ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3431/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Resurse

Umane din Cadrul Camerei Deputaților, să se constate că pârâta nu a răspuns

solicitării sale având ca obiect eliberarea carnetului de muncă și a

înscrisurilor în baza cărora s-au efectuat mențiunile în carnetul de muncă cât

și a celor privind derularea Contractului individual de muncă, cu plata de daune

materiale și morale.

Prin sentința civilă nr. 6870 din 5

noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări

sociale, instanță investită cu soluționarea cauzei prin sentința civilă nr.

2988 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, rămasă definitivă și

irevocabilă prin decizia nr. 1934 din 15 mai 2008 a

î

naltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale

pasive a Secretariatului General al Camerei Deputaților (pârât ulterior

introdus în cauză, ca urmare a precizării cadrului procesual făcută în fața

Tribunalului București de către reclamant) cererea de chemare în judecată

formulată în contradictoriu cu acest pârât, fiind respinsă ca îndreptată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reținându-se că

angajatorul reclamantului a fost Camera Deputaților.

î

mpotriva acestei hotărâri,

revizuentul A.D. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii,

solicitând anularea ei motivat de faptul că încalcă autoritatea de lucru

judecat ce rezultă din sentința civilă nr. 973 din 10 aprilie 2007, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, prin care a fost soluționată o cerere de revizuire în contradictoriu cu

Secretariatul General al Camerei Deputaților.

S-a solicitat, totodată, înlăturarea

excepției lipsei calității procesuale pasive a Secretariatului General al

Camerei Deputaților, invocată din oficiu de către Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și trimiterea cauzei spre

competentă soluționare pe fond Curții de Apel București, în considerarea

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea depusă ulterior la

dosar, pentru termenul din 3 noiembrie 2009, revizuentul a invocat excepția de

nelegalitate a anexelor nr. 10 la Ordinele nr. 907/2001 și 831/2006 privind

reîncadrarea funcționarilor publici parlamentari din cadrul Serviciilor Camerei

Deputaților, solicitând să se dispună sesizarea Curții de Apel București în

vederea examinării acesteia.

Prin decizia nr. 504 din 2 februarie

2010,

î

nalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de

sesizare a Curții de Apel București pentru soluționarea excepției de

nelegalitate, ca inadmisibilă. Prin aceeași decizie, Înalta Curte a respins

cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinței civile nr. 6870 din

5 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VIII - a conflicte de muncă

și asigurări sociale, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

î

nalta Curte a reținut, în esență,

următoarele:

î

n ceea ce privește excepția de

nelegalitate, instanța supremă a constatat că aceasta a fost invocată în calea

extraordinară de atac a revizuirii, guvernată de dispoziții legale de strictă

interpretare, putând fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres

prevăzute de acestea.

S-a reținut că, întrucât în ceea ce

privește cererea de revizuire, aceasta potrivit prevederilor art. 326 alin. (3)

C. proc. civ., se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de

chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea

revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, examinarea îndeplinirii

condițiilor impuse de art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru sesizarea instanței

competente material pentru soluționarea ei, anterior încuviințării revizuirii,

nu este legalmente posibilă.

În ceea ce privește cererea de

revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 6870 din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale,

î

nalta Curte a reținut în esență,

faptul că revizuirea, cale de atac extraordinară, de retractare, vizează

îndreptarea erorilor de fapt, spre deosebire de recurs, care are în vedere în

primul rând erorile de drept.

î

ntrucât motivele prevăzute de art.

322 vizează, ca regulă, situația de fapt, revizuirea privește numai hotărârile

prin care s-a rezolvat fondul pretenției, chiar dacă această cerință este prevăzută

în mod expres numai pentru hotărârile pronunțate de instanța de recurs.

Ca atare, în sensul dispozițiilor

legale incidente în materie, admisibilitatea revizuirii se examinează sub

următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă; această

hotărâre să fie dată după cercetarea fondului cauzei, criticile formulate să se

încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

În ceea ce interesează materia

revizuirii „a evoca fondul" în primă instanță înseamnă a examina raportul

juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în

căile de atac, aceasta presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei

materialului probator.

Or, a reținut

î

nalta Curte, în speță, prin ambele

hotărâri instanțele au soluționat două cauze cu obiect distinct, prin admiterea

unor excepții diferite la rândul lor.

S-a reținut astfel că,

în speță, condiția identității de obiect, prevăzută de art. 322 alin. (1) pct. 7

C. proc. civ. nu este îndeplinită, în dosarul care a formulat obiectul

dosarului nr. 27/272007 instanța de contencios administrativ fiind investită cu

o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 789 din 11 septembrie 2002

pronunțată asupra unei acțiuni în anularea unor acte administrative, în timp ce

dosarul nr. 28619/3/2008 înregistrat la Tribunalul București, secția litigii de

muncă și asigurări sociale, prin declinare de competență, conform sentinței

civile nr. 2988 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect cererea

reclamantului A.D. privind eliberarea carnetului de muncă. Ca atare,

inexistența identității de obiect este evidentă, pretențiilor reclamantului

fiindu-le aplicabile regimuri juridice distincte - de drept administrativ și,

respectiv, de dreptul muncii.

Pe de altă parte, a

constatat Curtea, în ipoteza admiterii unei cereri de revizuire, singura

soluție pe care o poate pronunța instanța, pe temeiul de drept invocat, este

aceea a anulării ultimei hotărâri, ca sancțiune pentru încălcarea autorității

lucrului judecat, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 327 alin. (1), teza

finală C. proc. civ., soluție care nu este de natură a-i procura revizuentului

vreun alt beneficiu procesual circumscris unei eventuale judecăți pe fondul cauzei,

cum s-a solicitat, demersul revizuentului fiind așadar, în vădită contradicție

cu reglementarea restrictivă a acestei căi extraordinare de desființare a unei

hotărâri judecătorești.

î

mpotriva deciziei nr. 504 din 2

februarie 2010 la data de 2 martie 2010, revizuentul A.D. a formulat cerere de

revizuire, invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțele de același grad sau

de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate”.

Prin cererea de

revizuire se solicită ca în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General

al Camerei Deputaților să se modifice în totul Decizia civilă nr. 504 din 2

februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 129/1/2009 prin care s-a

respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, motivând că se încalcă

autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Decizia civilă nr. 4208 din 9 iunie

2009 și Încheierea din 16 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări

sociale, în dosarul nr. 28619/3/2008 și respectiv nr. 28167/3/2008 prin care

s-a dispus casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București și respectiv prin Încheierea din 16 iunie 2009 s-a dispus sesizarea

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, cu soluționarea

excepției de nelegalitate invocată în dosar.

Susține revizuentul că

sunt întrunite condițiile de admisibilitate pentru admiterea acestei căi

extraordinare de atac de retractare.

Prin întâmpinare,

intimata Camera Deputaților a solicitat respingerea cererii de revizuire

formulată de revizuentul A.D., că nu suntem în prezența unor hotărâri

judecătorești care pot forma obiectul unei cereri de revizuire.

Analizând cu prioritate

această excepție conform art. 137 C. proc. civ., instanța constată că este

întemeiată.

Conform prevederilor

legale invocate, revizuirea se poate formula împotriva unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva

hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege.

Așa cum motivează

intimata rațiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului

puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare

diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

l

egiuitorul a avut în vedere

existența contrarietății între două hotărâri definitive care au soluționat

fondul pricinii, hotărâri pronunțate în două acțiuni identice, în ce privește

părțile, obiectul și cauza.

Astfel, revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă este îndeplinită condiția ca

prin hotărârile atacate să se evoce fondul.

În analiza hotărârilor judecătorești

ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire conform art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt hotărâri judecătorești prin care

s-a soluționat fondul cauzei, astfel că nu sunt hotărâri potrivnice în sensul

prevederilor legale menționate pentru a se încălca principiul autorității de

lucru judecat.

Constatând că această cale

extraordinară de atac a fost îndreptată împotriva unor hotărâri care nu evocă

fondul, astfel cum prevede art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a

respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva

deciziei nr. 504 din 2 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie

2010.