ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1639/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1639/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de
19 iulie 2010 pe rolul Judecătoriei Dej, R.A. a solicitat ca în contradictoriu
cu intimatul C.F., să se dispună suspendarea provizorie a executării silite ce
face obiectul dosarului execuțional nr. 347/ex/2010 al BEJ D.D.
În motivare contestatorul a susținut
că executarea silită a fost demarată la solicitarea intimatului în baza
titlului executoriu - sentința civilă nr. 1162 din 15 octombrie 2009 a
Judecătoriei Dej - ce a fost pronunțată cu încălcarea deciziei nr.723/2010 a
Curții Constituționale, a dispozițiilor art. 33 alin. (6) din Legea nr. 7/1996,
art. 44 alin. (3), art. 46 din Constituția României, art. 2, art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A mai învederat că pe rolul
aceleiași instanțe sunt înregistrate dosarele nr. 2453/219/2010 având ca obiect
contestație la executare, precum și dosarul nr. 805/219/2010 având ca obiect întoarcerea
executării silite.
Prin sentința civilă nr. 1297 din 16
august 2010 Judecătoria Dej a admis excepția necompetenței teritoriale în
soluționarea cauzei și a declinat competența în favoarea Judecătoriei
Timișoara.
A reținut instanța, că din coroborarea
dispozițiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competența
teritorială a instanței de executare, cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C.
proc. civ., potrivit cărora poprirea se înființează la cererea creditorului, de
executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori al terțului
poprit, rezultă că instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecații
este instanța de executare, adică Judecătoria Timișoara, ca instanță comună atât
pentru domiciliul debitorului, cât și pentru terțul poprit.
Astfel sesizată Judecătoria
Timișoara a dispus, prin încheierea civilă nr. 13284 din 31 august 2010, declinarea
competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Dej, reținând că
cererea de suspendare provizorie a executării silite are caracter incidental
față de litigiul de fond reprezentat de contestația la executare, fiind o
măsura pe care o poate lua președintele instanței la care s-a înregistrat
contestația la executare, astfel cum reiese din dispozițiile art. 403 alin. (4)
C. proc. civ.
Prin urmare instanța competentă
teritorial să se pronunțe asupra cererii de suspendare provizorie este cea care
soluționează contestația la executare deoarece suspendarea provizorie a
executării silite se poate dispune numai până la soluționarea cererii de
suspendare a executării silite formulate în cadrul contestației la executare, în
cazul de față Judecătoria Dej.
Constatând astfel ivit conflictul
negativ de competență, în temeiul art. 21, art. 22 alin. (2) C. proc. civ., a
fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului
de competență.
Referitor la conflictul negativ de
competență ivit între cele două instanțe, se constată următoarele:
Potrivit art. 403 alin. (1) C. proc.
civ. „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind
executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea ,....”.
Iar alin. (4) al aceluiași text
dispune ca „în cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea
provizorie a executării silite pe cale de ordonanță președințială, până la
soluționarea de către instanță a cererii de suspendare prevăzute de prezentul
articol”.
Dispozițiile legale enunțate relevă
caracterul incidental al cererii de suspendare a executării silite ori a celei
provizorii, în raport de litigiul de fond reprezentat de contestația la
executare, un atare litigiu chiar materializat într-o cerere distinctă de cel
de fond neavând o existență de sine stătătoare, ci este subsecvent litigiului
principal constând în contestația la executare.
Or, în speță, litigiul de fond -
contestația la executare - este înregistrat pe rolul Judecătoriei Dej căreia,
potrivit normelor evocate, îi revine competența soluționării cererii
incidentale litigiului principal - suspendare provizorie executare silită.
Ca urmare, față de cele ce preced,
în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dej.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Dej.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23
februarie 2011.