ÎCCJ, decizie (scj.ro #83351)

Cererea de întoarcere

a executării. Instanța  competentă

Cuprins

pe materii:

Drept procesual civil.

Executarea silită

Index

alfabetic:

-cererea de

întoarcerea executării

-competența

materială

-executarea silită

-titlul executoriu

Potrivit art.404

2

alin.(3) C.proc.civ., dacă cererea

de întoarcere a executării nu s-a soluționat în cadrul  procesului de

judecare a litigiului de fond sau în fața instanței care

desființează titlul executoriu, cel îndreptățit o va putea

cere instanței  judecătorești competente, potrivit legii.

(Secția

comercială, decizia nr.790 din 20 februarie 2007)

Prin sentința

nr.16 din 31 mai 2006, Curtea de Apel Galați, Secția comercială,

maritimă și fluvială a respins ca inadmisibilă cererea de întoarcere

a executării formulată de Banca Comercială R. B. SA,  Sucursala Vrancea,

în contradictoriu cu pârâta SCT.SA București.

În considerentele

sentinței, s-a reținut că reclamanta a formulat cerere de întoarcere

a executării pe cale principală, obiectul constând în pretenții

determinate dar și în daune interese, al căror cuantum urmează să

fie stabilit de instanță, cerere reglementată de art.404

2

alin.(3) C.proc.civ.

Cum cererea

de întoarcere a executării pe cale principală era admisibilă numai

dacă prin hotărârea pronunțată nu se dispunea asupra restabilirii

situației anterioare executării, în condițiile art.404 alin.(1) și

(2) C. proc. civ., și cum reclamantul a insistat ca cererea să fie soluționată

pe cale principală iar nu incidentală, instanța de fond a respins

această cerere ca inadmisibilă.

Împotriva

acestei sentințe, reclamata a declarat recurs, pentru motivele prevăzute

de art.304 pct.5 și 9 C. proc. civ. solicitând casarea acesteia și trimiterea

cauzei spre rejudecare.

Dezvoltând

motivele de recurs, recurenta a  susținut că:

- la termenul

din 31 mai 2006, instanța a pus în discuția părților doar excepția

necompetenței completului, dar acesta s-a pronunțat și cu privire

la cererea de întoarcere a executării;

- inadmisibilitatea

cererii de întoarcere a executării nu a fost pusă în discuția părților,

încălcându-se principiile oralității, contradictorialității

și dreptului la apărare;

- finalitatea

dispozițiilor art.404

2

C. proc. civ. este de a oferi părții

posibilitatea de a obține întoarcerea executării, fiind la latitudinea

petentului calea procesuală, principală sau incidentală de realizare

a acesteia;

- față

de precizarea expresă a obiectului  cererii de întoarcere a executării,

interpretarea  instanței, că acțiunea este una în pretenții,

făcând referire și la prevederile art.720

1

C. proc. civ., încalcă

principiul disponibilității.

Recursul

nu este fondat.

Cu privire la

motivul prevăzut de art.304 pct.5 C. proc. civ.,

recurenta –

reclamantă a investit curtea de apel, ca instanță de fond, cu o

cerere de întoarcere a executării, solicitând obligarea intimatei la plata

sumei de 351.911,54 RON la care se adaugă dobânda legală până la

data plății efective, ca urmare a desființării

sentinței civile nr.703/15 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul

Vrancea, Secția comercială, prin decizia nr.98/30 septembrie 2005 a

Curții de Apel Galați, care a admis apelurile declarate de AVAS

și de petentă, a anulat sentința și a reținut cauza

spre soluționare, fără a se pronunța cu privire la

întoarcerea executării.

În drept,

cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.404

1

– 404

3

C. proc. civ.

Față

de faptul că intimata a invocat necompetența instanței, deoarece

executarea silită în care se încadrează cererea este de natură civilă,

competența aparținând instanței care a încuviințat executarea,

reclamanta și-a precizat cererea, în sensul că instanța a fost

legal sesizată, conform art.404

1

– 404

3

C. proc. civ.,

care derogă de la dreptul comun, că instanța competentă să

soluționeze cauza în fond, după desființarea titlului este competentă

să soluționeze și cererea de întoarcere a executării iar petentul

are libertatea de a alege soluționarea ei pe cale principală sau incidentală.

Problema

competenței abordată de reclamantă în precizarea la cerere a fost

pusă în discuția părților la termenul din 31 mai 2006, când

reclamanta a arătat că instanța a fost legal investită,

conform art.400

2

alin.(2) C.proc.civ., secția comercială fiind

competentă să judece în oricare din completele sale nu numai în cel

care judecă acțiunea pe fond după casare, situație față

de care instanța a rămas în pronunțare pe chestiunea admisibilității

cererii.

Drept urmare,

astfel cum rezultă din practicaua hotărârii, problema

admisibilității cererii derivată din competența

instanței de soluționare a acesteia iar nu numai a unui complet de

judecată a fost pusă în discuția părților,

susținerea recurentei cu privire la încălcarea principiilor de

desfășurare a procesului și care configurează garanțiile

sale procesuale neavând suport în actele și lucrările dosarului nu

poate fi primită.

Cu privire la

motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ., de

principiu, în toate cazurile în care se desființează titlul

executoriu, situația în speță, cel interesat are dreptul la

întoarcerea executării potrivit art.404

1

C. proc. civ., prin

restabilirea situației anterioare.

Restabilirea

situației anterioare se poare realiza în una din cele trei ipoteze corespunzătoare

celor trei aliniate ale art.404

2

C. proc. civ.

Regula este

conținută de alineatul 1 al art.404

2

C. proc. civ. și

ea exprimă posibilitatea celui interesat de a solicita instanței de casare

ca, prin aceiași hotărâre, să dispună și asupra restabilirii

situației anterioare executării.

Dacă

partea interesată nu a avut diligența de a valorifica posibilitatea procedurală

enunțată pentru restabilirea situației anterioare iar instanța

care a desființat hotărârea executată nu a dispus cu privire la aceasta,

potrivit art.404

2

alin.(2) C. proc. civ. instanța care rejudecă

fondul va putea dispune această măsură.

Dacă

nici această cale nu a fost urmată, cel îndreptățit va putea

cere restabilirea situației anterioare executării, instanței competente

potrivit legii.

Din interpretarea

logică și sistematică a prevederilor art.404

2

C.

proc. civ. rezultă că în primele două ipoteze soluționarea cererii

de întoarcere a executării se poate formula numai în cadrul procesual configurat

de judecarea litigiului de fond de care este dependentă, fie în fața instanței

care desființează titlul executoriu sau actele de executare, fie în fața

instanței care rejudecă fondul, după ce hotărârea executată

a fost desființată.

În cea de

a treia ipoteză, prevăzută de art.404

2

alin.(3) C.

proc. civ., cererea de restabilire a situației anterioare executării

are caracter autonom și, drept urmare, ea poate fi adresată instanței

judecătorești competente potrivit legii, spre deosebire de primele două

situații mai sus evocate.

În cazul în

speță, deși recurenta și-a întemeiat cererea de restabilire

a situației anterioare pe dispozițiile art.404

2

alin.(2)

C. proc. civ. nu a formulat-o în cadrul procesului aflat în faza de rejudecare pe

fond, ci a investit instanța competentă să rejudece fondul, respectiv

curtea de apel, pe cale principală, situație inacceptabilă, față

de faptul că, în acest fel se încalcă prevederile art.404

2

alin.(2) C. proc. civ., operând o combinare selectivă, nepermisă, între

aceste prevederi și prevederile alineatului 3 al art.404

2

C.

proc. civ. care, reglementează cererea de restabilire a situației anterioare

formulată pe cale principală.

Situația

este inacceptabilă și față de faptul că în modalitatea

reclamată de recurentă se încalcă competența materială

a curții de apel ca instanță de fond, astfel cum este ea reglementată

de dispozițiile art.3 pct.1 C. proc. civ., în lipsa unei legi speciale în acest

sens.

Drept urmare,

la latitudinea părții interesate sunt numai decizia de a formula sau nu

o cerere de restabilire a situației anterioare și momentul de promovare

a acesteia prin raportare la hotărârea de desființare a titlului executoriu,

modalitatea în care ea se face, pe cale incidentală, conexă sau principală,

este, însă, cea prescrisă de lege, în funcție de momentul ales, nefiind

la alegerea discreționară a părții, cum greșit a susținut

recurenta.

Cât privește

critica aprecierii de către instanța de fond a cererii ca pe o acțiune

în pretenții și a referirii la dispozițiile art.720

1

Cod procedură civilă, ea nu poate fi primită, neîncadrându-se în

ipoteza art.304 pct.9 C. proc. civ., respectivele aprecieri având un caracter conjunctural

față de faptul că prin cererea făcută pe cale principală

s-a solicitat obligarea pârâtei la plata unor sume determinate de bani.

Față

de considerentele ce preced, ICCJ a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă,

menținând ca legală sentința atacată.