ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 615/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 07 iunie 2010, sub nr. 26093/299/2010, completată la 12 iulie 2011, reclamantele C.M. și C.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, Comisia Comunală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Arbore, C.T., N.V., P.M., R.L., B.P., C.I. și Ministerul Administrației și Internelor, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 2072 din 19 noiembrie 2004, eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava.

În motivare, reclamantele au arătat că, urmare a constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate mai sus menționat, solicită să le fie reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut autorilor C.N.M. și C.G. În cuprinsul acestui act au fost trecuți, din eroare, în calitate de persoane îndreptățite, pârâții C.I., N.V., P.M., C.T. și R.L., care au renunțat la succesiunea defuncților C.N.M. și C.G. Reclamantele au susținut că în titlul de proprietate nr. 2072 din 19 noiembrie 2004, eliberat de Comisia județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, au fost incluse, din greșeală, și terenuri care nu s-au aflat niciodată în proprietatea defunctului C.N.M., ci au fost deținute exclusiv de autorul lor, C.G.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Titlului V din Legea nr. 247/2005 și pe art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. Prin Sentința nr. 17169 din 10 octombrie 2011, Judecătoria sectorului 1 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Rădăuți. În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la 12 ianuarie 2012, sub nr. 26093/299/2010. Prin Sentința civilă nr. 3893 din 17 octombrie 2012, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele C.M.

și C.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins, ca nefondată, acțiunea civilă, formulată de aceleași reclamante, în contradictoriu cu pârâții C.T., N.V., P.M., R.L., B.P., C.I., Comisia Comunală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Arbore și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava. Prin Decizia nr. 1352 din 24 mai 2013, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis recursul declarat de reclamantele C.M. și C.A. împotriva Sentinței civile nr. 3893 din 17 octombrie 2012, pronunțata de Judecătoria Rădăuți; a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele C.M. și C.A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava la 27 septembrie 2013. Prin Decizia nr. 1378 din 14 noiembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată de Ministerul Administrației și Internelor; a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele C.M. și C.A. împotriva Deciziei nr. 1352 din 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă.

În rejudecare, prin Sentința civilă nr. 2031 din 24 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 26093/299/2010*, Judecătoria Rădăuți a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții C.T., N.V., P.M., R.L., B.P., Comisia Comunală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Arbore și Prefectura Suceava - Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava. Prin Decizia nr. 1496 din 17 octombrie 2014, Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele C.M.

și C.A. împotriva Sentinței civile nr. 2031 din 24 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Rădăuți. Prin Decizia nr. 30 din 10 februarie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a respins ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantele C.M. și C.A. împotriva Deciziei nr. 1496 din 17 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă. Împotriva Deciziei nr. 1496 din 17 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, și a Deciziei nr. 30 din 10 februarie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, au formulat din nou recurs reclamantele C.M. și C.A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 11 decembrie 2014, sub nr. 4347/1/2014, invocând nemulțumiri legate de modalitatea de soluționare a cauzei.

Recurentele-reclamante au reiterat solicitarea de a se dispune anularea parțială a titlului de proprietate nr. 2072 din 19 noiembrie 2004, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defuncților C.N.M. și C.G., ale căror moștenitoare sunt. Examinând calea de atac, în raport de excepția de inadmisibilitate invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor interne prin întâmpinare, și de instanță, din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 07 iunie 2010, sub nr. 26093/299/2010, completată la 12 iulie 2011, reclamantele C.M.

și C.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, Comisia Comunală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Arbore, C.T., N.V., P.M., R.L., B.P., C.I. și Ministerul Administrației și Internelor, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 2072 din 19 noiembrie 2004, eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Titlului V din Legea nr. 247/2005 și pe art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Art. 1 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, intitulat "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare", prevede că, în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 16/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc.

civ.". Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului Hotărârile definitive și irevocabile, susceptibile de înscriere în cartea funciară simt comunicate din oficiu de către instanța de judecată birourilor de carte funciară. În conformitate cu prevederile art. 299 C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apei precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.

Recursul se soluționează de către instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel Art. 377 alin. (2) pct. 4 și 5 C. proc. civ. stabilește că sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. Din analiza normelor legale mai sus menționate, rezultă că obiectul recursului, cale extraordinară de atac, este reglementat în mod expres, în codul, de procedură civilă și în dispozițiile art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, care stipulează că hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare, în primă instanță, sunt supuse numai recursului.

În acest context, se constată că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege, Legalitatea căilor de atac este, totodată, și o regulă cu valoare de principiu constituțional, consacrat în art. 129 din Constituția României, conform căruia dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești se poate exercita numai în condițiile legii. În prezenta cauză, calea de atac prevăzută de art. 5 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, care putea fi exercitată împotriva Sentinței civile nr. 2031 din 24 iunie 2014, pronunțată în primă instanță, în Dosarul nr. 26093/299/2010* de Judecătoria Rădăuți, în materia fondului funciar, este recursul.

Or, așa după cum s-a arătat, prin Decizia nr. 1496 din 17 octombrie 2014, Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele C.M. și C.A. împotriva sentinței civile mai sus menționate. Totodată, prin Decizia nr. 30 din 10 februarie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantele C.M. și C.A. împotriva Deciziei nr. 1496 din 17 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă. Având în vedere că deciziile atacate cu recurs de către reclamante au fost pronunțate în recurs, Înalta Curte constată că acestea nu sunt susceptibile de reformare în această cale de atac. Mai mult, hotărârile vizate nu fac parte din categoria hotărârilor judecătorești menționate în dispozițiile art. 299 și art. 377 alin. (2) pct. 4 și 5 C. proc.

civ., recursul exercitat împotriva acestora nefiind stipulat de lege. În concluzie, pentru toate considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză de reclamantele C.M. și C.A. va fi respins, ca inadmisibil

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele C.A. și C.M. împotriva Deciziei nr. 1496 din 17 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă și a Deciziei nr. 30 din 10 februarie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2015. Procesat de GGC - GV