ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5699/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 11 octombrie 2002 reclamantul

C.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primarul

General și Consiliul Local al Sectorului 6 ca în conformitate cu dispozițiile Legii

nr. 10/2001 să fie obligați să-i restituie în natură terenul în suprafață de 31.620

mp situat în București.

În acțiunea sa, reclamantul arată că

este moștenitorul defunctului C.A., proprietarul terenului în litigiu și în această

calitate a adresat notificarea nr. 3009 din 28 septembrie 2001 Primăriei Municipiului

București prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de

31.620 mp situat în București.

Că, la această notificare, nu a primit

răspuns ci doar o adresă emisă de Primăria sectorului 6 București prin care i se

cerea să se prezinte la sediul instituției pentru a i se înmâna procesul-verbal

de punere în posesie asupra unei suprafețe de teren ce nu coincide nici ca mărime

și nici ca amplasament cu terenul solicitat.

Prin sentința nr. 40 din 24 ianuarie

2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost respinsă ca

inadmisibilă acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului și a motivat

că cererea acestuia prin care tinde să obțină pașnica folosință și deplina proprietate

a terenului, introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu poate fi

valorificată pe calea acțiunii în revendicare întrucât acțiunea nu era în curs de

judecată, așa cum impune art. 47 din Legea nr. 10/2001 și ca atare este inadmisibilă.

Se reține că, reclamantul are calitatea

de persoană îndreptățită în sensul art. 19 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și conform

art. 20 alin. (3) și art. 26 din aceeași lege urmează să desfășoare procedura prealabilă,

deja inițiată, prin adresarea notificării către Primăria Municipiului București.

Se menționează în continuare că în situația

necomunicării răspunsului la notificare, reclamantul are calea acțiunii în contencios

administrativ pentru obligarea persoanei ce deține imobilul să emită decizie sau

dispoziție pentru restituirea bunului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel reclamantul criticând-o ca fiind nelegală pentru următoarele motive:

- S-au încălcat dispozițiile art. 129

alin. (2) și (5) C. proc. civ. pentru că instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității

acțiunii fără a o motiva, nerespectând astfel principiul contradictorialității și

a dreptului la apărare.

- Tribunalul a indicat în considerente

art. 20 alin. (3) și art. 26 din Legea nr. 10/2001 al căror conținut indică cu totul

altceva decât ceea ce a reținut instanța, iar pe de altă parte interpretează greșit

art. 47 din Legea nr. 10/2001, ce este aplicabil cauzei și nu justifică respingerea

acțiunii ca inadmisibilă.

- În finalul apelului se consideră greșită

aprecierea instanței că reclamantul poate opta pentru o acțiune în contencios administrativ

în cazul în care nu i se răspunde la notificare, deoarece refuzul de a răspunde

la notificare nu este un act administrativ de autoritate ci un fapt juridic ilicit

ce poate fi atacat pe calea dreptului comun.

Prin decizia nr. 276 din 4 iunie 2003

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins ca

nefondat apelul reclamantului.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a constatat

că au fost respectate dispozițiile art. 129 C. proc. civ. și instanța, punând în

discuție excepția inadmisibilității acțiunii, a respectat drepturile procesuale

ale părților, așa cum rezultă din practicaua sentinței.

S-a considerat că, respingând acțiunea

ca inadmisibilă, instanța s-a pronunțat și asupra excepției privind lipsa calității

procesuale pasive a Consiliului Local sector 6 care nu are legitimare procesuală

întrucât față de obiectul dedus judecății această calitate o are numai Primarul

General al Municipiului București.

Instanța de apel, având în vedere certificatul

de moștenitor depus de apelantul-reclamant, a reținut că ar exista îndoieli și asupra

legitimării procesuale a acestuia întrucât nu este unicul moștenitor al defunctului

C.A. și ca atare nu se poate legitima de unul singur într-o cauză privind revendicarea

imobiliară.

Mai mult, apelantul-reclamant a demonstrat

că alături de ceilalți succesori a primit prin hotărârea Comisiei municipiului București

suprafața de teren reconstituită în temeiul Legii nr. 18/1991, or, potrivit art.

8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența sa terenurile al căror regim juridic

este reglementat de legea fondului funciar. Sub acest ultim aspect s-a susținut

că apelantul-reclamant nu are calitate de „persoană îndreptățită” conform Legii

nr. 10/2001, cum greșit a stabilit tribunalul și apare ca inutil a se analiza demersurile

ce le-ar avea la îndemână apelantul.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc.

civ.

În esență, recurentul susține că s-a

încălcat principiul contradictorialității procesului civil deoarece instanța de

apel nu a pus în dezbaterea părților motivele de fapt și de drept referitoare la

incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 și legitimarea procesuală

activă a apelantului-reclamant, câtă vreme acestea nu au fost avute în vedere de

instanța de fond când a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Totodată, se menționează că deși în hotărâre

sunt expuse motivele de apel, instanța nu se pronunță decât asupra motivului legat

de nerespectarea art. 129 C. proc. civ. ce a dus la încălcarea principiului contradictorialității.

Sub acest aspect, instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, ceea ce atrage desființarea hotărârii.

Printr-o altă critică, recurentul arată

că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001

care ar justifica menținerea soluției instanței de fond fără a observa că pentru

terenurile ce intră sub incidența legii fondului funciar, dispozițiile Legii nr.

10/2001 au caracter de complinire.

Recursul declarat este fondat numai pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Verificând decizia atacată în raport

de motivele de recurs se constată că, într-adevăr, instanța de apel, deși a expus

în hotărâre toate criticile invocate de apelant, nu se pronunță decât asupra unui

singur motiv de apel ce se referea la nerespectarea principiului contradictorialității,

pe care îl consideră nefondat.

În această situație, instanța de recurs

nu poate exercita controlul judiciar asupra hotărârii pronunțate, iar analizarea,

direct în faza recursului, a motivelor ar duce la privarea părții de un grad de

jurisdicție și implicit la încălcarea principiului „non omisso medio”, ceea ce este

inadmisibil.

Pe de altă parte, instanța de apel, în

motivarea soluției, reține că apelantul-reclamant nu are legitimare procesuală pentru

acțiunea în revendicare deoarece nu este unicul moștenitor al autorului său C.A.

și nici calitate de „persoană îndreptățită” în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Or, acestea sunt excepții pe care instanța de apel nu le-a pus în dezbaterea părților,

încălcând astfel principiul contradictorialității procesului civil, ceea ce atrage

desființarea hotărârii.

De asemenea, incidența în cauză a art.

8 din Legea nr. 10/2001 evocat de instanța de apel în motivarea deciziei, nu a fost

supusă discuției în contradictoriu a părților, deși, potrivit art. 129 alin. (4)

C. proc. civ. instanța avea această obligație.

Față de cele ce preced și în baza art.

312 alin. (2) și art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul reclamantului,

va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva

deciziei nr. 276 din 4 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.