ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 311/2015

Asupra conflictului de

competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 august

2014, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamantul SC O.P. SA a chemat

în judecată pe pârâtul V.I., pentru a fi obligat, în temeiul dispozițiilor art.

404

1

și urm. C. proc. civ., la restituirea sumei de 13.446 RON, actualizată

la data plății efective în raport cu indicele de inflație, ca urmare a modificării

sentinței civile nr. 295 din 12 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în

Dosarul nr. 3484/90/2008, ce constituia titlul pârâtului, prin decizia civilă

nr. 1949 din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești.

Prin sentința civilă

nr. 16439 din data de 6 octombrie 2014, pronunțată de Judecătora sectorului 1 București,

a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu

Jiu, fiind admisă excepția de necompetență teritorială invocată de pârât prin întâmpinare.

Instanța a reținut că

reclamanta a achitat suma a cărei întoarcere o solicită în urma emiterii somației

în cadrul dosarului de executare nr. 245/2010 al BEJ B.F., fiind vorba deci despre

o plată în cadrul unei executări silite, executarea fiind realizată în circumscripția

Judecătoriei Târgu-Jiu, care a și încuviințat executarea silită.

Constatând incidența în

cauză a dispozițiilor art. 404

1

și 404

2

C. proc. civ., instanța

a reținut că, prin decizia d

ecizia nr. 5/2012, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța judecătorească

competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea

situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.

Prin prisma considerentelor

deciziei menționate, în care s-a apreciat că fundamentul juridic al instituției

întoarcerii executării derivă din chiar executarea anterioară a unui titlu executoriu

ce a fost ulterior desființat, iar întoarcerea executarii silite reprezintă o modalitate

de „reluare a drumului executarii”, o „contestatie speciala la executare",

Judecătoria sectorului 1 a reținut că, în materia contestației la executare, este

instituită competența materială și teritorială a judecătoriei în circumscripția

căreia se

face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, potrivit dispozițiilor

art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă

nr. 7365 din 27 noiembrie 2014, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competența de soluționarea

cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București și, constatând intervenit

conflictul negativ de competență între Judecătoria Târgu-Jiu și Judecătoria sectorului

1 București, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se

pronunța asupra conflictului de competență.

S-a reținut că, potrivit

dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este instanța

în a cărei rază teritorială se efectuează executare, din actele de executare depuse

la dosar rezultând că executarea silită s-a efectuat prin plata de către contestatoarea-debitoare

SC O.P. SA, ce are sediul în mun. București, str. C., sector 1, după primirea somației.

Cum competența de soluționare a cererii de întoarcere executare silită, asimilată

contestației la executare este exclusivă, și competența teritorială de soluționare

a cererii de întoarcere a executării silite este de asemenea exclusivă, devenind

incidente dispozițiile art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. în cazul de necompetență

este de ordine publică. În cauză, competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei

sectorului 1 București, instanță în raza căreia își are sediul reclamanta SC O.P.

SA

.

În ceea ce privește faptul

că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Târgu-Jiu, instanța a reținut

că această instanță avea competență să o încuviințeze, întrucât s-a solicitat încuviințarea

executării în toate formele, respectiv prin vânzare de bunuri mobile și imobile

aflate pe teritoriul municipiului Târgu-Jiu, dar executarea silită realizată nu

a fost sub această formă, ci a fost realizată asupra sumelor deținute de debitoare,

caz în care instanța de executare pentru a dispune întoarcerea executării silite

astfel realizate este cea de la sediul contestatoarei SC O.P. SA.

Analizând conflictul de

competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Judecătoria sectorului

1 București a pornit, în analiza competenței teritoriale a instanței de a judeca

o cerere de întoarcere a executării silite, de la interpretarea conferită de considerentele

deciziei în interesul legii nr. 5/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind

că o astfel de cerere se soluționează de către instanța în a cărei circumscripție

s-a efectuat executarea silită, respectiv Judecătoria Târgu Jiu.

A reținut instanța că

executarea de către SC O.P. SA a plății datorate în temeiul sentinței civile

nr. 295 din 12 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3484/90/2008 de Tribunalul

Vâlcea, ulterior desființate, s-a realizat în temeiul somației trimise debitoarei,

în urma încuviințării executării silite de către Judecătoria Târgu Jiu.

La rândul său, Judecătoria

Târgu-Jiu a constatat că pe raza sa teritorială nu a avut loc niciun act de executare

asupra bunurilor mobile sau imobile situate pe teritoriul Târgu Jiu, apreciind că

executarea silită s-a realizat asupra sumelor reținute de debitoare, executarea

silită fiind de competența instanței de la domiciliul contestatoarei SC O.P. SA.

Înalta Curte reține că

suma de bani pe care reclamanta SC O.P. SA o solicită a fi restituită de către pârâtă

a fost plătită de aceasta în executarea unei hotărâri judecătorești, astfel că suntem

în prezența unei cereri de întoarcere a executării silite, întemeiată pe dispozițiile

art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.

În acest context, Înalta

Curte apreciază că în cauza dedusă judecății este pe deplin aplicabilă decizia

nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în

recurs în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I nr. 251/13.04.2012, prin

care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., instanța judecătorească, competentă, potrivit legii, să

soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației

anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria, această decizie fiind

obligatorie pentru instanțe conform dispozițiilor art. 330

7

alin. (4)

C. proc. civ.

În ceea ce privește stabilirea

competenței teritoriale, aceasta urmează a se determina după regulile aplicabile

în materia executării silite, respectiv potrivit prevederilor cuprinse la art. 373

alin. (2) C. proc. civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune

altfel.

Se reține că întoarcerea

executării reprezintă în fapt o reluare a executării, însă în sens invers, prin

restabilirea situației anterioare executării săvârșite, ca urmare a desființării

ulterioare a titlului executoriu.

Reiese, deci, că în cererea

de întoarcere a executării silite, SC O.P. SA are calitatea de creditoare, astfel

încât, potrivit prevederilor art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ., instanța competentă

a soluționa cererea este judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul

debitorul din cererea de întoarcere a executării, V.I., domiciliat în comuna Băbeni,

str. A.L., jud. Vâlcea, respectiv Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

În consecință, văzând

că instanțele în conflict sunt Judecătoria sectorului 1 și Judecătoria Târgu Jiu,

dosarul va fi transmis „administrativ” la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în a cărui

rază teritorială are domiciliul debitorul, în raport de dispozițiile art. 373

alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2015.