ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4754/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Bacău, secția civilă, la 10 septembrie 2008, reclamanta P.V. a

chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA și SC B. SA, sucursala Bacău,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună eliberarea unei

noi cărți de muncă pe numele său, fără mențiunea suspendării contractului

individual de muncă în baza art. 52 alin. (1) lit. c) C. muncii și să-i fie

acordate toate drepturile salariale cuvenite, precum și concediul anual de

odihnă.

La 18 februarie 2009, reclamanta

și-a precizat acțiunea, solicitând înscrierea corectă în cartea de muncă a

perioadei cuprinse între 29 ianuarie 2004 – 20 martie 2006, ca reprezentând

vechime în muncă și să i se acorde drepturile salariale constând în majorări

cuvenite personalului SC B. SA pentru anii 2004 și 2005, neevidențiate nici în

cartea de muncă.

Tribunalul Bacău, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 547/D din 1 aprilie 2009, a admis excepția

necompetenței materiale invocată de pârâta SC B. SA și a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, reținând

că, în raport de temeiul juridic al acțiunii - art. 8 din Decretul nr. 92/1976,

împotriva refuzului de a înscrie în cartea de muncă unele date sau de a efectua

rectificările și completările solicitate, titularul carnetului de muncă se

poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are

sediul unitatea care a luat măsura respectivă.

La Judecătoria sectorului 3

București, în ședința publică din 19 noiembrie 2009, reclamanta prin avocat a

depus la dosar o precizare a acțiunii prin care a solicitat obligarea pârâtei SC

B. SA să plătească și să facă dovada plății contribuțiilor către Casa de

Asigurări de Sănătate, către Casa de Pensii, precum și a plății contribuției

pentru șomaj pentru perioada în care i-a fost suspendat contractul individual

de muncă.

S-a solicitat, totodată, obligarea

pârâtei la calcularea majorării salariale intervenite în anul 2004, la plata

drepturilor salariale restante, începând cu 2004 și la plata indemnizațiilor de

concediu de odihnă corespunzător perioadei de suspendare a contractului

individual de muncă.

În aceeași ședință, pârâta SC B. SA a

invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 3 București,

în ce privește al doilea capăt de cerere, solicitând disjungerea acestuia și

declinarea competenței în favoarea Tribunalului Bacău, în raport de

dispozițiile art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999.

Judecătoria Sectorului 3 București,

secția civilă, prin sentința civilă nr. 1155 din 28 ianuarie 2010, a admis

excepția necompetenței materiale în ce privește soluționarea celui de-al doilea

capăt de cerere, a disjuns primul capăt de cerere precizat, având ca obiect

efectuarea de mențiuni în carnetul de muncă, formând un nou dosar, cu termen la

11 martie 2010, cu citarea părților.

S-a declinat competența de

soluționare al celui de-al doilea capăt de cerere în favoarea Tribunalului

Bacău și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Judecătoria sectorului 3 București a reținut că cel de-al doilea capăt de

cerere are ca obiect pretenții salariale, astfel încât competența de

soluționare a acestuia revine, conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C.

proc. civ. și art. 284 C. muncii, tribunalului în a cărui circumscripție își

are domiciliul reclamantul, în speță Tribunalul Bacău.

S-a considerat că cele două capete

de cerere sunt distincte, soluționarea unuia nefiind legată de hotărârea ce

s-ar putea pronunța asupra celuilalt, astfel că acestea pot fi judecate

separat, motiv pentru care s-a apreciat că nu operează prorogarea legală de

competență prevăzută de art. 17 C. proc. civ.

Investită cu soluționarea

conflictului negativ de competență la 16 februarie 2010, Curtea va constata că,

în speță, competența soluționării celui de-al doilea capăt de cerere din

acțiunea reclamantei P.V. revine Tribunalului Bacău pentru considerentele ce

succed:

Prin cel de-al doilea capăt din

cererea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat

obligarea pârâtelor la plata contribuțiilor către fondurile speciale de

asigurări sociale, precum și la plata unor drepturi izvorând din contractul

individual de muncă, respectiv indemnizația pentru concediul de odihnă și

majorările salariale ce i se cuvin pentru anii 2004 și 2005.

Ca atare, acest capăt de cerere are

ca obiect pretenții de natură salarială, conform art. 284 C. muncii, de

competența materială a tribunalului.

Prin raportare la dispozițiile art.

2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., în speță, competența soluționării acestor

pretenții, rezultate din executarea contractului individual de muncă dintre

reclamantă și angajator, revine tribunalului în a cărei circumscripție teritorială

își are domiciliul reclamantul.

Având în vedere că domiciliul

reclamantei P.V., indicat prin cererea introductivă, se află în Bacău,

competența soluționării pretențiilor menționate revine Tribunalului Bacău.

Dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C.

proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 284 C. muncii stabilesc o

competență absolută în sensul art. 159 C. proc. civ., de la care nu se poate

deroga.

Curtea va avea în vedere și

împrejurarea că, prin sentința de declinare, Tribunalul Bacău nu a apreciat ca

fiind accesoriu al doilea capăt al acțiunii reclamantei, pentru a putea opera

astfel prorogarea legală de competență prevăzută de art. 17 C. proc. civ.

Curtea va reține că, de altfel, cele

două capete de cerere au individualitate proprie, soluționarea unuia nefiind

legată de hotărârea ce s-ar putea pronunța asupra celuilalt, astfel încât cele

două cereri se pot judeca în mod separat.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili în

favoarea Tribunalului Bacău competența materială a soluționării celui de-al

doilea capăt din cererea reclamantei P.V., având ca obiect obligarea pârâtelor SC

B. SA și SC B. SA, sucursala Bacău, la plata contribuțiilor către fondurile de

asigurări sociale, precum și plata unor drepturi izvorând din contractului

individual de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a celui de-al doilea capăt de cerere din acțiunea precizată formulată de

reclamanta P.V. având ca obiect drepturi salariale în favoarea Tribunalului

Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

septembrie 2010.