ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4959/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 2795 din 8 decembrie 2010pronunțată în dosarul nr.

7373/30/2009 Curtea de Apel Timișoara,

secția litigii de muncă și asigurări sociale,

a admis recursul declarat de reclamantul N.S. împotriva

sentinței civile nr. 1319 din 26 mai 2010 a Tribunalului Timiș, a casat

sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Sector 1

București.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16 decembrie 2009 reclamantul

N.S. a solicitat, în contradictoriu cu SC P. SA, cu sediul în București, Sector

1, obligarea pârâtei angajatoare la încadrarea în grupa a

II-

a de muncă pentru perioada cât a fost

angajatul acesteia și, totodată, la efectuarea cuvenitelor rectificări în carnetul

de muncă.

Astfel, în ceea ce

privește, competența materială a instanței de fond, Curtea de Apel Timișoara a

constatat că obiectul cererii de chemare în judecată nu-l reprezintă un

conflict de drepturi, ci scopul urmărit de reclamant, prin promovarea acțiunii,

îl constituie rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă, în ceea ce

privește grupa de muncă, astfel încât devin incidente, în materie de

competență, dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 92/1976, dispoziții

derogatorii de la dreptul comun în materie, care stabilesc competența de

soluționare în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul

unitatea.

Curtea de Apel Timișoara

a mai reținut că prevederile anterior menționate reprezintă o normă specială în

raport de dispozițiile art. 284 C. proc. civ., atât sub aspectul competenței

materiale, cât și teritoriale, de strictă interpretare, situație în care

instanța competentă să soluționeze cauza, stabilită în raport de prevederile

art. 8 din Decretul nr. 92/1976, este Judecătoria Sectorului 1 București.

Cauza

a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București sub nr.

59679/299/2010,

care, prin sentința civilă nr. 4148 din 3 martie 2011,2.

admis excepția de necompetență

materială invocată din oficiu de instanță, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, a constatat ivit conflictul de

competență și a înaintat dosarul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Pentru a pronunța

această soluție, Judecătoria Sector 1 București a reținut că, raportat la

obiectul cererii, respectiv, la capătul principal constând în încadrarea

reclamantului în grupa a

II

a de muncă, instanța a

fost sesizată cu soluționarea unui conflict de muncă în sensul art. 281 C.

muncii, capătul doi privind efectuarea cuvenitelor rectificări în carnetul de

muncă având caracter accesoriu față de primul capăt de cerere.

Instanța a mai reținut

că, potrivit art. 284 alin. (1) C. muncii judecarea conflictelor de muncă este

de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă,

instanța competentă fiind cea de la domiciliul, reședința ori sediul,

reclamantul, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., tribunalul

judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege

în competența altor instanțe.

Față de dispozițiile

legale anterior citate, instanța a constatat că instanța competentă material a

soluționa cauza este Tribunalul Timiș, dispunând în consecință.

Sesizarea privind

regulatorul de competență va fi respinsă pentru următoarele motive:

Conflictul negativ de

competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două

sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, să se declare necompetente

să judece aceeași pricină.

Prin urmare, pentru

existența conflictului negativ de competență este necesară întrunirea

cumulativă a mai multor condiții, și anume: să existe două sau mai multe

instanțe sesizate cu aceeași pricină(aceleași părți, obiect și cauză),

instanțele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile,

declinările de competență să fie reciproce, cel puțin una din aceste instanțe

să fie competentă să soluționeze cererea respectivă.

In speță, nu există două

instanțe care să-și fi declinat reciproc competența, în condițiile în care,

prin decizia civilă nr. 2795 din 8 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr.

7373/30/2009, Curtea de Apel Timișoara a trimis cauza spre rejudecare

Judecătoriei Sector 1 București, iar prin sentința civilă nr. 4148 din 3 martie

2011, pronunțată în dosarul nr. 59679/299/2010, Judecătoria Sector 1 București

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Față de cele arătate,

analizând condițiile reglementate de dispozițiile art. 20 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că în cauză nu există conflict negativ de

competență, astfel încât sesizarea urmează a fi respinsă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea de

regulator de competență dispusă prin sentința civilă nr. 4148 din 3 martie 2011

a Judecătoriei Sector 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 iunie 2011.