ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 731/2016

Decizia nr.

731/2016

Asupra recursului de față;

A. Obiectul cererii introductive.

1.

Prin cererea formulată la data de 21 ianuarie 2014, înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a civilă, sub nr. 2014/3/2014, astfel cum a fost precizată

prin cererea depusă la dosar la data de 5 noiembrie 2014, reclamanta SC A. SRL a

chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce

va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.487.608,14 RON,

reprezentând plăți nedatorate efectuate de către reclamantă în contul pârâtei și

la plata sumei de 344.982,44 RON, reprezentând dobânda legală calculată la suma

de 1.487.608,14 RON. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

B. Hotărârea primei instanțe.

noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014, Tribunalul București, secția

a VI-a civilă, a admis cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta

SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL. A obligat pârâta la plata către

reclamantă a sumei de 1.487.608,14 RON, reprezentând plată nedatorată, precum și

Ia plata dobânzii legale în cuantum de 344.982,44 RON, calculată de la data ultimei

plăți, 1 ianuarie 2012 și până la data de 10 septembrie 2014 și la plata a sumei

de 45.270,03 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei

instanțe.

apel pârâta SC B. SRL, apreciind că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică.

întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând, în

esență, că eroarea a constat în aceea că a plătit aceeași cantitate de marfa de

două ori, o dată înainte de livrare și încă o dată după livrarea efectivă.

susținând în continuare motivele de apel.

D. Hotărârea instanței de apel.

2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins

apelul formulat de apelanta pârâtă SC B. SRL, împotriva sentinței civile nr. 5726

din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă,

în Dosarul nr. x/3/2014, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A. SRL, ca

nefondat.

A fost obligată apelanta la plata către

intimată a sumei de 9369,20 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel (onorariu

de avocat).

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței

de apel

recurs pârâta SC B. SRL București, aducându-i următoarele critici:

cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, instanța de apel a invocat prevederile

art. 1341 C. civ., însă nu a ținut seama de faptul că reclamanta făcut o plată în

mod voluntar, transferând pârâtei suma de 3.537.088,92 RON, însă aceasta din urmă

a facturat mai mult decât a plătit reclamanta.

admis că plata nedatorată este asimilată noțiunii de obligație naturală, care este

lipsită de sancțiune, creditorul neavând o acțiune în contra debitorului pentru

a-l obliga să execute, dacă debitorul nu execută de bună voie.

este acela că obligațiile la care dau naștere nu izvorăsc dintr-un acord de voință,

respectiv dintr-un contract, pe când în speța de față plata făcută de către reclamantă

a fost efectuată în executarea unei prestații datorate în virtutea unui raport contractual,

existând deci o cauză juridică a plății.

și în mod voluntar, cunoscând că plătește ceea ce nu datorează, atunci nu mai poate

cere restituirea acestor sume, înțelegându-se că a vrut să facă o donație s-au să

achite o obligație naturală.

a plătit din eroare va trebui să facă proba acestui fapt, însă, în speța de față

reclamanta nu a dovedit că s-a aflat în eroare la momentul efectuării plății, astfel

că instanța de apel a încălcat prevederile art. 1212 C. civ.

dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv cu aplicarea greșită

a principiului „nimeni nu poate invoca propria culpă".

și în ce privește dobânda legală calculată la suma de 1.487.608,14 RON, de la data

ultimei plăți, facându-se o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1645 și art. 1523

pct. 2 C. civ.

civ., pârâta nu a fost pusă în întârziere și nu a fost stabilit un termen pentru

executare, câtă vreme reclamanta nu a explicat cum a fost posibil ca diferența de

1.368.871,74 RON să fie plătită din eroare.

Deși instanța de apel a indicat aplicabilitatea

prevederilor art. 1523 pct. 2 C. civ., nu a indicat vreunul dintre cazurile prevăzute

de lege privitoare la punerea în întârziere de drept a debitorului obligației.

sub aspectul modului în care s-au formulat concluzii de către expertul contabil

desemnat în cauză, prin raportul de expertiză efectuat, deoarece acesta a preluat

datele referitoare la plăți și marfa din acțiunea reclamantei și nu din documentele

de evidență primară.

Motivul de apel formulat în acest sens

a fost apreciat, în mod greșit, de către instanța de apel ca „obiecțiuni" la

obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.

a depus la dosarul cauzei o adresă prin care a învederat depunerea dovezii privind

achitarea taxei judiciare de timbru, reluând și motivele de recurs.

a depus la dosarul cauzei un punct de vedere prin care a invocat un nou motiv de

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., considerat a fi

un motiv de ordine publică, prin care a invocat faptul că instanța de apel nu a

pus în discuția părților cererea formulată de apărătorul pârâtei de a i se acorda

un termen, pe motive medicale, încălcându-se în acest fel dreptul la apărare al

pârâtei apelante.

F. Apărările formulate de către reclamanta-pârătă,

prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei

cauzei la data de 30 octombrie 2015 intimata-reclamantă a solicitat să se constate

că recursul este inadmisibil, deoarece, deși recurenta și-a încadrat motivele de

recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate aceasta

a solicitat instanței de recurs să efectueze o nouă judecată pe fond, cu reaprecierea

și readministrarea probelor de la dosar.

în fond, intimata a precizat că de fapt, solicită constatarea nulității recursului

pentru considerentele de mai sus.

recursului, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1342

și art. 1471 C. civ.

legală, s-a apreciat că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

art. 1523 alin. (2) și art. 1645 alin. (2) C. civ.

G. Hotărârea instanței de recurs. Considerente.

la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

să constate că precizările la motivele de recurs din data de 22 septembrie 2015,

precum și motivul de recurs invocat la data de 23 decembrie 2015 nu vor fi avute

în vedere de Înalta Curte, deoarece au fost depuse cu depășirea termenului de 30

de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

a recursului invocată de către intimata-reclamantă (în fapt, nulitatea acestuia)

bazat pe faptul că motivele de recurs nu se încadrează în cele prevăzute de

art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, cel puțin din punct

de vedere formal, recurenta-pârâtă s-a încadrat în prevederile art. 488 alin.

(1) pct. 8 și 5 C. proc. civ., astfel încât nu va admite această excepție, urmând

să analizeze recursul pe fondul cauzei, nefiind cazul aplicării sancțiunii prevăzută

de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

prevederilor art. 1431 C. civ., nu poate fi reținută.

Instanța de apel a constatat, în mod corect,

că în speță este vorba despre o plată nedatorată, ce se încadrează pe deplin în

prevederile art. 1341 alin. (1) C. civ., aceasta însemnând că reclamanta, care a

făcut o plată nedatorată, are dreptul la restituirea sumei ce a fost plătită nedatorat.

în sensul că plata s-a făcut în baza unui contract, deci ar fi fost datorată, deoarece

reclamanta a plătit pârâtei suma datorată potrivit contractului, însă a plătit în

plus pârâtei și suma la a cărei restituire a fost obligată aceasta, mai ales că

pârâta nu a făcut dovada faptului că a livrat marfa și pentru suma plătită în plus

de către reclamantă.

obligație naturală, ci pur și simplu despre o plată nedatorată, situația din speță

încadrându-se pe deplin în prevederile art. 1341 alin. (1) C. civ., neputând fi

vorba de o liberalitate, așa cum susține recurenta pârâtă, sau o gestiune de afaceri,

pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 1341 alin. (2) C. civ.

eronat al plății nu poate fi reținută, relativ la dispozițiile art. 1212 C. civ.,

această critică vizând starea de fapt, ce a fost pe deplin lămurită de către instanța

de apel, iar nu nelegalitatea deciziei recurate.

greșită a principiului „nimeni nu poate invoca propria culpă" câtă vreme prevederile

art. 1341 C. civ. sunt foarte clare, arătând, fără echivoc, că cel care plătește

fără a datora are dreptul la restituire.

aplicare a dispozițiilor legale privind plata dobânzii, nu poate fi reținută.

În mod corect a reținut instanța de apel

că sunt aplicabile dispozițiile art. 1523 C. civ. și nu ale art. 1522 C. civ.

Chiar dacă nu a indicat decât faptul că

sunt aplicabile prevederile alin. (2) al art. 1523 C. civ., Înalta Curte constată

că această încadrare este corectă, mai precis fiind aplicabile prevederile lit.

e) din alin. (2), deoarece fapta pârâtei de a accepta o plată care nu era datorată,

echivalează cu săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale.

o corectă aplicare și a dispozițiilor art. 1645 alin. (2) C. civ., deoarece s-a

dovedit că pârâta a fost de rea credință atunci când a încasat plata nedatorată,

restituirea fiindu-i, deci, imputabilă, astfel încât, în mod legal, ea a fost obligată

și la plata dobânzii legale.

a expertizei contabile, vizează temeinicia deciziei recurate, iar nu nelegalitatea

acesteia, astfel încât acestea nu vor fi luate în considerare de către instanța

de recurs.

34 Având în vedere cele de mai sus, Înalta

Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 8.529,71

RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în recurs, către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta SC B. SRL București împotriva deciziei civile nr. 695 din 29 aprilie 2015,

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă SC B. SRL București

la plata sumei de 8529,71 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, + către

intimata-reclamantă SC A. SRL Lehliu Gară.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 7

aprilie 2016.