ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1456/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3694 pronunțată în data de 17 septembrie 2010, a constat nul recursul declarat de reclamantul R.G.D. împotriva sentinței civile nr. 63/ CC din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal. S-a arătat, prin considerentele hotărârii pronunțate de instanța de recurs, următoarele: Curtea de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 63/ CC din 15 iunie 2010, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția inadmisibilității cererii și a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul R.G.D., în contradictoriu cu Președintele C.N.P.D.A.S.

– D.D.P. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, reclamantul R.G.D. a formulat declarație de recurs fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (l) lit. c) C. proc. civ. A mai constat Înalta Curte că, potrivit acestor dispoziții prezenta cerere de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (l) lit. c) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”. La data de 28 septembrie 2010, R.G.D. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 3694 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiției, secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei nr. 3694 din data de 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire, la data de 28 septembrie 2010, recurentul R.G.D., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac de retractare și schimbarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii cererii de recurs așa cum a fost formulată. S-a învederat, prin motivele cererii de revizuire, că sentința civilă nr. 63/ CC/15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VllI-a de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată revizuentului, la data de 23 septembrie 2010, că au fost nesocotite situațiile prevăzute de lege privind prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 266 alin. (3) C. proc.

civ., că nu s-a ținut cont de situația de fapt și de materialul probatoriu din dosar, că s-a permis încălcarea art. 67 și art. 68 C. proc. civ. și că s-au încălcat prevederile art. 6 din C.E.D.O. Au fost invocate, ca temei legal al cererii, dispozițiile art. 322 punctele 2 și 5 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata D.D.P., P.C.N.P.P., a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, cu motivarea, în esență, că nu sunt întrunite nici unul din cazurile de revizuire invocate de revizuent, și că prin hotărârea atacată nu s-a cercetat fondul cauzei. Cererea de revizuire este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă; 4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză; 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere; 6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții,

incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere; 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs, cu mențiunea că atunci când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță; 8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa; 9. dacă C.E.D.O.

a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Rezultă, din conținutul textului legal mai sus citat, ca pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Nu pot forma obiectul revizuirii, întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.

Cu alte cuvinte, în concret, nu pot forma obiectul revizuirii, neevocând fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care se declină competența de soluționare a acestei căi de atac, prin care se dă o soluție urmare actelor de dispoziție procesuală pe care le pot face părțile (în caz de renunțare la judecata recursului, la judecata acțiunii sau la dreptul dedus judecății, precum și de încheiere a unei tranzacții), prin care se respinge sau se anulează recursul în temeiul unei excepții procesuale, prin care se constată perimarea recursului, prin care se anulează recursul ca neregulat introdus, ca netimbrat sau ca insuficient timbrat, prin care se constată nulitatea recursului, sau prin care se respinge recursul ca nefondat sau ca tardiv; de asemenea, hotărârile de casare intermediare prin care s-a admis recursul și s-a casat cu reținere sau eu trimitere.

În raport de cele mai sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că decizia atacată de revizuent, prin care s-a constatat nul recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 63/ CC7 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac, neevocând fondul. Pe cale de logică consecință, se va dispune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire a deciziei nr. 3694 din data de 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de R.G.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire declarată de revizuentul R.G.D. împotriva deciziei nr. 3694 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiției, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.