ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 957/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de reclamantul M.C. și

înregistrată sub nr. 1433/45/2006 a solicitat în contradictoriu cu

S.S.P.R.D.

, obligarea pârâtului la

emiterea actului, Certificatul de

revoluționar

și titlul de luptător remarcat prin fapte deosebite în revoluție în

conformitate cu Legea nr. 341/2004 și dispozițiile art. 19 din Normele

Metodologice

de aplicare a Legii nr. 341/2004.

În fapt, reclamantul precizează că a participat activ la evenimentele

Revoluției din

Decembrie 1989 și ulterior a sprijinit toate activitățile

organismelor nou înființate în

județul și municipiul Iași, sens în care a

făcut dovada cu adresa din 21 octombrie 2005 a C.J.I. și cu legitimația C.M.P.S.N.I.

La

data de 18 noiembrie 2004 sub nr. 18/5725 a depus la S.

S

.P.R.D., dosarul de

revoluționar, prevăzut de H.G. nr. 566 din 15 iulie 1996

și de dispozițiile art. l din Legea nr. 42/1990 în care există acte că a

desfășurat activitatea de luptător în revoluție în perioada 14 - 25 decembrie 1989.

La datele de

8 decembrie 2004; 1 martie 2005; 16 septembrie 2005 si

6 februarie 2006

reclamantul a repetat

cererea de soluționare a dosarului și în final i s-a

comunicat că nu i se poate soluționa favorabil

cererea.

Reclamantul a apreciat că acest răspuns este un refuz nejustificat

pentru rezolvarea cererii sale și că, în

perioada 9 august 1990 - 3 februarie 1997 a

fost plecat din țară, fiind în imposibilitate să

depună toate actele în forma

cerută

de comisie, astfel că pârâtul a interpretat restrictiv legea atunci

când a reținut că Legea nr. 341/2004 nu permite

eliberarea noilor certificate

de revoluționari.

Prin sentința

nr. 98/ CA din 11 septembrie 2006, Curtea de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

tardivității

introducerii acțiunii și a respins acțiunea promovată de

reclamantul M.C. în contradictoriu cu

S.S.P.R.D

- București.

Pentru a hotărî astfel a reținut că dispozițiile art. 7 din H.G. nr.

1412/2004 reprezentând

Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.

341/2004 prevăd că sunt

preschimbate certificatele doveditoare emise în

perioada 1990 - 1997 și nu acordarea de noi titluri

sau calități de revoluționar.

Susținerea

reclamantului că a lipsit din țară aproximativ 7 ani nu îi

justifică starea în

pasivitate, mai ales că nu poate invoca necunoașterea

dispozițiilor în vigoare la acea

dată, având însă posibilitatea să trimită

actele necesare obținerii titlurilor solicitate.

Fată de cele reținute instanța de fond a constatat că acțiunea

reclamantului era deja tardivă față de data

ultimă de funcționare a C.C.S.E.R.D., care și-a încetat activitatea la data de

13 mai 1997, potrivit dispozițiilor art. 48 din H.G. nr. 566/1996.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.C.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivare recurentul a precizat că la data de 18 noiembrie 2004

a

depus la S.S.P.

R.D., dosarul de revoluționar, prevăzut

de H.G. nr. 566 din 15 iulie 1996 și art. l din

Legea nr. 42/1990 în care există acte

că a desfășurat activitatea de luptător în revoluție în perioada 14 - 25

decembrie 1989.

Cu adresa din 13

februarie 2006 primită la 20 martie 2006

S.S.P.R.D.

a comunicat

recurentului că nu-i

poate soluționa favorabil cererea, acesta considerând

că pârâtul a refuzat nejustificat să-i rezolve cererea

referitor la un drept

recunoscut de lege.

A mai susținut că prin documentele aflate în dosarul depus la S.S.P.R.D., a făcut dovada demersurilor sale pentru obținerea certificatului de

luptător pentru

Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și că în

perioada 9 august 1990 - 03

februarie 1997 fiind plecat în Germania, iar apoi, până

în anul 1998 în Israel, a fost

în imposibilitate să depună toate actele în

forma cerută de comisie, astfel

că excepția tardivității acțiunii în raport

cu dispozițiile Legii nr. 341/2004

și art. 48 din H.G. nr. 566/1996 este

neîntemeiată.

Mai arată recurentul

că sentința este nelegală pentru greșita

compunere

a instanței, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că, potrivit art. l alin. (9) din Legea nr. 554/2004 participarea în

instanță la judecarea cauzelor de contencios administrativ

a reprezentantului M.P. este obligatorie.

Analizând motivele invocate în recurs, soluția instanței de fond,

probele administrate în cauză și în raport de

dispozițiile art. 304

1

C

. proc. civ.

, Curtea constată că recursul

este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Instanța de fond, în mod legal, analizând excepția tardivității

introducerii cererii,

raportat la prevederile art. 48 din H.G. nr. 566/1996 și ale O.U. nr. 184 din 16

noiembrie 1999, a constatat că recurentul

- reclamant nu a introdus o cerere în termenul

prevăzut de H.G. nr. 566/1996 la fosta C.C.S.E.

R.D., pentru acordarea titlului de Luptător

pentru Victoria

Revoluției din Decembrie 1989.

C.C.S.E.R.D.

și-a încetat activitatea în termen de un an

de la data

intrării în vigoare a Legii nr. 30

din 6 mai 1996, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 96, respectiv la

data de 13 mai 1996, la

acest moment

neexistând altă Comisie care să elibereze certificatul

doveditor al calității de revoluționar și care să

propună Președintelui României acordarea acestui titlu; C.S.S.

P.R. fiind abilitată de Legea nr. 341/2004 doar

să preschimbe certificatele eliberate de cele două

Comisii, mai sus

menționate.

Chiar

recurentul precizează în motivele de recurs din dosarul de recurs, că „în

perioada 9 august 1990 - 3 februarie 1997 fiind plecat în Germania, și apoi

până în anul 1998 în Israel, a fost în

imposibilitate

să depună toate actele în forma cerută de comisie".

Prin adeverința din 28

noiembrie 2006, a confirmat că, datorită faptului că reclamantul M.C., a fost

plecat din România, nu și-a depus actele în vederea

obținerii drepturilor de revoluționar conform prevederilor legale în

materie.

Potrivit

dispozițiilor art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004

aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, în înțelesul Legii nr.

341/2004, prin acordarea titlurilor se înțelege

preschimbarea

certificatelor doveditoare

emise în perioada 1990 - 1997, ci nu acordarea

de noi titluri sau recunoașterea calității de revoluționar.

Cum,

recurentul - reclamant nu a făcut dovada că a fost împiedicat de o împrejurare

mai presus de voința sa să efectueze actul de procedură

în termen, excepția

tardivității fiind o excepție de procedură și în mod evident în legătură cu

modul de desfășurare a judecății și în raport de criteriul efectului urmărit,

fiind totodată o excepție peremtorie pentru că

are drept consecință

respingerea cererii făcute cu nesocotirea termenului

prescris de lege, în mod corect instanța de fond a

admis excepția tardivității introducerii acțiunii.

Cât privește cel

de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia

recurentul

invocă greșita compunere a instanței în sensul că la ședința de

judecată

când a rămas cauza în pronunțare nu a fost prezent

reprezentantul M.P., este neîntemeiat, având în vedere că potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost

modificat

prin art. IV din O.U.G. nr. 190 din 21 noiembrie 2005, publicată în M. Of. nr. 1179

din 28 decembrie 2005 „cererile în contencios administrativ se soluționează

fără participarea reprezentantului M.P.".

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

I S P U N E

Respinge recursul declarat de M.C. împotriva sentinței

nr. 98/ CA din 11 septembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.