ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7680/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Judecătoria sectorului 4 București, prin Sentința civilă nr. 1509 din 14 septembrie 2011, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 1 București și pe cale de consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta I.E. și pe pârâta SC O.M.V.P. SA, în favoarea Tribunalului Timiș. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 1 București, a reținut că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., tribunalul are competență generală în litigiile de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Că, potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamatul își are domiciliu sau reședința, ori, după caz, sediul.

De asemenea, s-a mai reținut de către aceeași instanță faptul că, dintre cele două capete de cerere, prima solicitare, având ca obiect obligarea intimatei la încadrarea petentei în grupa a II-a de muncă, are caracter principal, determinând pe cale de consecință și soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. c) coroborat cu art. 17 C. proc. civ., s-a considerat că Tribunalul Timișoara este competent din punct de vedere material și teritorial să soluționeze cauza. Tribunalul Timiș, prin Sentința civilă nr. 2039 din 7 septembrie 2010 a soluționat cauza în primă instanță urmare cererii de chemare în judecată a reclamantei I.E. în contradictoriu cu pârâtul P. SA, prin respingerea acțiunii.

Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia civilă nr. 2857 din 9 decembrie 2010, a admis recursul declarat de reclamanta I.E. împotriva Sentinței civile nr. 2039 din 7 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș, și pe cale de consecință: a casat sentința recurată și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria sectorului 1 București. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara, a reținut că, în ce privește competența materială a instanței de fond se constată că obiectul cererii de chemare în judecată nu-l reprezintă un conflict de drepturi, ci scopul urmărit de reclamantă, prin promovarea acțiunii, îl constituie rectificarea înscrisurilor din carnetul de muncă, în ce privește grupa de muncă.

Că, având în vedere obiectul acțiunii, devin incidente, în materie de competență, dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 92/21976, dispoziții derogatorii de la dreptul comun în materie și care stabilesc competența de soluționare în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea. Față de cele reținute și având în vedere obiectul acțiunii, Judecătoria sectorului 1 București pe raza căreia își are sediul unitatea reclamată, respectiv SC P. SA, este competentă să soluționeze cauza. Prin urmare, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2011.