ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1456/2011

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3694 pronunțată

în data de 17 septembrie 2010, a constat nul recursul declarat de reclamantul

R.G.D. împotriva sentinței civile nr. 63/ CC din 15 iunie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal.

S-a arătat, prin considerentele hotărârii

pronunțate de instanța de recurs, următoarele:

Curtea de Apel București, secția a

VllI-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 63/ CC din

15 iunie 2010, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

și excepția inadmisibilității cererii și a respins, ca neîntemeiată, cererea

formulată de reclamantul R.G.D., în contradictoriu cu Președintele C.N.P.D.A.S.

– D.D.P.

Împotriva acestei hotărâri, în termen

legal, reclamantul R.G.D. a formulat declarație de recurs fără a preciza

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 302

1

alin. (l) lit. c) C. proc. civ.

A mai constat Înalta Curte că,

potrivit acestor dispoziții prezenta cerere de recurs nu cuprinde motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (l) lit. c) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea

reține din oficiu motive de casare de ordine publică”.

La data de 28 septembrie 2010, R.G.D.

a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 3694 din 17 septembrie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiției, secția contencios administrativ

și fiscal.

Împotriva deciziei nr. 3694 din data

de 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire, la data de

28 septembrie 2010, recurentul R.G.D., prin care s-a solicitat  admiterea căii

extraordinare de atac de retractare și schimbarea în tot a deciziei atacate în

sensul admiterii cererii de recurs așa cum a fost formulată.

S-a învederat, prin motivele cererii

de revizuire, că sentința civilă nr. 63/ CC/15 iunie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VllI-a de contencios administrativ și fiscal, a fost

comunicată revizuentului, la data de 23 septembrie 2010, că au fost nesocotite

situațiile prevăzute de lege privind prevederile art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 și art. 266 alin. (3) C. proc. civ., că nu s-a ținut cont de

situația de fapt și de materialul probatoriu din dosar, că s-a permis

încălcarea art. 67 și art. 68 C. proc. civ. și că s-au încălcat prevederile

art. 6 din C.E.D.O. Au fost invocate, ca temei legal al cererii, dispozițiile

art. 322 punctele 2 și 5 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză

intimata D.D.P., P.C.N.P.P., a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca

neîntemeiată, cu motivarea, în esență, că nu sunt întrunite nici unul din

cazurile de revizuire invocate de revizuent, și că prin hotărârea atacată nu

s-a cercetat fondul cauzei.

Cererea de revizuire este

inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 322 C.

proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;

lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori

s-a dat mai mult decât s-a cerut;

în ființă;

expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o

infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui

înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a

fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau

gravă neglijență în acea cauză;

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă

s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere;

juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau

cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie

de cei însărcinați să-i apere;

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste

dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de

instanțe de recurs, cu mențiunea că atunci când una dintre instanțe este Înalta

Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această

instanță;

se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o

împrejurare mai presus de voința sa;

încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri

judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se

producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Rezultă, din conținutul textului legal

mai sus citat, ca pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunțate de

instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi

evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea

care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor

dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre

ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Nu pot forma obiectul revizuirii, întrucât nu evocă fondul, hotărârile

instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis,

s-a dispus casarea cu trimitere, și nici hotărârile instanțelor de recurs prin

care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca

fondul. Cu alte cuvinte, în concret, nu pot forma obiectul revizuirii,

neevocând fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care se declină

competența de soluționare a acestei căi de atac, prin care se dă o soluție

urmare actelor de dispoziție procesuală pe care le pot face părțile (în caz de

renunțare la judecata recursului, la judecata acțiunii sau la dreptul dedus

judecății, precum și de încheiere a unei tranzacții), prin care se respinge sau

se anulează recursul în temeiul unei excepții procesuale, prin care se constată

perimarea recursului, prin care se anulează recursul ca neregulat introdus, ca

netimbrat sau ca insuficient timbrat, prin care se constată nulitatea

recursului, sau prin care se respinge recursul ca nefondat sau ca tardiv; de

asemenea, hotărârile de casare intermediare prin care s-a admis recursul și s-a

casat cu reținere sau eu trimitere.

În raport de cele mai sus arătate,

precum și de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că la

judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea

acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că decizia

atacată de revizuent, prin care s-a constatat nul recursul declarat împotriva

sentinței civile nr. 63/ CC7 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, nu poate forma obiectul acestei

căi extraordinare de atac, neevocând fondul.

Pe cale de logică consecință, se va

dispune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire a deciziei nr.

3694 din data de 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, formulată de R.G.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

declarată de revizuentul R.G.D. împotriva deciziei nr. 3694 din 17 septembrie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiției, secția contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 martie 2011.