ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7563/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7563/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria
Lugoj la data de 5 aprilie 2012 reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta
SC A. SRL, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea
pârâtei la plata sumei de 4.500 RON, reprezentând drepturi bănești.
Prin
sentința civilă nr. 1383 din 16 mai 2012 Judecătoria Lugoj, a admis excepția de
necompetență materială a Judecătoriei Lugoj și a declinat competența de judecare
a cererii, în favoarea Tribunalului Timiș, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. c) C.
proc. civ., în speță instanța fiind învestită cu un conflict de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1928/PI din 21
iunie 2012 Tribunalul Timiș, a admis excepția de necompetență teritoriala a Tribunalului
Timiș și a declinat competenta de soluționare a cererii in favoarea Tribunalului
Olt.
În motivarea sentinței s-ar reținut următoarele.
Cererea formulata in instanța de către
reclamant împotriva paratei se încadrează in materia conflictelor de munca, competenta
teritoriala privind soluționarea unor astfel de cereri fiind exclusiva și revine
instanței competente in a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau
reședința ori, după caz, sediul, așa după cum obliga dispozițiile prevăzute de
art. 269 alin. (2) C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, aceasta
competență determinând capacitatea unei instanțe judecătorești de a soluționa în
exclusivitate conflictele de munca.
Art. 158 alin. (1) C. proc. civ. prevede
că atunci când in fata instanței de judecata se pune in discuție competenta acesteia,
ea este obligata sa stabilească instanța competenta, în speța necompetentă fiind
de ordine publică, așa cum este arătat de dispozițiile art. 159 pct. 3 C. proc.
civ., art. 269 alin. (2) C. muncii fiind aplicabil întrucât reclamantul își are
domiciliul in raza de competenta a Tribunalului Olt.
Prin sentința civilă nr. 1819 din 27 septembrie
2012, Tribunalul Olt,
a admis
excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului Olt; a declinat competența
de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș. Constatând ivit conflictul
negativ de competență, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a suspendat din oficiu
orice procedură și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru
a hotărî asupra conflictului.
În motivarea sentinței s-au reținut următoarele.
Potrivit art. 269 alin. (2) din C. muncii,
cererile având ca obiect litigii de muncă se adresează instanței competente în a
cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz,
sediul."
Art. 210 din Legea dialogului social completează
art. 269 alin. (2) C. muncii, prevăzând că "cererile referitoare la soluționarea
conflictelor de munca se adresează instanței judecătorești competente in a cărei
circumscripție își are domiciliul sau locul de munca reclamantul"
Prin urmare, reclamantul persoană fizică
are un drept de opțiune între instanța competentă material de la domiciliul său
(sau de la reședința sa) și cea competentă material de la locul de munca. Indicarea
uneia din aceste instanțe reprezintă o alegere reglementată de legiuitorul român
doar în favoarea reclamantului, nu și în beneficiul celorlalte părți în proces sau
al instanței.
În cauza dedusă judecății, reclamantul
P.I. a înțeles să investească instanța de la locul de munca - respectiv, SC
A.N. SRL, considerând că este instanța competentă teritorial, întrucât la data înregistrării
cererii punctul de lucru al acestei societăți (unde reclamantul afirma ca și-ar
fi desfășurat activitatea) se afla in Lugoj
În condițiile în care cea de-a doua alternativă
atributivă de competență teritorială, prevăzută de art. 210 Legea Dialogului Social,
a fost dovedită ca incidență în cauză și cum indicarea ei este o alegere pusă de
legiuitorul român doar la dispoziția reclamantului, iar nu a celorlalte părți în
proces sau a instanței, solicitarea reclamantului de judecare a cauzei sale de către
Tribunalul Timiș este legitimă.
Analizând actele și lucrările cauzei, prin
raportare la prevederile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, a stabilit
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, pentru următoarele
considerente.
Prin acțiune reclamantul a solicitat obligarea
pârâtei la plata sumei de 4.500 RON, reprezentând drepturi bănești rezultând dintr-un
raport de muncă.
Potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii,
cererile având ca obiect litigii de muncă se adresează instanței competente în a
cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz,
sediul."
Potrivit art. 210 din Legea nr. 62 din
10 mai 2011, Legea dialogului social, "cererile referitoare la soluționarea
conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente
în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."
Prevederile art. 210 din Legea nr. 62 din
10 mai 2011 reprezintă dispoziții speciale față de cele ale art. 269 alin. (2) C.
muncii reglementând competența teritorială pentru situația conflictelor individuale
de muncă, subcategorie a litigiilor de muncă.
Prin aceste prevederi se acordă posibilitatea
reclamantului să aleagă instanța, din punctul de vedere al competenței teritoriale,
pe care să o învestească cu soluționarea litigiului.
Atâta timp cât alegerea reclamantului a
fost făcută între cele două instanțe competente teritorial potrivit legii, instanța
sesizată nu are posibilitatea să se dezînvestească.
Acest fapt s-a și întâmplat în speță, unde
reclamantul a ales instanța în raza căreia s-a aflat locul său de muncă, și anume
la punctul de lucru din orașul Lugoj, al societății pârâte.
În consecință, Înalta Curte, în temeiul
art. 22 alin. (3) raportat la art. 210 din Legea nr. 62 din 10 mai 2011, va stabili
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.
ÎNALTA CURTE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2012.