ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7370/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 18 ianuarie 2012, revizuentul D.G. a solicitat desființarea Deciziei civile nr. 2159 din 26 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., s-a arătat, în esență, faptul că recursul a fost respins ca tardiv formulat ca urmare a mențiunii false privitoare la locul comunicării din dovada de comunicare a deciziei.

Revizuentul a formulat plângere penală împotriva factorului poștal, iar în ordonanța Parchetului s-a reținut că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală care a avut ca rezultat consemnarea în fals în Procesul-verbal din 22 decembrie 2008 a unui fapt contrar realității, că fapta s-a săvârșit din culpă și că autorul acesteia este factorul poștal. 2. Analiza cererii Cererea de revizuire va fi admisă, pentru următoarele considerente: În condițiile art. 322 pct. 4 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză. Revizuentul a solicitat desființarea hotărârii prin care a fost respins ca tardiv recursul pe care l-a exercitat împotriva Deciziei nr. 763 A din 23 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, invocând drept motiv de revizuire faptul că s-a constatat falsul procesului-verbal de comunicare a hotărârii recurate.

Deși hotărârea atacată nu este una care să evoce fondul, cererea de revizuire este admisibilă pentru că, în niciuna dintre situațiile enunțate în art. 322 pct. 4 C. proc. civ. nu trebuie să fie îndeplinită o asemenea cerință. Este suficient să se probeze, după caz, faptul că judecătorul, martorul sau expertul, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină, faptul că hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori faptul că un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză. Prin urmare, în cazul acestui motiv de exercitare a căii de atac, admisibilitatea revizuirii se identifică cu temeinicia revizuirii.

Prin Sentința civilă nr. 9707 din 25 mai 2012, irevocabilă prin neapelare, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de D.G. și a fost desființată în totalitate dovada de comunicare a Hotărârii civile din 22 decembrie 2008 emisă de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 32853/3/2007. S-a reținut că dovada de primire și procesul-verbal de comunicare a hotărârii, întocmită de făptuitorul B.C. în Dosarul nr. 32853/3/2007 este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost emis în vederea fraudării legii. Dovada de comunicare a hotărârii civile nu a fost afișată, în realitate, la adresa din București, factorul poștal nedeplasându-se la această adresă.

Înscrisul astfel desființat a fost determinant în darea Deciziei civile nr. 2159 din 26 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, întrucât, în raport de dovada de comunicare menționată s-a considerat că recursul este tardiv declarat. Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 4 C. proc. civ., motiv pentru care a admis cererea de revizuire și a desființat decizia atacată. A fost fixat termen pentru judecarea recursului și, în condițiile art. 153 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., s-a dispus citarea părților în acest scop.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul D.G. împotriva Deciziei civile nr. 2159 din 26 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Desființează decizia și fixează termen pentru judecarea recursului la 21 martie 2013, cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2012. Procesat de GGC - CL