ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 504/2010

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Direcția Resurse Umane din Cadrul Camerei Deputaților, să se constate că

pârâta nu a răspuns solicitării sale având ca obiect eliberarea carnetului de

muncă și a înscrisurilor în baza cărora s-au efectuat mențiunile în carnetul de

muncă cât și a celor privind derularea Contractului individual de muncă, cu

plata de daune materiale și morale.

Prin

sentința civilă nr. 2988 din 22 ianuarie 2007 Curtea de Apel București a admis

excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă, soluție

menținută prin Decizia nr. 1934 din 15 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios Administrativ și fiscal.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII a conflicte

de muncă și asigurări sociale, reclamantul precizând cadrul procesual în sensul

că a înțeles să solicite chemarea în judecată a Secretariatului General al

Camerei Deputaților.

Prin

sentința civilă nr. 6870 din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a Secretariatului General al Camerei Deputaților,

fiind respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A.D., în

contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă, reținându-se că angajatorul reclamantului a fost

Camera Deputaților.

Împotriva acestei hotărâri, revizuentul A.D. a exercitat calea extraordinară

de atac a revizuirii, solicitând anularea ei motivat de faptul că încălcă

autoritatea de lucru judecat ce rezultă din sentința civilă nr. 973 din 10

aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, prin care a fost soluționată o cerere de revizuire

în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaților.

S-a solicitat, totodată, înlăturarea excepției lipsei calității

procesuale pasive a Secretariatului General al Camerei Deputaților, invocată

din oficiu de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, și trimiterea cauzei spre competentă soluționare pe fond

Curții de Apel București, în considerarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Prin cererea depusă ulterior la dosar, pentru termenul din 3 noiembrie 2009,

revizuentul a invocat excepția de nelegalitate a anexelor nr. 10 la Ordinele nr. 907/2001 și 831/2006 privind reîncadrarea funcționarilor publici parlamentari

din cadrul Serviciilor Camerei Deputaților, solicitând să se dispună sesizarea Curții

de Apel București în vederea examinării acesteia.

La termenul din 17 martie 2009, prezentând referatul cauzei, magistratul

asistent a apreciat că cererea de revizuire a fost declarată peste termenul

prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., însă, în raport cu actele

dosarului și data comunicării hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat, în

condițiile art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., incidența excepției

tardivității formulării cererii nu a putut fi reținută.

Examinând actele dosarului, susținerile și cererile revizuentului, prin

prisma dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte a constatat

următoarele:

Excepția de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004

reprezintă un mijloc de apărare, o cale indirectă de control a legalității unui

act administrativ, care poate fi utilizată numai în cadrul unui proces,

indiferent de natura acestuia.

Potrivit acestui text de lege, legalitatea unui act administrativ

individual, indiferent la data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând,

din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând

că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond , sesizează,

prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ și suspendă cauza

(…).

Rezultă din aceste prevederi legale că existența raportului de

dependență între actul administrativ contestat pe calea excepției de

nelegalitate și soluționarea litigiului pe fond constituie o condiție de

admisibilitate a acesteia , cercetarea admisibilității , sub acest aspect,

făcându-se cu prioritate față de orice alte critici cu privire la legalitatea

actului administrativ vizat, de către instanța investită cu fondul cauzei.

Excepția de nelegalitate în discuție a fost invocată în calea extraordinară

de atac a revizuirii, guvernată de dispoziții legale de strictă interpretare,

putând fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de

acestea.

Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea

de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea

revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, astfel cum dispune art. 326

alin. (3) C. proc. civ.

Ca atare, examinarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 4 din Legea

nr. 554/2004 pentru sesizarea instanței competente material pentru soluționarea

ei, anterior încuviințării revizuirii, nu este legalmente posibilă.

În conformitate cu prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea

unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum

și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se

poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate.

Din economia prevederilor legale care reglementează revizuirea rezultă

că această cale de atac extraordinară, de retractare, vizează îndreptarea

erorilor de fapt, spre deosebire de recurs, care are în vedere în primul rând erorile

de drept.

Întrucât motivele prevăzute de art. 322 vizează, ca regulă, situația de

fapt, revizuirea privește numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul

pretenției, chiar dacă această cerință este prevăzută în mod expres numai pentru

hotărârile pronunțate de instanța de recurs.

Ca atare, în sensul dispozițiilor legale incidente în materie,

admisibilitatea revizuirii se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea

atacată să fie cel puțin definitivă; această hotărâre să fie dată după cercetarea

fondului cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ

prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

În ceea ce interesează materia revizuirii „a evoca fondul” în primă

instanță înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma

probelor administrate în cauză, iar în căile de atac, aceasta presupune schimbarea

situației de fapt în urma analizei materialului probator.

Or, în speță, prin ambele hotărâri instanțele au soluționat două cauze

cu obiect distinct, prin admiterea unor excepții diferite la rândul lor.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 324 pct. 7 C. proc. civ., invocat

cu temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat

autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană

a două hotărâri.

Reglementând acest motiv de revizuire , legiuitorul a sancționat

nelegalitatea celei de-a doua hotărâri și imposibilitatea executării, iar pentru

a se reține incidența lui este necesar să existe hotărâri potrivnice, date în

una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, adică

să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele

lucrului judecat.

Întrucât textul nu distinge, s-ar putea reține că cerința existenței

unor hotărâri potrivnice este îndeplinită chiar dacă prin acestea nu s-a

rezolvat fondul pretențiilor deduse judecății, existând însă autoritate de

lucru judecat numai atunci când sunt întrunite elementele specifice acestuia și

în ambele litigii a fost soluționată aceeași excepție procesuală.

În speță, această condiție nu este îndeplinită, în dosarul care a

formulat obiectul dosarului nr. 27/272007 instanța de contencios administrativ

fiind investită cu o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 789 din 11

septembrie 2002 pronunțată asupra unei acțiuni în anularea unor acte

administrative, în timp ce dosarul nr. 28619/3/2008 înregistrat la Tribunalul București, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin declinare de

competență, conform sentinței civile nr. 2988 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect

cererea reclamantului A.D. privind eliberarea carnetului de muncă. Ca atare, inexistența

identității de obiect este evidentă, pretențiilor reclamantului fiindu-le

aplicabile regimuri juridice distincte – de drept administrativ și, respectiv,

de dreptul muncii.

Mai mult, deși ambele hotărâri au fost pronunțate pe considerente procedurale,

acestea au vizat excepții distincte, respectiv inadmisibilitatea revizuirii și

lipsa calității procesuale pasive.

Pe de altă parte, în ipoteza admiterii unei cereri de revizuire, singura

soluție pe care o poate pronunța instanța, pe temeiul de drept invocat, este

aceea a anulării ultimei hotărâri, ca sancțiune pentru încălcarea autorității lucrului

judecat, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 327 alin. (1), teza finală C.

proc. civ., soluție care nu este de natură a-i procura revizuentului vreun alt

beneficiu procesual circumscris unei eventuale judecăți pe fondul cauzei, cum

s-a solicitat.

Ca atare, demersul revizuentului fiind în vădită contradicție cu

reglementarea restrictivă a acestei căi extraordinare de desființare a unei

hotărâri judecătorești, pentru toate considerentele anterior redate, Înalta

Curte va respinge ca fiind inadmisibile atât cererea de sesizare a Curții de

Apel București cu soluționarea excepției de nelegalitate ce a fost invocată,

cât și cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții de

Apel București pentru soluționarea excepției de nelegalitate, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de revizuire

formulată de A.D. împotriva sentinței civile nr. 6870 din 5 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

februarie 2010.