ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1711/2016

Decizia nr. 1711/2016 Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 noiembrie 2015 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. x/299/2015, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata SC B. SA, a solicitat instanței întoarcerea executării efectuate de către pârâtă prin B.E.J. C., în dosarul de executare nr. x/2013, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 16208 din 12 august 2010, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/299/2009 și restabilirea situației anterioare executării în sensul obligării intimatei la plata sumei de 2.485,74 RON, din care suma de 2.223,87 RON reprezintă suma încasată (drepturi salariate) și suma de 261,87 RON, reprezintă cheltuielile de executare efectuate de executorul judecătoresc.

Totodată, acesta a. solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea în fapt, contestatorul a arătat, în esență, că intimata SC B. SA a pus în executare sentința civilă nr. 16208 din 12 august 2010, pronunțată de Judecătoria sectorului 1, în Dosarul nr. x/299/2009, prin intermediul B.E.J. C., fiind emise formele de executare, respectiv somație, prin care contestatorul a fost obligat la plata sumei de 2.223,87 RON, reprezentând sumă încasată necuvenit și 263,87 RON cheltuieli de judecată, efectuate de executorul judecătoresc.

Acesta a precizat că formele de executare efectuate în Dosarul nr. x/2013 au fost anulate prin sentința civilă nr. 14805 din 18 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/299/2014, care a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1402/A din 22 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București, în Dosarul nr. x/299/2014, prin care s-a respins apelul formulat împotriva sentinței anterior menționate. Contestatorul a mai arătat că deși formele de executare au fost anulate, intimata SC B. SA, prin executorul judecătoresc a reținut întreaga sumă de 2.485,74 RON pe statul de plată de la SC B. SA - punctul de lucru Târgoviște - Viforâta. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 722-725 C. proc.

civ. Prin sentința civilă nr. 4815 din 17 martie 2016, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată de intimată prin întâmpinare și s-a declinat competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Moreni. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în raport de dispozițiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. că, pentru stabilirea instanței competente în soluționarea prezentei cereri, în contextul formulării solicitării de întoarcere a executării silite pe cale separată, determinarea instanței de executare urmează a se efectua în raport de prevederile actuale privitoare Ia instanța de executare reglementată de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Cum în speță, la data sesizării B.E.J. C. cu cererea de executare silită contestatorul-debitor avea domiciliul în localitatea Moreni, jud. Dâmbovița, instanța de executare competentă este Judecătoria Moreni. La rândul său, Judecătoria Moreni, prin sentința civilă nr. 442 din 1 iulie 2016 a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București și, constatând ivit un conflict de competență, a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea acestei sentințe, instanța a reținut că, în căzul executărilor silite în curs, competența organului de executare și, implicit, competența instanței de executare a fost fixată la data sesizării acesteia din urmă cu cererea de încuviințare a executării silite. Competența instanței de executare prevăzute de art. 650 alin. (1) noul C. proc. civ., legal dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare, precum, în prezenta cauză, cererea de întoarcere a executării silite. Odată sesizată instanța cu cererea de încuviințare a executării silite, calitatea sa de instanță de executare este legal dobândită pentru tot cursul executării silite, evenimentele legislative survenite nefiind de natură să o influențeze.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul, conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, pentru următoarele considerente: Prin cererea de față, contestatorul A. a solicitat întoarcerea executării silite efectuate de către intimată prin B.E.J. C., în dosarul de executare nr. x/2013, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 16208 din 12 august 2010, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/299/2009 și restabilirea situației anterioare executării, în sensul obligării intimatei la plata sumei de 2.485,74 RON din care suma de 2.223,87 RON., reprezintă suma încasată (drepturi saiariale) și suma de 261,87 RON reprezintă cheltuielile de executare efectuate de executorul judecătoresc.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2) din același articol, cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare. Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ. în forma inițială, de la momentul sesizării instanței cu cererea de executare silită „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea, dispune altfel”. Dispozițiile textului legal sus-menționat au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of.

nr. 529 din 16 iulie 2014, dată de la care statuarea conținută în respectiva decizie a devenit obligatorie pentru instanțe, iar tot de la aceeași dată norma legală a art. 650 alin. (1) din noul C. proc. civ. și-a încetat efectele. Punând de acord norma procedurală cu statuările Curții Constituționale, prin Legea nr. 138/2014 s-a prevăzut că art. 650 alin. (1) C. proc. civ. va avea următorul conținut: „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

Decizia Curții Constituționale nu are nici un efect asupra executărilor silite aflate în curs și pentru care s-a depus cererea de încuviințare a executării silite înainte de publicarea acesteia în M. Of., întrucât, aceasta producând efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare. Este de reținut că, în stabilirea prezentei competențe de judecată, interesează faptul că, în cazul executărilor silite în curs, competența organului de executare și implicit cea a instanței de executare a fost fixată la dala sesizării acesteia cu cererea de încuviințare a executării silite. Astfel, competența instanței de executare prevăzută de art. 650 alin. (1) C. proc.

civ., dobândită la data introducerii cererii de încuviințare a executării silite, rămâne stabilită pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data de sesizare a instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum, în prezenta cauză» cererea de întoarcere a executării silite. Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Conform art. 25 alin. (1) C. proc. civ., procesele în curs de judecată precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. Aceste noi dispoziții legale au ca scop asigurarea unei judecăți sau executări silite unitare, prin aplicarea acelorași norme juridice, în vigoare, după caz, la data începerii procesului sau la data începerii executării silite, garantând astfel stabilitatea raporturilor juridice procesuale.

Prin urmare, competența instanței de executare este fixată la momentul sesizării acesteia pentru prima oară cu cererea de încuviințare a executării silite și rămâne stabilită pentru tot cursul executării silite, independent de modificările legislative intervenite ulterior. În consecință, dacă executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, inclusiv procedurilor judiciare incidente, ce pot interveni ulterior, precum întoarcerea executării silite. Prin urmare, instanța de executare, conform art. 724 alin. (3) C. proc. civ., competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării este judecătoria în circumscripția căreia executorul judecătoresc a obținut încuviințarea executării silite, respectiv Judecătoria sector 1 București.

Față de ceie arătate, Înalta Curte, va stabili competența de soluționare a litigiului dedus judecății în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2016.