ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 411/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Suceava sub nr. 7032/86 la data de 17 octombrie 2008, contestatorul G.C.V. a

solicitat, în contradictoriu cu intimatele SC D. SA Fălticeni și Inspectoratul

Teritorial de Muncă Suceava, anularea deciziei nr. 965 din 22 martie 2007, emisă

de SC D. SA Fălticeni, obligarea acesteia la plata despăgubirilor reprezentând

contravaloarea ajutorului de șomaj începând cu data de 09 iunie 2006 pe o

perioadă de 12 luni, obligarea intimatului Inspectoratul Teritorial de Muncă

Suceava la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă cu privire la perioada

de șomaj, obligarea intimatei SC D. SA Fălticeni la corectarea mențiunilor din

carnetul de muncă pentru perioada 18 aprilie - 09 iunie 2006, în sensul de a se

înscrie perioada lucrată și nu concediu medical, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă

nr. 82 din data de 12 ianuarie 2009,

pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a admis, în parte, acțiunea, s-a anulat

decizia nr. 965 din 29 martie 2007 și a fost obligată intimata SC D. SA

Fălticeni să plătească contestatorului despăgubiri constând în ajutorul de

șomaj care s-ar fi cuvenit acestuia conform Legii nr. 76/2002, în perioada 09

iunie 2006 – 09 iunie 2007, precum și să se rectifice mențiunile din Codul de

procedură civilă carnetul de muncă al contestatorului în sensul că suspendarea

activității pentru concediu medical a încetat la data de 18 aprilie 2006,

perioada 18 aprilie 2006-09 iunie 2006 constituind vechime în muncă. Totodată

s-a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect obligarea Inspectoratului

Teritorial de Muncă Suceava de a efectua mențiuni în carnetul de muncă al

contestatorului a perioadei de șomaj și a fost obligată intimata SC D. SA

Fălticeni să plătească contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Împotriva acestei sentințe au

formulat recurs contestatorul și intimata SC D. SA Fălticeni.

Prin decizia nr. 313 din 19 martie

2009,

Curtea de Apel Suceava, secția

conflicte de drepturi și asigurări sociale, a respins excepția tardivității

formulării recursului de către intimata SC D. SA Fălticeni; a admis recursul

declarat de aceasta; a modificat în parte sentința civilă nr. 82 din 12

ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava; a respins cererea de obligare a intimatei

SC D. SA Fălticeni la plata către contestator a despăgubirilor constând în

ajutorul de șomaj care s-ar fio cuvenit acestuia conform Legii nr. 76/2002 în

perioada 9 iunie 2006 - 9 iunie 2007, ca nefondată; a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței atacate și a respins, ca nefondat, recursul declarat de

contestatorul G.C.V.

Împotriva

acestei decizii, contestatorul G.C. a formulat, în temeiul dispozițiilor art.

317, art. 318 alin. (1) și urm. C. proc. civ., contestație în anulare care a

fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. 7302/86/2008.

Prin decizia

civilă nr. 1394 din 10 noiembrie 2009, s-a admis contestația în anulare formulată

de contestator, s-a anulat, în parte, decizia nr. 313 din 19 martie 2009 a

Curții de Apel Suceava, secția conflicte de muncă și asigurări sociale; s-a

respins, ca tardiv introdus, recursul declarat de către intimata recurentă SC

D. SA Fălticeni împotriva sentinței civile nr. 82 din 12 ianuarie 2009 a

Tribunalului Suceava, secția civilă, și a menținut celelalte dispoziții ale

deciziei nr. 313 din 19 martie 2009, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva aceleiași

decizii, nr. 313 din 19 martie 2009, a Curții de Apel Suceava, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale, la data de 1 iunie 2009, G.C.V. a formulat

cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2, 4 și 5 C. proc.

civ., susținând că instanța de recurs, cu rea-credință, gravă neglijență și

abuz în serviciu a omis să examineze excepția pe care a invocat-o și anume cea

a tardivității recursului declarat de intimata SC D. SA Fălticeni împotriva sentinței

civile nr. 82 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția

civilă.

Prin decizia

civilă nr.

1421 din 12 noiembrie 2009

, pronunțată Curtea de Apel Suceava, secția

conflicte de drepturi și asigurări sociale

, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată

de G.C.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că, potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ.,

revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul se poate cerere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri

care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat

mai mult decât s-a cerut.

În speță, instanța de recurs s-a

pronunțat supra excepției tardivității recursului declarat de intimata SC D. SA

Fălticeni, în sensul respingerii acesteia.

Potrivit art. 322 pct. 4 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul poate fi cerută dacă un judecător care a luat parte de judecată a

fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la prici ă sau dacă

hotărârea s-a data în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma

judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru

exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză.

Or, revizuientul nu a depus la

dosarul cauzei nicio dovadă în acest sens, astfel ca instanța investită cu

cererea de revizuire să poată verifica aspectele menționate de către acesta.

Cât privește dispozițiile art. 322

alin. (5) C. proc. civ., instanța de apel a constata că, potrivit acestui

articol, revizuirea unei hotărâri rămase definitive poate fi cerută, între

altele dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare

reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților.

Astfel, instanța de apel a constatat

că nu sunt incidente cazurile de revizuire invocate de revizuient, având în

vedere că, în cauză, actul invocat nu a fost descoperit după darea hotărârii a

cărei revizuire se solicită, fiind depus la dosar anterior pronunțării deciziei

și nici nu a fost reținut de partea potrivnică.

Împotriva acestei ultime decizii,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția conflicte de drepturi și asigurări

sociale, la data de 19 februarie 2010, a declarat recurs revizuientul G.C.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea

recursului, desființarea deciziei nr. 313 din 19 martie 2009 a Curții de Apel

Suceava, pe care o consideră netemeinică și nelegală, și rejudecarea recursului

promovat de acesta în dosarul nr. 7302/86/2008 al Curții de Apel Suceava, cu

cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei, sumă corectată cu rata inflației și

dobânzile aferente de la nașterea dreptului și până la plata efectivă a

acesteia.

În drept, s-au invocat prevederile

art. 304 pct.7, 8 și 9, art. 322 pct. 7, art. 327, art. 328 C. proc. civ. și

art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin motivele de recurs depuse odată

cu cererea, recurentul arată că decizia nr. 313 din 19 martie 2009 a cărei

revizuire a solicitat-o este nelegală, nefondată și netemeinică, întrucât în

mod greșit s-a respins excepția tardivității formulării recursului de către

intimata-recurentă SC D. SA Fălticeni și s-a admis recursul declarat de aceasta

împotriva sentinței civile nr. 82 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul

Suceava, secția civilă, în dosarul nr. 7302/86/2008.

Astfel, revizuientul arată că la

termenul de judecată din data de 12 martie 2009, apărătoarea sa a invocat

excepția tardivității introducerii recursului, precizând că hotărârea primei

instanțe a fost comunicată la 22 ianuarie 2009, iar intimata SC D. SA Fălticeni

a depus cererea de recursul la data de 03 februarie 2009, termenul de declarare

a recursului fiind la 02 februarie 2009, astfel că intimata-recurentă nu a respectat

termenul de 10 zile impus de dispozițiile legale, pentru depunerea cererii de

recurs.

Mai arată recurentul că decizia mai

sus menționată i-a fost comunicată la data de 28 mai 2009, iar borderoul de

corespondență a fost depus la data de 18 martie 2009, după închiderea

dezbaterilor din data de 12 martie 2009, fiind astfel în imposibilitatea de a

formula motive de admisibilitate a excepției de tardivitate a recursului, cele

2 luni pentru depunerea plângerii penale expirând, încălcându-i-se astfel

dreptul la apărare și la un proces echitabil, statuat de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, art. 6 pct. 1, Constituția României, art. 16 pct. 1, 2 și art.

24 pct. 1.

În acest sens, recurentul consideră

și decizia nr. 1421 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, pronunțată

în dosarul nr. 738/39/2009, ca fiind nelegală, nefondată, netemeinică și

potrivnică deciziei nr. 1394 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte va reține, ca fiind întemeiată, excepția inadmisibilității

recursului declarat de revizuient, avându-se în vedere următoarele considerente

:

Potrivit art. 299 C. proc. civ.,

sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile

prevăzute de lege.

Se reține astfel din aceste

dispoziții legale că hotărârile pronunțate de curțile de apel cu ocazia

soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate din nou cu recurs, întrucât nu

se regăsesc în aceste prevederi legale, iar, pe de altă parte, aceste hotărâri

sunt irevocabile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 377 pct. 4 C. proc. civ.

În cauză, constatându-se că revizuientul

a uzat de calea de atac a recursului, față de principiul unicității care

funcționează în materia căilor de atac, precum și al dublului grad de

jurisdicție, se reține că al doilea recurs declarat de acesta, este inadmisibil

și urmează să fie respins, ca atare.

În cauză, pricina a parcurs cele

două grade de jurisdicție prin judecarea acesteia de către trei instanțe: de

fond, de apel și de recurs, astfel încât calea de atac a recursului, folosită

de revizuient pentru a doua oară, apare ca un „recurs la recurs”, ceea ce este,

inadmisibil.

Față de cele arătate, este de prisos

a se cerceta motivele formulate de pârâți, legate de fondul cauzei, astfel

încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuientul G.C.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuientul G.C.V. împotriva deciziei civile nr. 1421 din 12

noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2011.