ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3431/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Resurse Umane din Cadrul Camerei Deputaților, să se constate că pârâta nu a răspuns solicitării sale având ca obiect eliberarea carnetului de muncă și a înscrisurilor în baza cărora s-au efectuat mențiunile în carnetul de muncă cât și a celor privind derularea Contractului individual de muncă, cu plata de daune materiale și morale.

Prin sentința civilă nr. 6870 din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, instanță investită cu soluționarea cauzei prin sentința civilă nr. 2988 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1934 din 15 mai 2008 a î naltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Secretariatului General al Camerei Deputaților (pârât ulterior introdus în cauză, ca urmare a precizării cadrului procesual făcută în fața Tribunalului București de către reclamant) cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât, fiind respinsă ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reținându-se că angajatorul reclamantului a fost Camera Deputaților.

î mpotriva acestei hotărâri, revizuentul A.D. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii, solicitând anularea ei motivat de faptul că încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din sentința civilă nr. 973 din 10 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost soluționată o cerere de revizuire în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaților. S-a solicitat, totodată, înlăturarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Secretariatului General al Camerei Deputaților, invocată din oficiu de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și trimiterea cauzei spre competentă soluționare pe fond Curții de Apel București, în considerarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea depusă ulterior la dosar, pentru termenul din 3 noiembrie 2009, revizuentul a invocat excepția de nelegalitate a anexelor nr. 10 la Ordinele nr. 907/2001 și 831/2006 privind reîncadrarea funcționarilor publici parlamentari din cadrul Serviciilor Camerei Deputaților, solicitând să se dispună sesizarea Curții de Apel București în vederea examinării acesteia. Prin decizia nr. 504 din 2 februarie 2010, î nalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții de Apel București pentru soluționarea excepției de nelegalitate, ca inadmisibilă. Prin aceeași decizie, Înalta Curte a respins cererea de revizuire formulată de A.D.

împotriva sentinței civile nr. 6870 din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, î nalta Curte a reținut, în esență, următoarele: î n ceea ce privește excepția de nelegalitate, instanța supremă a constatat că aceasta a fost invocată în calea extraordinară de atac a revizuirii, guvernată de dispoziții legale de strictă interpretare, putând fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de acestea. S-a reținut că, întrucât în ceea ce privește cererea de revizuire, aceasta potrivit prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, examinarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru sesizarea instanței competente material pentru soluționarea ei, anterior încuviințării revizuirii, nu este legalmente posibilă. În ceea ce privește cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 6870 din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale, î nalta Curte a reținut în esență, faptul că revizuirea, cale de atac extraordinară, de retractare, vizează îndreptarea erorilor de fapt, spre deosebire de recurs, care are în vedere în primul rând erorile de drept.

î ntrucât motivele prevăzute de art. 322 vizează, ca regulă, situația de fapt, revizuirea privește numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției, chiar dacă această cerință este prevăzută în mod expres numai pentru hotărârile pronunțate de instanța de recurs. Ca atare, în sensul dispozițiilor legale incidente în materie, admisibilitatea revizuirii se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă; această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului cauzei, criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. În ceea ce interesează materia revizuirii „a evoca fondul" în primă instanță înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac, aceasta presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei materialului probator.

Or, a reținut î nalta Curte, în speță, prin ambele hotărâri instanțele au soluționat două cauze cu obiect distinct, prin admiterea unor excepții diferite la rândul lor. S-a reținut astfel că, în speță, condiția identității de obiect, prevăzută de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu este îndeplinită, în dosarul care a formulat obiectul dosarului nr. 27/272007 instanța de contencios administrativ fiind investită cu o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 789 din 11 septembrie 2002 pronunțată asupra unei acțiuni în anularea unor acte administrative, în timp ce dosarul nr. 28619/3/2008 înregistrat la Tribunalul București, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin declinare de competență, conform sentinței civile nr. 2988 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect cererea reclamantului A.D.

privind eliberarea carnetului de muncă. Ca atare, inexistența identității de obiect este evidentă, pretențiilor reclamantului fiindu-le aplicabile regimuri juridice distincte - de drept administrativ și, respectiv, de dreptul muncii. Pe de altă parte, a constatat Curtea, în ipoteza admiterii unei cereri de revizuire, singura soluție pe care o poate pronunța instanța, pe temeiul de drept invocat, este aceea a anulării ultimei hotărâri, ca sancțiune pentru încălcarea autorității lucrului judecat, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 327 alin. (1), teza finală C. proc. civ., soluție care nu este de natură a-i procura revizuentului vreun alt beneficiu procesual circumscris unei eventuale judecăți pe fondul cauzei, cum s-a solicitat, demersul revizuentului fiind așadar, în vădită contradicție cu reglementarea restrictivă a acestei căi extraordinare de desființare a unei hotărâri judecătorești.

î mpotriva deciziei nr. 504 din 2 februarie 2010 la data de 2 martie 2010, revizuentul A.D. a formulat cerere de revizuire, invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțele de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Prin cererea de revizuire se solicită ca în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților să se modifice în totul Decizia civilă nr. 504 din 2 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 129/1/2009 prin care s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, motivând că se încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Decizia civilă nr. 4208 din 9 iunie 2009 și Încheierea din 16 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 28619/3/2008 și respectiv nr. 28167/3/2008 prin care s-a dispus casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București și respectiv prin Încheierea din 16 iunie 2009 s-a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată în dosar.

Susține revizuentul că sunt întrunite condițiile de admisibilitate pentru admiterea acestei căi extraordinare de atac de retractare. Prin întâmpinare, intimata Camera Deputaților a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de revizuentul A.D., că nu suntem în prezența unor hotărâri judecătorești care pot forma obiectul unei cereri de revizuire. Analizând cu prioritate această excepție conform art. 137 C. proc. civ., instanța constată că este întemeiată. Conform prevederilor legale invocate, revizuirea se poate formula împotriva unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege.

Așa cum motivează intimata rațiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. l egiuitorul a avut în vedere existența contrarietății între două hotărâri definitive care au soluționat fondul pricinii, hotărâri pronunțate în două acțiuni identice, în ce privește părțile, obiectul și cauza. Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă este îndeplinită condiția ca prin hotărârile atacate să se evoce fondul. În analiza hotărârilor judecătorești ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire conform art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu sunt hotărâri judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, astfel că nu sunt hotărâri potrivnice în sensul prevederilor legale menționate pentru a se încălca principiul autorității de lucru judecat. Constatând că această cale extraordinară de atac a fost îndreptată împotriva unor hotărâri care nu evocă fondul, astfel cum prevede art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 504 din 2 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie 2010.