ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 165/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 687/PI din 15

iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a respins excepția de

necompetență teritorială, s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei

instanțe și, constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a trimis spre

soluționare la regulatorul de competență, Curtea de Apel Timișoara.

În considerentele sentinței, s-a

reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 4426/233 din 19 noiembrie 2009, cât și prin cererea conexă înregistrată

sub nr. 5268/325 din 15 octombrie 2009, contestatorii SC C.M. SA și S.C.C. au

solicitat în contradictoriu cu intimata SC B.I. SA TIMIȘOARA, întoarcerea

executării din dosarul execuțional nr. 849/EX/2008 al BEJ J.C. & C.I. și

restituirea sumelor ce au fost executate în acest dosar, cu aplicarea dobânzii

și actualizarea cu rata inflației până la data executării efective a hotărârii

ce se va pronunța.

Cererile au fost înregistrate inițial

la Judecătoria Timișoara sub nr. 5268/325 din 25 martie 2009 (SC C.M. SA) și la Judecătoria Galați sub nr. 4426/233 din 24 martie 2009 (S.C.C.), instanțe care au declinat

soluționarea cererii de întoarcere a executării silite în favoarea Tribunalului

Timiș.

Prin sentința civilă nr. 12073 din 30

septembrie 2009 a Judecătoriei Timișoara, s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a cererii formulată de contestatoarea SC C.M. SA, în favoarea

Tribunalului Timiș, motivat de faptul că în speță sunt incidente dispozițiile

art. 404

2

alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., având în vedere că titlul

executoriu a fost pronunțat de către Tribunalul Timiș și tot această instanță

este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei sau netemeiniciei unei cereri

de întoarcere a executării silite și chiar dacă textul nu prevede în mod

expres, este de reținut că sintagma „instanța competentă potrivit legii” face

trimitere la competența materială de soluționare a litigiului în primă

instanță, aceasta aparținând în speță Tribunalului Timiș.

Prin sentința civilă nr. 8470 din 16

octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Galați, a fost declinată competența de

soluționare a cererii de întoarcere a executării silite formulată de

contestatorul S.C.C. în favoarea Tribunalului Timiș, în temeiul acelorași

dispoziții legale.

Cererile au fost înregistrate pe

rolul Tribunalului Timiș sub nr. 4426/233/2009 și sub nr. 5268/325/2009,

aceasta din urmă fiind conexată la cea dintâi prin încheierea de ședință din 13

aprilie 2010, în temeiul art. 164 C. proc. civ.

Referitor la excepțiile invocate de

contestatori, a necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Timiș,

instanța a respins excepția de necompetență teritorială motivat de faptul că,

potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este

judecătoria în circumscripția căreia se face executarea iar executarea silită a

început și s-a efectuat în Timișoara.

Cu privire la necompetența materială

a tribunalului, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, fiind admisă și

constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza potrivit art.

20 și urm. C. proc. civ. spre soluționare, regulatorului de competență – Curtea

de Apel Timișoara, tribunalul apreciind că întoarcerea executării silite este

reglementată de art. 404

1

- 404

3

C. proc. civ.

Dacă instanța care a desființat

hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului (cazul din speța

de față) și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării,

această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul.

Completul sesizat cu rejudecarea

pricinii și căreia i s-a trimis spre soluționare cererea de întoarcere a

executării silite, a respins-o prin încheierea de ședință din 27 aprilie 2010

având în vedere faptul că părțile au ales calea separată reglementată de art.

404

2

alin. (3) C. proc. civ.

Tribunalul Timiș a mai reținut că

prevederile legale enunțate anterior prevăd că, în situația în care nu s-a

dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2),

cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit

legii, iar prevederea legală citată acordă competență instanței care

soluționează contestația la executare să se pronunțe și asupra întoarcerii

executării și nu instanței care a soluționat fondul ca primă instanță (în speță

Tribunalul Timiș), care nu este instanță de executare, așa încât nu ne aflăm în

prezența unei contestații care să vizeze titlul.

S-a mai apreciat de către tribunal

că dispozițiile alineatului final al art. 404

2

dau posibilitatea

formulării unei acțiuni separate, în fața instanței de drept comun, în situația

în care nu s-a formulat o cerere de întoarcere a executării în fața instanței

de executare ori aceasta a rămas nesoluționată.

Analizând actele și lucrările

dosarului, prin prisma conflictului negativ de competență ivit între cele două

instanțe, în raport de dispozițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de

Apel Timișoara, secția comercială, a constatat că este competent să soluționeze

cauza în primă instanță Tribunalul Timiș, reținând în esență că, atât

Tribunalul Timiș, cât și Judecătoria Timișoara s-au declarat necompetente din

punct de vedere material să judece cererea având ca obiect întoarcerea

executării, invocând același temei de drept, respectiv disp. art. 404²

alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.

Cu toate acestea, Tribunalul Timiș,

deși a reținut corect starea de fapt și de drept, a dat o interpretare greșită

dispozițiilor legale aplicabile în speță, deoarece titlul executoriu a fost

pronunțat de către Tribunalul Timiș, care avea competența materială să judece

cauza în primă instanță, astfel încât tot Tribunalul Timiș are competență

materială să dispună asupra unei cereri de întoarcere a executării silite,

potrivit art. 404² alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 20/PI/CC din 22

iulie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, în baza art. 22 C.

proc. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în primă instanță în

favoarea Tribunalului Timiș, s

ecția comercială

.

Împotriva acestei sentințe, a

formulat recurs SC B.I. SA TIMIȘOARA, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței

atacate și stabilirea competenței în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În argumentarea criticilor

formulate, recurenta a arătat, în esență, că în ceea ce privește competența

materială de soluționare a cauzei având ca obiect întoarcerea executării silite,

aceasta revine Judecătoriei Timișoara și nu Tribunalului Timiș, având în vedere

dispozițiile art. 404 ind.2 alin. (3) C. proc. civ. și împrejurarea că executarea

silită s-a pornit în circumscripția Judecătoriei Timișoara.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

În raport de criticile formulate și

analizând decizia recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de

pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., se constată că dezlegarea dată de Curtea de

Apel Timișoara s-a fundamentat pe aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente

cauzei.

Astfel, în mod corect s-a stabilit

competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș,

având în vedere dispozițiile art. 404

2

C. proc. civ., ce

reglementează modalitățile procedurale de întoarcere a executării.

Într-o primă modalitate, prevăzută

de art. 404

2

alin. (1) C. proc. civ., restabilirea situației

anterioare executării se dispune de către instanța care a desființat titlul

executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat.

În ipoteza în care instanța care a

desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a pricinii fără a

lua măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va

putea dispune de către instanța care rejudecă fondul.

În cea de-a treia ipoteză, pentru a

obține întoarcerea executării, cel îndreptățit va putea introduce o acțiune

separată la instanța competentă potrivit legii, respectiv instanța competentă

material în soluționarea litigiului în primă instanță, aceasta fiind în speță Tribunalul

Timiș, care a pronunțat titlul executoriu și care are competența de a dispune

asupra cererii de întoarcere a executării.

În consecință, față de cele ce

preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul recurentei SC B.I.

SA TIMIȘOARA va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta SC B.I.

SA TIMIȘOARA, împotriva sentinței nr. 20/PI/CC din 22 iulie 2010, pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

ianuarie 2011.