ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2056/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 23 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, reclamanta T.F. a solicitat, în contradictoriu cu SC O.M.V. P. SA, obligarea pârâtei la încadrarea reclamantei în grupa a II-a de muncă pentru perioada cât a fost angajata acesteia și efectuarea cuvenitelor rectificări în carnetul de muncă. Prin sentința civilă nr. 1376 din 3 septembrie 2010, Tribunalul Caraș-Severin a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția tardivității promovării acțiunii invocate de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei. Prin decizia civilă nr. 2662 din 17 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 1798111512010, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul formulat de reclamanta T.F.

împotriva sentinței sus-arătate, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria sector 1 București, reținând că obiectul cererii de chemare în judecată nu-l reprezintă un conflict de drepturi, ci scopul urmărit este acela al rectificării înscrierilor din carnetul de muncă, în ceea ce privește grupa de muncă. Având în vedere obiectul acțiunii, sunt incidente în speță dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 92/1976, derogatorii de la dreptul comun în materie, care stabilesc competența de soluționare în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea, în speță Judecătoria Sector 1 București.

Prin sentința civilă nr. 17018 din 6 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 56259/299/2010, Judecătoria sector 1 București a admis excepția necompetenței materiale, a declinat cauza la Tribunalul Caraș-Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat I.C.C.J., reținând că, raportat la obiectul cererii, respectiv, constatarea dreptului reclamantei de a fi încadrată în grupa a II-a de muncă, instanța a fost sesizată cu un conflict de muncă în sensul art. 231 C. mun. Capătul de cerere privind rectificarea carnetului de muncă este subsidiar primului capăt de cerere fiind de competența instanței abilitate să se soluționeze cererea principală. Potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ., conflictele de muncă în primă instanță se judecă de tribunal, situație față de care competența aparține Tribunalului Caraș-Severin. Sesizată în vederea soluționării conflictului de negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Conflictul negativ de competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, să se declare necompetente să judece aceeași pricină. Prin urmare, pentru existența conflictului negativ de competență este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții, și anume: să existe două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină (aceleași părți, obiect și cauză), instanțele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de competență să fie reciproce, cel puțin una din aceste instanțe să fie competentă să soluționeze cererea respectivă.

În speță, nu există două instanțe care să-și fi declinat reciproc competența, în condițiile în care, prin decizia civilă nr. 2662 din 17 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 1798/115/2010, Curtea de Apel Timișoara a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei sector 1 București, în urma admiterii căii de atac a recursului promovat de reclamanta T.F., iar prin sentința civilă nr. 17018 din 6 octombrie 2011, pronunțată în dosarul nr. 56259/299/2010, Judecătoria sector 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș. Or, conform dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanțelor de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Față de aceste dispoziții legale, Judecătoria sector 1 București era obligată să judece fondul raportului juridic dedus judecății, deoarece problema de drept dezlegată în recurs a privit însăși competența de judecată în primă instanță. Față de cele arătate, analizând condițiile reglementate de dispozițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză nu există conflict negativ de competență, astfel încât sesizarea urmează a fi respinsă, cauza urmând a fi trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei sector 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge sesizarea privind soluționarea regulatorului de competență. Constată că nu există conflict negativ de competență. Trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei sector 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2012.