ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1639/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 iulie 2010 pe rolul Judecătoriei Dej, R.A. a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul C.F., să se dispună suspendarea provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 347/ex/2010 al BEJ D.D. În motivare contestatorul a susținut că executarea silită a fost demarată la solicitarea intimatului în baza titlului executoriu - sentința civilă nr. 1162 din 15 octombrie 2009 a Judecătoriei Dej - ce a fost pronunțată cu încălcarea deciziei nr.723/2010 a Curții Constituționale, a dispozițiilor art. 33 alin. (6) din Legea nr. 7/1996, art. 44 alin. (3), art. 46 din Constituția României, art. 2, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A mai învederat că pe rolul aceleiași instanțe sunt înregistrate dosarele nr. 2453/219/2010 având ca obiect contestație la executare, precum și dosarul nr. 805/219/2010 având ca obiect întoarcerea executării silite. Prin sentința civilă nr. 1297 din 16 august 2010 Judecătoria Dej a admis excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Timișoara. A reținut instanța, că din coroborarea dispozițiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competența teritorială a instanței de executare, cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori al terțului poprit, rezultă că instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecații este instanța de executare, adică Judecătoria Timișoara, ca instanță comună atât pentru domiciliul debitorului, cât și pentru terțul poprit.

Astfel sesizată Judecătoria Timișoara a dispus, prin încheierea civilă nr. 13284 din 31 august 2010, declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Dej, reținând că cererea de suspendare provizorie a executării silite are caracter incidental față de litigiul de fond reprezentat de contestația la executare, fiind o măsura pe care o poate lua președintele instanței la care s-a înregistrat contestația la executare, astfel cum reiese din dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ. Prin urmare instanța competentă teritorial să se pronunțe asupra cererii de suspendare provizorie este cea care soluționează contestația la executare deoarece suspendarea provizorie a executării silite se poate dispune numai până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulate în cadrul contestației la executare, în cazul de față Judecătoria Dej.

Constatând astfel ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 21, art. 22 alin. (2) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Referitor la conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, se constată următoarele: Potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. civ. „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea ,… ”. Iar alin. (4) al aceluiași text dispune ca „în cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea de către instanță a cererii de suspendare prevăzute de prezentul articol”.

Dispozițiile legale enunțate relevă caracterul incidental al cererii de suspendare a executării silite ori a celei provizorii, în raport de litigiul de fond reprezentat de contestația la executare, un atare litigiu chiar materializat într-o cerere distinctă de cel de fond neavând o existență de sine stătătoare, ci este subsecvent litigiului principal constând în contestația la executare. Or, în speță, litigiul de fond - contestația la executare - este înregistrat pe rolul Judecătoriei Dej căreia, potrivit normelor evocate, îi revine competența soluționării cererii incidentale litigiului principal - suspendare provizorie executare silită. Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dej.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dej. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.