ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2056/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 23 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin,

reclamanta T.F. a solicitat, în contradictoriu cu SC O.M.V. P. SA, obligarea

pârâtei la încadrarea reclamantei în grupa a II-a de muncă pentru perioada cât

a fost angajata acesteia și efectuarea cuvenitelor rectificări în carnetul de

muncă.

Prin sentința civilă

nr. 1376 din 3 septembrie 2010, Tribunalul Caraș-Severin a respins excepția

inadmisibilității acțiunii și excepția tardivității promovării acțiunii

invocate de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei.

Prin decizia civilă

nr. 2662 din 17 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 1798111512010, Curtea

de Apel Timișoara a admis recursul formulat de reclamanta T.F. împotriva

sentinței sus-arătate, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la

Judecătoria sector 1 București, reținând că obiectul cererii de chemare în

judecată nu-l reprezintă un conflict de drepturi, ci scopul urmărit este acela

al rectificării înscrierilor din carnetul de muncă, în ceea ce privește grupa

de muncă. Având în vedere obiectul acțiunii, sunt incidente în speță

dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 92/1976, derogatorii de la dreptul comun

în materie, care stabilesc competența de soluționare în favoarea judecătoriei

în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea, în speță Judecătoria

Sector 1 București.

Prin sentința civilă

nr. 17018 din 6 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 56259/299/2010,

Judecătoria sector 1 București a admis excepția necompetenței materiale, a

declinat cauza la Tribunalul Caraș-Severin, a constatat ivit conflictul negativ

de competență și a sesizat I.C.C.J., reținând că, raportat la obiectul cererii,

respectiv, constatarea dreptului reclamantei de a fi încadrată în grupa a II-a

de muncă, instanța a fost sesizată cu un conflict de muncă în sensul art. 231

C. mun. Capătul de cerere privind rectificarea carnetului de muncă este

subsidiar primului capăt de cerere fiind de competența instanței abilitate să

se soluționeze cererea principală. Potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ., conflictele de muncă în primă instanță se judecă de tribunal, situație

față de care competența aparține Tribunalului Caraș-Severin.

Sesizată în vederea

soluționării conflictului de negativ de competență, Înalta Curte reține

următoarele:

Conflictul negativ de

competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două

sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, să se declare necompetente

să judece aceeași pricină.

Prin urmare, pentru

existența conflictului negativ de competență este necesară întrunirea

cumulativă a mai multor condiții, și anume: să existe două sau mai multe

instanțe sesizate cu aceeași pricină (aceleași părți, obiect și cauză),

instanțele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile,

declinările de competență să fie reciproce, cel puțin una din aceste instanțe

să fie competentă să soluționeze cererea respectivă.

În speță, nu există

două instanțe care să-și fi declinat reciproc competența, în condițiile în

care, prin decizia civilă nr. 2662 din 17 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul

nr. 1798/115/2010, Curtea de Apel Timișoara a trimis cauza spre rejudecare

Judecătoriei sector 1 București, în urma admiterii căii de atac a recursului

promovat de reclamanta T.F., iar prin sentința civilă nr. 17018 din 6 octombrie

2011, pronunțată în dosarul nr. 56259/299/2010, Judecătoria sector 1 București

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Or, conform

dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanțelor

de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru

judecătorii fondului.

Față de aceste

dispoziții legale, Judecătoria sector 1 București era obligată să judece fondul

raportului juridic dedus judecății, deoarece problema de drept dezlegată în

recurs a privit însăși competența de judecată în primă instanță.

Față de cele arătate,

analizând condițiile reglementate de dispozițiile art. 20 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că în cauză nu există conflict negativ de

competență, astfel încât sesizarea urmează a fi respinsă, cauza urmând a fi

trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei sector 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea

privind soluționarea regulatorului de competență.

Constată că nu există

conflict negativ de competență.

Trimite cauza spre

competentă soluționare Judecătoriei sector 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 martie 2012.