ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4959/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 2795 din 8 decembrie 2010pronunțată în dosarul nr. 7373/30/2009 Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de reclamantul N.S. împotriva sentinței civile nr. 1319 din 26 mai 2010 a Tribunalului Timiș, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Sector 1 București. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16 decembrie 2009 reclamantul N.S. a solicitat, în contradictoriu cu SC P. SA, cu sediul în București, Sector 1, obligarea pârâtei angajatoare la încadrarea în grupa a II- a de muncă pentru perioada cât a fost angajatul acesteia și, totodată, la efectuarea cuvenitelor rectificări în carnetul de muncă.

Astfel, în ceea ce privește, competența materială a instanței de fond, Curtea de Apel Timișoara a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată nu-l reprezintă un conflict de drepturi, ci scopul urmărit de reclamant, prin promovarea acțiunii, îl constituie rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă, în ceea ce privește grupa de muncă, astfel încât devin incidente, în materie de competență, dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 92/1976, dispoziții derogatorii de la dreptul comun în materie, care stabilesc competența de soluționare în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea. Curtea de Apel Timișoara a mai reținut că prevederile anterior menționate reprezintă o normă specială în raport de dispozițiile art. 284 C. proc.

civ., atât sub aspectul competenței materiale, cât și teritoriale, de strictă interpretare, situație în care instanța competentă să soluționeze cauza, stabilită în raport de prevederile art. 8 din Decretul nr. 92/1976, este Judecătoria Sectorului 1 București. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București sub nr. 59679/299/2010, care, prin sentința civilă nr. 4148 din 3 martie 2011,2. admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de instanță, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, a constatat ivit conflictul de competență și a înaintat dosarul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sector 1 București a reținut că, raportat la obiectul cererii, respectiv, la capătul principal constând în încadrarea reclamantului în grupa a II a de muncă, instanța a fost sesizată cu soluționarea unui conflict de muncă în sensul art. 281 C. muncii, capătul doi privind efectuarea cuvenitelor rectificări în carnetul de muncă având caracter accesoriu față de primul capăt de cerere. Instanța a mai reținut că, potrivit art. 284 alin. (1) C. muncii judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă, instanța competentă fiind cea de la domiciliul, reședința ori sediul, reclamantul, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ., tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Față de dispozițiile legale anterior citate, instanța a constatat că instanța competentă material a soluționa cauza este Tribunalul Timiș, dispunând în consecință. Sesizarea privind regulatorul de competență va fi respinsă pentru următoarele motive: Conflictul negativ de competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, să se declare necompetente să judece aceeași pricină.

Prin urmare, pentru existența conflictului negativ de competență este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții, și anume: să existe două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină(aceleași părți, obiect și cauză), instanțele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de competență să fie reciproce, cel puțin una din aceste instanțe să fie competentă să soluționeze cererea respectivă. In speță, nu există două instanțe care să-și fi declinat reciproc competența, în condițiile în care, prin decizia civilă nr. 2795 din 8 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 7373/30/2009, Curtea de Apel Timișoara a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Sector 1 București, iar prin sentința civilă nr. 4148 din 3 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 59679/299/2010, Judecătoria Sector 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Față de cele arătate, analizând condițiile reglementate de dispozițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză nu există conflict negativ de competență, astfel încât sesizarea urmează a fi respinsă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge sesizarea de regulator de competență dispusă prin sentința civilă nr. 4148 din 3 martie 2011 a Judecătoriei Sector 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2011.