ÎCCJ, decizie (scj.ro #82971)

Cerere de întoarcere a executării silite.

Competență materială

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Executarea

silită

Index alfabetic: întoarcerea executării silite

- competență materială

- conflict negativ de competență

C. proc. civ., art. 404

2

În situația în care nu s-a dispus restabilirea

situației anterioare executării în condițiile art. 404

2

alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere instanței

judecătorești competente potrivit legii, respectiv instanța

competentă material în soluționarea litigiului în primă

instanță.

Secția comercială, Decizia nr. 165 din 18 ianuarie

2011

Prin sentința civilă nr. 687/PI din 15 iunie 2010,

pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a respins excepția de

necompetență teritorială, s-a admis excepția necompetenței

materiale a acestei instanțe și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, s-a trimis spre soluționare regulatorul de

competență la Curtea de Apel Timișoara.

În considerentele sentinței s-a reținut că prin

cererea înregistrată la Tribunalul Timiș, cât și prin cererea conexă înregistrată, contestatorii SC C.M. SA și S.C.C. au

solicitat în contradictoriu cu intimata SC B.I. SA Timișoara întoarcerea

executării din dosarul execuțional nr. 849/EX/2008 al BEJ J.C.&C.I.

și restituirea sumelor ce au fost executate în acest dosar, cu aplicarea

dobânzii și actualizarea cu rata inflației până la data

executării efective a hotărârii ce se va pronunța.

Cererile au fost înregistrate inițial la Judecătoria Timișoara (SC C.M. SA) și la Judecătoria Galați (S.C.C.), instanțe care au declinat soluționarea

cererii de întoarcere a executării silite în favoarea Tribunalului

Timiș.

Prin sentința civilă nr. 12073 din 30 septembrie 2009 a Judecătoriei Timișoara s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii

formulată de contestatoarea SC C.M. SA în favoarea Tribunalului

Timiș, motivat de faptul că în speță sunt incidente

dispozițiile art. 404

2

alin. (1), (2) și (3) C. proc.

civ., având în vedere că titlul executoriu a fost pronunțat de

către Tribunalul Timiș și tot această instanță

este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei sau

netemeiniciei unei cereri de întoarcere a executării silite și chiar

dacă textul nu prevede în mod expres, este de reținut că

sintagma „instanța competentă potrivit legii” face trimitere la

competența materială de soluționare a litigiului în primă

instanță, aceasta aparținând în speță Tribunalului

Timiș.

Prin sentința civilă nr. 8470 din 16 octombrie 2009

pronunțată de Judecătoria Galați a fost declinată

competența de soluționare a cererii de întoarcere a executării

silite formulată de contestatorul S.C.C. în favoarea Tribunalului

Timiș, în temeiul acelorași dispoziții legale.

Cererile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș

fiind conexate prin încheierea de ședință din 13.04.2010, în

temeiul art. 164 C. proc. civ.

Referitor la excepțiile invocate de contestatori, a

necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Timiș,

instanța a respins excepția de necompetență

teritorială motivat de faptul că, potrivit art. 373 alin. (2) C.

proc. civ., instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se face executarea, iar executarea silită

a început și s-a efectuat în Timișoara.

Cu privire la necompetența materială a tribunalului,

instanța a reținut că aceasta este întemeiată, fiind

admisă și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a trimis cauza potrivit art. 20 și urm. C. proc.

civ. spre soluționare, regulatorului de competență – Curtea de

Apel Timișoara, tribunalul apreciind că întoarcerea executării

silite este reglementată de art. 404

1

– 404

3

C. proc. civ.

Dacă instanța care a desființat hotărârea

executată a dispus rejudecarea în fond a procesului (cazul din speța

de față) și nu a luat măsura restabilirii situației

anterioare executării, această măsură se va putea dispune

de instanța care rejudecă fondul. Completul sesizat cu rejudecarea

pricinii și căreia i s-a trimis spre soluționare cererea de

întoarcere a executării silite, a respins-o prin încheierea de

ședință din 27 aprilie 2010 având în vedere faptul că

părțile au ales calea separată reglementată de art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.

Tribunalul Timiș a mai reținut că prevederile

legale enunțate anterior prevăd că, în situația în care nu

s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în

condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea

cere instanței judecătorești competente potrivit legii, iar

prevederea legală citată acordă competență

instanței care soluționează contestația la executare

să se pronunțe și asupra întoarcerii executării, și nu

instanței care a soluționat fondul ca primă instanță

(în speță Tribunalul Timiș), care nu este instanță de

executare, așa încât nu ne aflăm în prezența unei contestații

care să vizeze titlul.

S-a mai apreciat de către tribunal că dispozițiile

alineatului final al articolului 404

2

dau posibilitatea

formulării unei acțiuni separate în fața instanței de drept

comun în situația în care nu s-a formulat o cerere de întoarcere a

executării în fața instanței de executare ori aceasta a

rămas nesoluționată.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma

conflictului negativ de competență ivit între cele două

instanțe, în raport de dispozițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ.,

Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială, a constatat că

este competent să soluționeze cauza în primă instanță

Tribunalul Timiș, reținând în esență că, atât

Tribunalul Timiș, cât și Judecătoria Timișoara s-au

declarat necompetente din punct de vedere material să judece cererea având

ca obiect întoarcerea executării, invocând același temei de drept,

respectiv dispozițiile art. 404˛ alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.

Cu toate acestea, Tribunalul Timiș, deși a

reținut corect starea de fapt și de drept, a dat o interpretare

greșită dispozițiilor legale aplicabile în speță, deoarece

titlul executoriu a fost pronunțat de către Tribunalul Timiș,

care avea competența materială să judece cauza în primă

instanță, astfel încât tot Tribunalul Timiș are

competență materială să dispună asupra unei cereri de

întoarcere a executării silite, potrivit art. 404˛ alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 20/PI/CC din 22 iulie 2010, Curtea de

Apel Timișoara, Secția comercială, în baza art. 22 C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în primă

instanță în favoarea Tribunalului Timiș, Secția

comercială.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs SC B.I. SA

Timișoara, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și stabilirea

competenței în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În argumentarea criticilor formulate, recurenta a arătat,

în esență, că în ceea ce privește competența

materială de soluționare a cauzei având ca obiect întoarcerea

executării silite, aceasta revine Judecătoriei Timișoara și

nu Tribunalului Timiș, având în vedere dispozițiile art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ. și împrejurarea că executarea silită s-a

pornit în circumscripția Judecătoriei Timișoara.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

În raport de criticile formulate și analizând decizia

recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al

art. 304 C. proc. civ., s-a constatat că dezlegarea dată de Curtea de

Apel Timișoara s-a fundamentat pe aplicarea corectă a dispozițiilor

legale incidente cauzei.

Astfel, în mod corect s-a stabilit competența

materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Timiș, având în vedere dispozițiile art. 404

2

C. proc. civ., ce reglementează modalitățile procedurale de întoarcere

a executării.

Într-o primă modalitate, prevăzută de art. 404

2

alin. (1) C. proc. civ., restabilirea situației anterioare executării

se dispune de către instanța care a desființat titlul executoriu

sau actele de executare, la cererea celui interesat.

În ipoteza în care instanța care a desființat

hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a pricinii

fără a lua măsura restabilirii situației anterioare

executării, această măsură se va putea dispune de

către instanța care rejudecă fondul.

În cea de-a treia ipoteză, pentru a obține întoarcerea

executării, cel îndreptățit va putea introduce o acțiune

separată la instanța competentă potrivit legii, respectiv

instanța competentă material în soluționarea litigiului în

primă instanță, aceasta fiind în speță Tribunalul

Timiș, care a pronunțat titlul executoriu și care are

competența de a dispune asupra cererii de întoarcere a executării.

În consecință, față de cele ce preced,

potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul recurentei SC B.I.

SA Timișoara a fost respins ca nefondat.