ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1816/2014

Asupra conflictului negativ de competență, constată: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș la 28 noiembrie 2011, reclamanta SC O.P. SA a chemat în judecată pe pârâtul T.D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în baza art. 256 C. muncii și a art. 404 1 -art. 404 2 C. proc. civ., obligarea acestuia la restituirea sumei de 3.864,6 RON, actualizate la data plății efective în raport cu indicele de inflație, urmare a dublei executări a sentinței civile nr. 2782 din 13 decembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 8127/30/2007 de Tribunalul Timiș. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 2782 din 13 decembrie 2007 a fost obligată la plata către pârât a drepturilor salariale, obligația fiind executată voluntar la data de 2 iulie 2008 în contul de salariu al pârâtului.

Reclamanta a mai arătat că, la data de 1 decembrie 2008, ca urmare a solicitării adresate de către Biroul Executorului Judecătoresc S.T., în dosarul de executare din 2008 a executat silit și suma de 3.864,6 RON, în baza aceluiași titlu executoriu, astfel că se impune întoarcerea executării prin restituirea sumei menționate, deoarece obligația fusese deja îndeplinită prin plata făcută benevol la data de 2 iulie 2008. Tribunalul Timiș, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 487/PI din 16 februarie 2012, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, declinând competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 404 2 alin. (3) C. proc.

civ., care prevăd că dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și alin. (2), neaplicabile în speță, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii. S-a constatat că această competență este exclusivă și revine judecătoriei în a cărei circumscripție se va face executarea, astfel cum prevăd dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., întrucât, având în vedere natura litigiului, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile privitoare la executarea silită. S-a apreciat că această competență rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 373 alin. (3) C. proc. civ., care stipulează că instanța de executare soluționează și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, în speță, în derularea executării ce face obiectul dosarului de executare din 2008 al Biroului Executorului Judecătoresc S.T.

apărând un astfel de incident ce a determinat formularea cererii introductive de către reclamantă. Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 1137 din 20 iunie 2012, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Timiș. Constatând intervenit conflictul negativ de competență a trimis dosarul Curții de Apel Timișoara, în vederea pronunțării regulatorului de competență. Prin considerentele acestei sentințe, Judecătoria Timișoara a reținut că, la termenul de judecată din 25 aprilie 2012, reclamanta a depus o precizare prin care a arătat că renunță în mod expres la invocarea dispozițiilor referitoare la întoarcerea executării, dorind să se judece exclusiv în baza temeiului de drept reprezentat de art. 256 C. muncii.

Judecătoria și-a motivat hotărârea în sensul că tribunalul este competent să soluționeze litigiile privind restituirea sumelor primite cu titlu de drepturi salariale, astfel cum dispun prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în cauză nepunându-se problema întoarcerii executării ca urmare a desființării titlului, ci a unei plăți dublate parțial. Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin sentința nr. 28/PI din 28 noiembrie 2012, soluționând conflictul negativ de competență, a stabilit competența soluționării cererii formulate de reclamanta SC O.P. SA în contradictoriu cu pârâtul T.D., în favoarea Tribunalului Timiș. S-a reținut că prin unicul capăt de cerere formulat de reclamantă, s-au invocat două temeiuri de drept, art. 256 C. muncii și art. 404 1 -art.

402 2 C. proc. civ., ce atrag competențe materiale diferite. Având în vedere și precizarea temeiului cererii de chemare în judecată, făcută în fața judecătoriei, curtea de apel a reținut că art. 256 C. muncii dă în competența materială specială a tribunalului ca primă instanță litigiile formulate în baza dispoziției legale menționate. Tribunalul Timiș, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 535/PI din 14 februarie 2013 a admis excepția de necompetență teritorială invocată de reclamantă prin precizarea din 25 aprilie 2012 și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.

S-a constatat, în motivarea acestei hotărâri, că acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului se încadrează în materia conflictelor de muncă, astfel încât competența teritorială este exclusivă și revine instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul reclamantul, astfel cum prevăd dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii și ale art. 210 din Legea nr. 62/2011. S-a reținut că sediul reclamantei se află în raza de competență a Tribunalului București, iar față de caracterul de ordine publică al normei de competență, conform art. 159 pct. 3 C. proc. civ., s-a declinat competența în favoarea acestui tribunal. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 4914 din 23 aprilie 2014, a admis excepție necompetenței materiale invocată de pârât și a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Constatând ivit conflictul negativ de competență a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut că reclamanta a invocat aspecte legate de întoarcerea executării, solicitând restituirea sumelor de bani ce au fost achitate pârâtului în cadrul unei executări silite, independent de textul articolelor de lege pe care aceasta și-a întemeiat acțiunea. S-a constatat că atâta timp cât reclamanta urmărește restituirea unei sume ce a făcut obiectul unor acte de executare silită, datorită unor împrejurări ulterioare pronunțării titlului executoriu, obiectul acțiunii constă în întoarcerea executării silite, atrăgând competența judecătoriei în a cărei circumscripție se face executarea conform dispozițiilor art. 373 alin. (2) și art. 404 2 alin. (3) C. proc.

civ. Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București și Judecătoria Timișoara, Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că, în speță, competența revine Judecătoriei Timișoara pentru considerentele ce succed: Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă, independent de temeiul de drept invocat de reclamantă, întoarcerea executării sentinței civile nr. 2782 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, ca urmare a dublei executări a hotărârii judecătorești menționate, în ceea ce privește suma de 3.864,6 RON actualizată cu indicele de inflație, la data plății efective. Astfel, reclamanta a arătat că, în calitate de debitoare, a executat voluntar acest titlu executoriu, virând sume de bani în contul de salariu al pârâtului, iar ulterior pârâtul a procedat și la executarea silită a debitoarei (în temeiul aceluiași titlu executoriu).

Astfel, motivele invocate de reclamantă vizează faza procesuală a executării, subsecventă soluționării irevocabile a litigiului de dreptul muncii. Textul art. 404 2 C. proc. civ., în întregul său, reglementează competența instanței cu privire la soluționarea cererii de întoarcere a executării și modalitatea de sesizare a acesteia. Alin. (3) al art. 404 2 C. proc. civ. vizează un caz aparte de restabilire a situației anterioare pe calea unei acțiuni separate, doar în situațiile în care nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în condițiile alin. (1) și alin. (2) ale art. 404 2 C. proc. civ. Ca atare, rezultă că cel interesat solicită restabilirea situației anterioare nu pe cale accesorie, ci pe calea unui proces distinct.

Or, în condițiile în care sediul materiei este cuprins în Cartea a V-a „Despre executarea silită”, secțiunea a VI-a „Întoarcerea executării”, se constată că natura juridică a acestei instituții, astfel cum a fost definită în doctrină și în literatura de specialitate, dar și în practica judiciară, de „executare silită în sens invers”, determină și instanța competentă în soluționarea ei, respectiv instanța de executare, judecătoria, așa cum rezultă din dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Pe cale de consecință, cum competența de încuviințare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoriei, ca instanță de executare, rezultă că, în aplicarea principiului simetriei, competența de soluționare în primă instanță a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanță de executare potrivit art. 400 alin. (1) C. proc.

civ. În virtutea aceluiași principiu, dacă executarea nu s-a putut obține decât prin ordinul unei instanțe judecătorești, atunci și revocarea unei executări (înțeleasă ca o executare în sens invers), se poate obține prin ordinul aceleiași instanțe, singura care cunoaște în detaliu modul de desfășurare a procesului de executare silită. În sensul menționat s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 5/2012, publicată în M. Of. al României nr. 251/13.04.2012, statuând că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., instanța judecătorească competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.

Cum dezlegarea dată problemelor de drept judecată prin decizia de recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, conform art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că și din această perspectivă competența de soluționare a prezentei cauze aparține Judecătoriei Timișoara. Curtea va constata că prin această soluție nu se aduce atingere puterii de lucru judecat a hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, respectiv sentința civilă nr. 28/PI din 28 noiembrie 2012, având în vedere că Tribunalul București nu era implicat în conflict. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2014.