ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4754/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, secția civilă, la 10 septembrie 2008, reclamanta P.V. a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA și SC B. SA, sucursala Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună eliberarea unei noi cărți de muncă pe numele său, fără mențiunea suspendării contractului individual de muncă în baza art. 52 alin. (1) lit. c) C. muncii și să-i fie acordate toate drepturile salariale cuvenite, precum și concediul anual de odihnă. La 18 februarie 2009, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând înscrierea corectă în cartea de muncă a perioadei cuprinse între 29 ianuarie 2004 – 20 martie 2006, ca reprezentând vechime în muncă și să i se acorde drepturile salariale constând în majorări cuvenite personalului SC B. SA pentru anii 2004 și 2005, neevidențiate nici în cartea de muncă.

Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința civilă nr. 547/D din 1 aprilie 2009, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta SC B. SA și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, reținând că, în raport de temeiul juridic al acțiunii - art. 8 din Decretul nr. 92/1976, împotriva refuzului de a înscrie în cartea de muncă unele date sau de a efectua rectificările și completările solicitate, titularul carnetului de muncă se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea care a luat măsura respectivă.

La Judecătoria sectorului 3 București, în ședința publică din 19 noiembrie 2009, reclamanta prin avocat a depus la dosar o precizare a acțiunii prin care a solicitat obligarea pârâtei SC B. SA să plătească și să facă dovada plății contribuțiilor către Casa de Asigurări de Sănătate, către Casa de Pensii, precum și a plății contribuției pentru șomaj pentru perioada în care i-a fost suspendat contractul individual de muncă. S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la calcularea majorării salariale intervenite în anul 2004, la plata drepturilor salariale restante, începând cu 2004 și la plata indemnizațiilor de concediu de odihnă corespunzător perioadei de suspendare a contractului individual de muncă.

În aceeași ședință, pârâta SC B. SA a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 3 București, în ce privește al doilea capăt de cerere, solicitând disjungerea acestuia și declinarea competenței în favoarea Tribunalului Bacău, în raport de dispozițiile art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999. Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1155 din 28 ianuarie 2010, a admis excepția necompetenței materiale în ce privește soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere, a disjuns primul capăt de cerere precizat, având ca obiect efectuarea de mențiuni în carnetul de muncă, formând un nou dosar, cu termen la 11 martie 2010, cu citarea părților. S-a declinat competența de soluționare al celui de-al doilea capăt de cerere în favoarea Tribunalului Bacău și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria sectorului 3 București a reținut că cel de-al doilea capăt de cerere are ca obiect pretenții salariale, astfel încât competența de soluționare a acestuia revine, conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. și art. 284 C. muncii, tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul reclamantul, în speță Tribunalul Bacău. S-a considerat că cele două capete de cerere sunt distincte, soluționarea unuia nefiind legată de hotărârea ce s-ar putea pronunța asupra celuilalt, astfel că acestea pot fi judecate separat, motiv pentru care s-a apreciat că nu operează prorogarea legală de competență prevăzută de art. 17 C. proc. civ. Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență la 16 februarie 2010, Curtea va constata că, în speță, competența soluționării celui de-al doilea capăt de cerere din acțiunea reclamantei P.V.

revine Tribunalului Bacău pentru considerentele ce succed: Prin cel de-al doilea capăt din cererea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata contribuțiilor către fondurile speciale de asigurări sociale, precum și la plata unor drepturi izvorând din contractul individual de muncă, respectiv indemnizația pentru concediul de odihnă și majorările salariale ce i se cuvin pentru anii 2004 și 2005. Ca atare, acest capăt de cerere are ca obiect pretenții de natură salarială, conform art. 284 C. muncii, de competența materială a tribunalului. Prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., în speță, competența soluționării acestor pretenții, rezultate din executarea contractului individual de muncă dintre reclamantă și angajator, revine tribunalului în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Având în vedere că domiciliul reclamantei P.V., indicat prin cererea introductivă, se află în Bacău, competența soluționării pretențiilor menționate revine Tribunalului Bacău. Dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 284 C. muncii stabilesc o competență absolută în sensul art. 159 C. proc. civ., de la care nu se poate deroga. Curtea va avea în vedere și împrejurarea că, prin sentința de declinare, Tribunalul Bacău nu a apreciat ca fiind accesoriu al doilea capăt al acțiunii reclamantei, pentru a putea opera astfel prorogarea legală de competență prevăzută de art. 17 C. proc. civ. Curtea va reține că, de altfel, cele două capete de cerere au individualitate proprie, soluționarea unuia nefiind legată de hotărârea ce s-ar putea pronunța asupra celuilalt, astfel încât cele două cereri se pot judeca în mod separat.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Bacău competența materială a soluționării celui de-al doilea capăt din cererea reclamantei P.V., având ca obiect obligarea pârâtelor SC B. SA și SC B. SA, sucursala Bacău, la plata contribuțiilor către fondurile de asigurări sociale, precum și plata unor drepturi izvorând din contractului individual de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a celui de-al doilea capăt de cerere din acțiunea precizată formulată de reclamanta P.V. având ca obiect drepturi salariale în favoarea Tribunalului Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.