ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2984/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 2304 R din 31 octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta M.A. împotriva deciziei civile nr. 1690 R din 3 iulie 2012 a aceleiași instanțe și a respins ca inadmisibilă cererea având ca obiect daune. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

"revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă; 4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză; 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;

7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță; 8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa; 9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate; 10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare". Revizuirea ca și cale de atac extraordinară este guvernată de principiul legalității, putându-se exercita numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive, și doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

În raport de aceste dispoziții legale ce reglementează condițiile în care se poate declara această cale de atac extraordinară, rezultă că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, doar în cazurile prevăzute expres de lege. Prin urmare, se instituie drept condiție de admisibilitate a formulării acestei cai de atac extraordinare, exercitarea sa împotriva hotărârilor instanței de recurs ce evocă fondul și pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

Susținerile revizuientei expuse în motivarea cererii (referitoare la faptul că recursul formulat de către intimata recurenta Ministerul Administrației și Internelor ar fi fost tardiv declarat, respectiv la faptul că revizuientul a plângere penală sau disciplinară împotriva completului ce a pronunțat decizia atacată) nu se încadrează nici între motivele limitativ și expres prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 1-10 C. proc. civ., ci constituie doar critici referitoare la pretinsa nelegalitate și netemeinicie a deciziei instanței de recurs ce nu pot fi primite în raport de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii revizuienta a declarat recurs. La termenul de judecată din 30 mai 2013 Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului și, față de excepția invocată, a apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o ca atare, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc.

civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". Or, în speță, a fost supusă recursului o hotărâre irevocabilă, dată cu ocazia soluționării revizuirii, care este nesusceptibilă de cenzurare în această modalitate. Rezultă că, deducând judecății prin recurs o hotărâre irevocabilă, partea a tins la obținerea unei judecăți în afara cadrului legal, ceea ce nu poate fi primit. În consecință, față de caracterul irevocabil al hotărârii atacate (în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.) recursul va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta M.A. împotriva deciziei civile nr. 2304R din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013.