ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2245/2020

Ședința publică din data de 3 iunie 2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 1170 din 18 februarie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a hotărât următoarele:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Secretariatul General al Camerei Deputaților, Secretarul General al Camerei Deputaților, Președintele Camerei Deputaților și a respins acțiunea formulată împotriva acestor pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Camera Deputaților, ca neîntemeiată;

- a admis excepția lipsei de interes, invocată de pârâta Camera Deputaților;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Camera Deputaților, Secretariatul General al Camerei Deputaților, Secretarul General al Camerei și Președintele Camerei Deputaților, ca lipsită de interes.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22.01.2010, sub nr. x/2010, revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Camera Deputaților, prin reprezentant legal Secretarul General al Camerei Deputaților, a solicitat anularea sentinței civile nr. 1170 din 18 februarie 2019 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esență, că sentința civilă nr. 1170 din 18 februarie 2019 a Tribunalului București este potrivnică sentinței civile nr. 789 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. x/2002, în sensul nesocotirii autorității de lucru judecat a celor statuate prin această hotărâre judecătorească.

Revizuentul susține că dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în M.Of. al României, partea I, nr. 648 din 7 august 2017, nu sunt aplicabile pensiilor de serviciu actualizate prin hotărâri judecătorești, așa cum, în mod vădit neîndoielnic, este sentința civilă nr. 789/11.09.2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2002, hotărâre irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat.

Din examinarea, pe de o parte, a textului art. III din O.U.G. nr. 59/2017, conform căruia, "(...) La articolul 73

1

din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009, cu modificările și completările ulterioare, alin. (5) se modifică și va avea următorul cuprins: (5) Pensiile de serviciu stabilite în condițiile prezentei legi se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie mai mică, se păstrează pensia aflată în plată ...", iar pe de altă parte, a textului art. 18 din Ordinul nr. 965/25.08.2015 pentru aprobarea Normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, publicat în M.Of. nr. 648 din 25 august 2015, conform căruia, "(...) Prevederile Legii nr. 7/2006 nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, al unei hotărâri judecătorești definitive ...", revizuentul consideră că există o similitudine de netăgăduit.

Respingând autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sentința civilă nr. 789/11.09.2018, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2002, în opinia revizuentului, instanța de fond nu a manifestat un rol activ.

În drept, revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Alăturat cererii de revizuire s-a depus sentința pronunțată de Tribunalul București, precum și sentința pronunțată de Curtea de Apel București .

Intimata Camera Deputaților a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât sentința civilă atacată nu evocă fondul pricinii, iar pe altă parte, hotărârile judecătorești invocate nu sunt potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză pentru a se pretinde de către revizuent o încălcare a principiului autorității de lucru judecat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deși revizuentul a invocat în drept dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile noului C. proc. civ., dosarul în care a fost pronunțată sentința atacată fiind înregistrat pe rolul instanței judecătorești ulterior datei de 15 februarie 2013 (dosar nr. x/2018), astfel încât, instanța va avea în vedere la soluționarea cererii de revizuire prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Cât privește inadmisibilitatea cererii de revizuire pe motiv că sentința civilă atacată nu evocă fondul pricinii, aspect invocat de intimata Camera Deputaților prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte constată că, potrivit art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."

Prin urmare, reținând că evocarea fondului prin hotărârea supusă revizuirii, nu reprezintă o condiție de admisibilitate în cazul revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiat, aspectul în discuție.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;".

Din conținutul textului legal reiese că, pentru admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții printre care aceea să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat, iar hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite.

Așadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

În speța dedusă judecății, revizuentul afirmă o pretinsă contrarietate între:

- sentința civilă nr. 789 din 11 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ în dosarul nr. x/2002, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., având ca obiect anularea unor ordine de aprobare a statelor de funcții nominale ale personalului din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaților, respectiv Ordinele nr. 493/22.07.1997, nr. 753/14.10.1998, nr. 827/18.09.2001 și nr. 907/01.10.2001, emise de Secretariatul General al Camerei Deputaților, reținându-se incidența art. 1 lit. a) din Legea nr. 29/1990, atunci în vigoare, care le excepta de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.

Sentința a rămas irevocabilă prin decizia nr. 2701/19 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

și

- sentința civilă nr. 1170 din 18 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, prin care fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Secretariatul General al Camerei Deputaților, Secretarul General al Camerei Deputaților, Președintele Camerei Deputaților și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestor pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Camera Deputaților, ca neîntemeiată; a fost admisă excepția lipsei de interes, invocată de pârâta Camera Deputaților și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Camera Deputaților, Secretariatul General al Camerei Deputaților, Secretarul General al Camerei și Președintele Camerei Deputaților, ca lipsită de interes.

Referitor la obiectul acestui dosar, se constată că acesta privește solicitarea reclamantului de obligare a intimatei să actualizeze și să comunice Casei Naționale de Pensii Publice salariul de bază al consilierului parlamentar coordonator al activității de gestionare a bunurilor, funcție publică parlamentară, asimilată funcțiilor de director, aflați în activitate la data înființării Secretariatului General al Camerei Deputaților, așa cum au fost învestiți în funcție prin ordinele emise de la cabinetul secretarului general sub nr. x/22.07.1997, nr. y/01.08.1997 și nr. 591/03.09.1997, nivel maxim de salarizare/13.374 RON (12.688 RON salariul de bază maxim 686 RON valoarea brută a sporului pentru condiții vătămătoare conform poz. 6 col. 4+col. 7 funcțiilor din serviciile Camerei Deputaților la data de 30.09.2017) și 15.776 RON (13.718 RON salariul de bază maxim + 2.058 RON valoarea brută a sporului pentru condiții vătămătoare), conform poz. 6 col. 5+col. 8 din Lisata salariilor de bază în cuantumul brut lunar - aferent funcțiilor din serviciile Camerei Deputaților, începând cu data de 31 martie 2018.

În contextul prezentat, în speță, condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect.

Prin obiectul cererii se înțelege pretenția concretă dedusă judecății, iar, în speță, pretențiile deduse judecății în pricinile invocate de către revizuent au fost diferite.

Înalta Curte constată că, față de obiectul distinct al acestora, nu se poate reține că, prin dispozitivul sau considerentele sentinței a cărei revizuire se cere, s-ar fi încălcat ceea ce prima instanță a stabilit cu autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte are în vedere că, în speță, nu poate opera cazul de revizuire invocat de către revizuent, nefiind îndeplinită condiția hotărârilor definitive potrivnice, care presupune existența triplei identități de elemente care definesc cele două pricini - părți, obiect și cauză juridică, având în vedere obiectul distinct al acestora, și nici nu s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, astfel cum este acesta reglementat de dispozițiile art. 431 din C. proc. civ.

Demersul judiciar al revizuentului nu a fost determinat de existența unor hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea acestuia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt întrunite cerințele cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de către revizuent, în temeiul art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 1170 din 18 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2020.