ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3448/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3448/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând asupra
recursului de față;
Prin decizia nr. 957 pronunțată de Curtea de
Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data
de 4 decembrie 2007 în Dosarul nr. 15/110/2004 a fost admisă excepția și
constatat perimat recursul declarat de pârâții
C.D., C.L., L.V.G. și B.P. împotriva
sentinței civile nr. 282 din 5 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău,
în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC S.W. SRL Livezi - prin lichidator SC
I.E.I.P.U.R.L. SRL Bacău și intimata-intervenientă în nume propriu Agenția
Județeană pentru ocuparea Forței de Muncă Bacău.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut că prin încheierea pronunțată la data de 27
februarie 2007 în Dosarul nr. 15/110/2004 s-a dispus în temeiul art. 242 pct. 2
C. proc. civ. suspendarea judecării recursurilor declarate de recurenții C.D., C.L.,
L.V.G. și B.P., iar la 10 septembrie 2007 intimata lichidator SC I.E.I.P.U.R.L.
SRL Bacău a solicitat să se constate perimarea recursurilor, în temeiul art. 248
C. proc. civ. motivând că au trecut 6 luni de la data pronunțării încheierii de
suspendare.
Împotriva deciziei
civile 957 din 4 decembrie 2007 pârâtul L.G. a formulat contestație în anulare
motivată de faptul că pentru termenul din 22 februarie 2007 când s-a suspendat
cauza în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., procedura de citare cu el, nu a
fost legal îndeplinită.
Curtea de Apel Bacău,
secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 207
din 11 martie 2008 a respins ca nefondată contestația în anulare promovată de
contestatorul L.V.G. cu motivarea în esență că, obiectul cauzei fiind legea
falimentului, dovada realizării procedurii de citare s-a făcut, așa cum prevede
legea, în forma electronică a buletinului insolvenței și contestatorul a fost
parte a procedurii deoarece s-a solicitat răspunderea administratorului
statutar, astfel că este nefondată susținerea sa, în sensul că nefiind parte în
procedura insolvenței nu trebuia citat conform prevederilor speciale.
Cu petiția
înregistrată la data de 5 decembrie 2007 pârâtul L.V.G. a declarat recurs
împotriva deciziei nr. 957 din 4 decembrie 2007, prin care i-a fost respinsă
cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate
a prevederilor art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2000 privind procedura
insolvenței și a fost constatată perimarea recursului declarat de pârâți.
Prin motivele de
recurs invocate recurentul a arătat că a ridicat în fața instanței de recurs
investită cu soluționarea cererilor de respingere pe rol și constatarea
perimării, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, cu motivarea că aceste dispoziții
aduc o gravă atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces
echitabil, drepturi fundamentale consacrate prin art. 21 din Constituția
României precum și prin art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului
și a Libertăților Fundamentale. Astfel arată recurentul, citarea fostului
administrator statutar al unei societăți falite prin procedura buletinului
insolvenței, nu este de natură a asigura certitudinea realizării dreptului la
accesul liber la justiție întrucât o persoană fizică fără pregătire de
specialitate în domeniul procedurii speciale a insolvenței, nu are posibilitatea
reală și certă să afle despre desfășurarea unui proces care îl privește ca
particular.
Pârâtul L.V.G. a mai
arătat că apreciază ca nelegală soluția instanței de respingere ca nemotivată a
cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2006,
care prevăd ca citarea unui participant la procedura insolvenței să se
realizeze doar prin buletinul insolvenței realizate în formă electronică.
Pentru motivele
invocate, recurentul a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii
și trimiterea cauzei instanței de recurs pentru sesizarea Curții
Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.
Recursul declarat de
pârât este inadmisibil.
Potrivit
dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de
apel, cele date în apel precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile
altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.
Având în vedere
aceste dispoziții, rezultă că hotărârea prin care s-a constat perimat recursul
pârâților, fiind o hotărâre irevocabilă, nu mai poate fi atacată cu recurs.
În cea ce privește,
critica formulată de către pârât cu privire la faptul că în practicarea
deciziei atacate în mod nelegal i s-a respins cererea de sesizare a Curții
Constituționale, Înalta Curte constată că nu este fondată având în vedere că
judecata recursului era suspendată de peste 6 luni, iar instanța de recurs nu
putea decât să se pronunțe asupra excepției perimării.
În consecință,
recursul declarat de pârât va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâtul L.V.G. împotriva încheierii din 4 decembrie 2007 și a
deciziei civile nr. 957 din 4 decembrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel
Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca
inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 19 noiembrie 2008.