ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2974/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2974/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 11 mai 2007, reclamanta
L.M. a solicitat să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. B4/407/2007
emisă de pârâta U.M. 02515/K București privind concedierea sa din funcția
publică de referent.
Reclamanta a invocat
nelegalitatea deciziei emise de pârâtă, arătând că eliberarea sa din funcție nu
a fost justificată prin reorganizarea activității unității militare sau
reducerea personalului angajat, fiind dispusă numai față de persoanele cu
studii medii.
Prin sentința civilă nr. 2687
din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca inadmisibilă pentru lipsa
plângerii prealabile, reținând că nu a fost îndeplinită procedura
administrativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 106 alin. (1)
din Legea nr. 188/1999, republicată, în condițiile în care reclamanta nu s-a
adresat pârâtei sau Ministerului Apărării cu o cerere de anulare a deciziei de
concediere înainte de sesizarea instanței de judecată.
Împotriva acestei sentințe,
a declarat recurs reclamanta solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct.
8 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,
susținând că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus
judecății, a schimbat natura juridică și neîndoielnică a acestuia.
Recurenta a susținut că
instanța de fond a calificat în mod greșit Decizia de concediere nr. B/4/407/2007
ca fiind un act administrativ supus prevederilor Legii nr. 554/2004 în privința
căilor de contestare în justiție, deși aceasta reprezintă o decizie de
desfacere a contractului individual de muncă, pentru care sunt aplicabile
prevederile din legislația muncii.
Din aceste considerente,
recurenta a arătat că nu avea obligația îndeplinirii procedurii administrative
prealabile prevăzute de art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată
și în consecință, a fost greșit admisă excepția inadmisibilității acțiunii.
Analizând actele și
lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C.
proc. civ. Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru
următoarele considerente.
Conform art. 99 alin. (1) lit.
b) din Legea nr. 188/1999 dispoziția de eliberare din funcție reprezintă un act
administrativ de stingere a raporturilor de serviciu și ca urmare, acest act
juridic este supus controlului de legalitate exercitat în procedura
contenciosului administrativ reglementată în Legea nr. 554/2004.
Instanța de fond a stabilit
corect natura juridică a deciziei contestate de recurenta-reclamantă, reținând
că actul de eliberare a acesteia din funcția publică deținută este un act
administrativ cu caracter individual, pentru care sunt aplicabile prevederile
Legii nr. 554/2004.
De altfel,
recurenta-reclamantă nu a contestat această calificare juridică dată deciziei
de concediere a sa prin sentința civilă nr. 495 din 19 iulie 2007 a
Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,
sentință prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel București, ca instanță de contencios administrativ.
Recurenta-reclamantă nu a
exercitat căile de atac împotriva acestei hotărâri pronunțată de instanța specializată
în soluționarea conflictelor de muncă și la instanța de contencios
administrativ nu a formulat apărări privind exceptarea actului dedus judecății
de la regimul juridic prevăzut în Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 554/2004.
Potrivit prevederilor art. 106
din Legea nr. 188/1999, republicată, în cazul în care raportul de serviciu a
încetat din motive pe care funcționarul public le consideră nelegale și
netemeinice, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea
actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea
raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Formularea „în termenele și
condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004” impune aplicarea dispozițiilor art.
7 din această lege, potrivit cărora, „înainte de a se adresa instanței de contencios
administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori
într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să
solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data
comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
În consecință, instanța de
fond a reținut în mod corect că recurenta-reclamantă nu a îndeplinit procedura
prealabilă impusă de legea specială, aplicabilă raportului juridic dintre
părți, astfel că soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă este legală
și temeinică.
Pentru motivele expuse,
Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de L.M., împotriva sentinței civile nr. 2687 din 31 octombrie 2007 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 septembrie 2008.