ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2984/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin decizia nr. 2304 R din 31

octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a

respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta M.A.

împotriva deciziei civile nr. 1690 R din 3 iulie 2012 a aceleiași instanțe și a

respins ca inadmisibilă cererea având ca obiect daune.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut că potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

"revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;

lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori

s-a dat mai mult decât s-a cerut;

în ființă;

expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o

infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui

înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a

fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă

neglijență în acea cauză;

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă

s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere;

juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau

cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie

de cei însărcinați să-i apere;

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în

cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când

una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de

revizuire se va judeca de această instanță;

se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o

împrejurare mai presus de voința sa;

Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale

datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei

încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea

hotărârii pronunțate;

definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în

acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție

dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori

alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi

disociate de prevederile menționate în sesizare".

Revizuirea ca și cale de atac

extraordinară este guvernată de principiul legalității, putându-se exercita

numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive, și doar în cazurile și

condițiile expres prevăzute de lege.

În raport de aceste dispoziții legale

ce reglementează condițiile în care se poate declara această cale de atac

extraordinară, rezultă că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, doar în cazurile

prevăzute expres de lege.

Prin urmare, se instituie drept

condiție de admisibilitate a formulării acestei cai de atac extraordinare,

exercitarea sa împotriva hotărârilor instanței de recurs ce evocă fondul și

pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

Susținerile revizuientei expuse în

motivarea cererii

(referitoare

la faptul că recursul formulat de către intimata recurenta Ministerul

Administrației și Internelor ar fi fost tardiv declarat, respectiv la faptul că

revizuientul a plângere penală sau disciplinară împotriva completului ce a

pronunțat decizia atacată) nu se încadrează nici între motivele limitativ și

expres prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 1-10 C. proc. civ., ci

constituie doar critici referitoare la pretinsa nelegalitate și netemeinicie a

deciziei instanței de recurs ce nu pot fi primite în raport de prevederile art.

326 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii revizuienta

a declarat recurs.

La termenul de judecată din 30 mai

2013 Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului

și, față de excepția invocată, a

apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o ca atare, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc.

civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de

lege pentru hotărârea revizuită".

Or, în speță, a fost supusă recursului

o hotărâre irevocabilă, dată cu ocazia soluționării revizuirii, care este

nesusceptibilă de cenzurare în această modalitate.

Rezultă că, deducând judecății prin

recurs o hotărâre irevocabilă, partea a tins la obținerea unei judecăți în

afara cadrului legal, ceea ce nu poate fi primit.

În consecință, față de caracterul

irevocabil al hotărârii atacate (în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc.

civ.) recursul va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta M.A. împotriva deciziei civile

nr. 2304R din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 mai 2013.