de

despăgubiri în cuantum de 775.000 Euro pentru neexecutarea Deciziei civile nr.

127/A din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Galați prin care s-a dispus acordarea

de despăgubiri pentru suprafața de 1.550 mp teren situat în Galați, str. B.,

nr. X, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, teren despăgubit la suma de

500 Euro/mp.

A mai solicitat despăgubiri

de 1.000.000 Euro și daune cominatorii de 1.000 Euro/zi de întârziere și a

chemat în garanție Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice.

Prin întâmpinare

chematul în garanție Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității

cererii de chemare în garanție și excepția lipsei calității procesuale pasive a

Guvernului României.

Ministerul Finanțelor

Publice, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive în cauză și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată

față de Ministerul Finanțelor Publice.

Curtea de Apel

Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 35/CA

din 14 noiembrie 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

chemaților în garanție Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice și a

respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.

A admis în parte

acțiunea formulată de reclamantul C.C.M. în contradictoriu cu pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta la plata unor

despăgubiri pentru întârziere în cuantum de 1.000 RON pe zi de întârziere,

începând cu data de 9 iulie 2011, până la executarea Deciziei nr. 3347 din 9

iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A aplicat

conducătorului autorității publice - președintele Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie

pe zi de întârziere, începând cu data de 9 iulie 2011 și până la executarea

Deciziei nr. 3347 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a

respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor

materiale în cuantum de 775.000 Euro și 1.000.000 Euro ca neîntemeiate și

acțiunea față de pârâtul P.M.

A respins cererea de

chemare în garanție formulată împotriva Guvernului României și Ministerul

Finanțelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unor părți fără calitate

procesuală pasivă în cauză.

Totodată a obligat

pârâta la plata către reclamant a sumei de 43,6 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

Cu privire la

excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție Curtea a găsit că

este neîntemeiată, deoarece potrivit disp. art. 60 și urm. C. proc. civ., legea

dă posibilitatea reclamantului de a formula o astfel de cerere, pentru motivul

că și reclamantul poate să cadă în pretenții, prin respingerea acțiunii

principale.

Curtea a reținut ca

fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în

garanție Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice având în vedere că

între reclamant și chemații în garanție nu există nici un raport juridic.

Finalizarea cererii de chemare în garanție este diferită de a cererii

principale, prin ea urmărindu-se rezolvarea, în cadrul aceluiași proces, a

altui raport juridic și anume a celui dintre reclamant sau pârât și chematul în

garanție.

Mai mult, Guvernul

României și Ministerul Finanțelor Publice nu au calitate de pârâți în dosarul

nr. 541/35/2010, astfel cum rezultă din Sentința nr. 277 din 20 octombrie 2010

prin care s-a constatat irevocabil că Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților nu are calitate de reprezentant legal al Guvernului României,

iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în

cauză.

Pe fond instanța a

constatat că prin Decizia nr. 3347 din 9 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în Dosar nr. 541/35/2010 a fost obligată pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantului

decizie de despăgubiri.

Conform disp. art. 24

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea

publică este obligată sa încheie, să înlocuiască sau să modifice actul

administrații), să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni

administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în

termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în

cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii."

Prin urmare, în

termen de 30 de zile de la pronunțarea Deciziei nr. 3347/2011, respectiv până

la data de 9 iulie 2011, pârâta Comisia Centrală pentru stabilirea

despăgubirilor avea obligația de a emite decizia de despăgubire în favoarea

reclamantului.

Cum o astfel de

decizie de despăgubiri nu a fost emisă nici până în prezent, instanța a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a obligat

pârâta la plata unor despăgubiri pentru întârziere în cuantum de 1.000 RON/zi

de întârziere, începând cu data de 9 iulie 2011, până la executarea Deciziei

3347/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și totodată a aplicat

conducătorului autorității publice, respectiv președintelui Comisiei Centrale

pentru stabilirea despăgubirilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, începând cu data de 9 iulie 2011 și până la

executarea Deciziei nr. 3347/2011.

Despăgubirile

solicitate de reclamant în cuantum de 775.000 Euro și 1.000.000 Euro au fost

respinse de către prima instanță, cu motivarea că nu au fost dovedite de

reclamant, iar afirmația că are interes să primească despăgubirile prevăzute de

Legea nr. 247/2005 pentru operația fiului său, nu este suficientă în lipsa

altor probe.

Curtea a respins și

acțiunea formulată împotriva pârâtului P.M. ca fiind neîntemeiată, deoarece

acest pârât este directorul A.N.R.P., iar acțiunea formulată față de A.N.R.P. a

fost respinsă ca prematură prin Sentința nr. 277/2010 a Curții de Apel Oradea

și menținută sentința sub acest aspect de către Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În ceea ce privește

neexecutarea Deciziei nr. 127/2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

instanța a constatat că această hotărâre judecătorească nu este pronunțată de

instanța de contencios administrativ și nu sunt aplicabile prevederile Legii

nr. 554/2004.

În baza art. 274 C.

proc. civ., pârâta Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor a fost

obligată la plata către reclamant a sumei de 43,6 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței

civile nr. 35/CA din 14 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs

în termen legal pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin

care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac și, în

principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță și, în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul

respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului C.C.M., cu menținerea

celorlalte dispoziții din hotărâre.

Recurenta a

învederat, prin motivele de recurs, în ceea ce privește aplicarea unei amenzi

de 20% din salariul mediu brut pe economie conducătorului autorității publice -

președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, că acesta nu a

fost citat în litigiu. Or, așa cum s-a reținut și în literatura de

specialitate, în toate cazurile, persoanele obligate la executarea hotărârii

trebuie chemate în instanță pentru aplicarea amenzii nominal, chiar dacă

obligația este strâns legată de calitatea lor (funcționare sau ales local având

o anumită competență). Totodată, a arătat recurenta că potrivit art. 13 din

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 atribuția de emitere a deciziilor referitoare

la acordarea titlurilor de despăgubire aparține Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor și că președintele Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților deși asigură conducerea lucrărilor Comisiei centrale

cotul acestuia este egal cu al celorlalți membri. Prin urmare, având în vedere

atribuțiile reglementate prin lege în sarcina Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, rezultă că în cazul neexecutării unei hotărâri

judecătorești răspunderea aparține Comisiei în întregul său și nu președintelui,

care are drept de vot egal cu ceilalți membri. În cel mai rău caz se poate

aplica sancțiunea amenzii comisiei și nu președintelui acesteia, ținând seama

de caracterul colegial al deciziilor adoptate și de lipsa unei subordonări

ierarhice a membrilor comisiei față de președinte.

Sub aspectul

obligării recurentei, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, la plata de despăgubiri pentru întârziere de 1.000 RON

pe zi de întârziere începând cu data de 17 iulie 2011 și până la executarea

Sentinței civile nr. 298/CA din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, s-a

considerat că o asemenea obligare este neîntemeiată, prin prisma următoarelor

considerente:

Nu a existat în cauză

un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, și nu se poate

reține pasivitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a-și

îndeplini obligațiile statuate de către instanță prin hotărârile judecătorești

pronunțate. Dosarul reclamantului trebuie să parcurgă întreaga procedură

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar decizia

reprezentând titlul de despăgubire se emite numai în baza unui raport ce nu se

poate efectua în termen de 30 de zile, astfel că solicitarea la plata de

despăgubiri de 1.000 RON pe zi de întârziere este o sarcină prea oneroasă față

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Cu privire la punerea

în executare a Deciziei civile nr. 3347 din 9 iunie 2011, Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a precizat că deși dosarul de despăgubire al

reclamantului nu a fost completat cu informațiile apreciate ca necesare în

etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului

notificat, Dosarul de despăgubire nr. 26873/CC a fost transmis la evaluator,

iar evaluatorul a comunicat, cu Adresa nr. 62754 din 1 noiembrie 2011 că pentru

efectuarea raportului de evaluare îi sunt necesare documente din care să

rezulte compunerea „imobilului".

În aceste condiții,

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite decizia reprezentând

titlul de despăgubire numai după parcurgerea procedurii administrative

prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările

ulterioare, cererea de chemare în judecată a reclamantului fiind în consecință

neîntemeiată.

În fine, cu referire

la cheltuielile de judecată stabilite prin hotărârea atacată, recurenta a

apreciat că acordarea acestor cheltuieli este neîntemeiată prin raportare la

obiectul cauzei, fiind vorba de o obligație de a face și nu o obligație

bănească. Mai mult, s-a relevat că Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor reprezintă Statul Român în litigiile ce vizează aplicarea

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar față de această împrejurare ea nu

poate fi obligată să plătească în nume propriu cheltuielile de judecată,

neexistând un buget în acest sens.

Prin concluziile

scrise depuse la dosar intimatul C.C.M. a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul este fondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Prin cererea

înregistrată sub nr. 483/35/CA/2011 la Curtea de Apel Oradea, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.C.M. a solicitat

amendarea conducătorilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din

cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților reprezentată de

C.N.D. și A.M.V., amendarea directorului P.M. din cadrul Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților, acordarea despăgubirilor pentru neexecutarea

unei sentințe judecătorești în valoare de 775.000 euro. Totodată, prin aceeași

cerere, reclamantul C.C.M. a chemat în judecată Guvernul României și Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând obligarea celor doi pârâți la plata de

despăgubiri în cuantum de 1.000.000 euro și daune cominatorii de 1.000 euro pe

zi de întârziere.

Prin Sentința nr.

35/CA din 14 noiembrie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a dispus, printre altele, admiterea în

parte a acțiunii reclamantului în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu consecința obligării pârâtei la plata unor

despăgubiri pentru întârziere în cuantum de 1.000 RON pe zi de întârziere

începând cu data de 9 iulie 2011 și până la executarea Deciziei nr. 3347 din 9

iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, și a aplicării conducătorului autorității publice -

președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a unei amenzi

de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu

data de 9 iulie 2011 și până la executarea Deciziei nr. 3347 din 9 iunie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

cu modificările și completările ulterioare, „(1) Dacă în urma admiterii

acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să

modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze

anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa

unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică

conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă

de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul

are dreptul la despăgubiri pentru întârziere". De asemenea, conform

dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Sancțiunea și

despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de

instanța de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de

consiliu, de urgență, cu citarea părților".

Pe de altă parte, se

reține că, în scopul respectării principiului fundamental al procesului civil

al contradictorialității și implicit al dreptului la apărare, art. 85 C. proc.

civ. - aplicabil și în materia litigiilor de contencios administrativ potrivit

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevede cu claritate că „Judecătorul

nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea și înfățișarea părților,

afara numai dacă legea nu dispune altfel".

Se constată, în

cauză, că a fost nesocotit de către instanța de executare principiul contradictorialității,

în condițiile în care judecarea cererii reclamantului de a se aplica

președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, amenda de 20% din salariul minim pe

economie pe zi de întârziere (începând cu data de 9 iulie 2011 și până la

executarea Deciziei nr. 3347 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal), s-a făcut fără ca

această parte - căreia legiuitorul îi recunoaște, prin art. 24 alin. (2) din

legea contenciosului administrativ, calitate procesuală pasivă, sub aspectul

amenzii pe zi de întârziere - să fie citată în proces. A fost încălcat, în

același timp, și principiul dreptului la apărare, președintele Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nefiind în măsură să formuleze

apărări și să invoce eventuale excepții.

În raport de cele mai

sus arătate, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ. („când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)"),

urmează a se dispune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum

și a art. 312 alin. (1) - (3) și art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 35/CA din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a

II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, casarea hotărârii atacate

și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței

nr. 35/CA din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează hotărârea

atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM