ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1903/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.A.A.,

în contradictoriu cu pârâta G.M. - director al Școlii U. și chematul în

garanție Inspectoratul Școlar al Municipiului București, a solicitat obligarea

pârâtei la eliberarea carnetului de muncă, comunicarea calificativului final

pentru anul școlar 2008-2009, precum și comunicarea numărului de zile de

concediu neefectuate

.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că este încadrată în funcția de profesor la

Școala X. București, susținând că pârâta avea obligația de a-i comunica actele

solicitate, necesare la noul loc de muncă.

Pârâta G.M., prin

întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive,

în temeiul art. 2 alin. (1) lit. b) Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a formulat

cerere de chemare în garanție a Inspectoratul Școlar al Municipiului București,

care, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de

Apel București, față de obiectul principal al cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă

nr. 3345 din 13 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și

a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta S.A.A.,

în contradictoriu cu pârâta G.M. - director al Școlii U. București și chematul

în garanție Inspectoratul Școlar al Municipiului București, în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a introdus o

cerere de chemare în judecată având ca obiect principal eliberarea carnetului

său de muncă, eliberarea unei adeverințe privind concediul de odihnă restant,

comunicarea calificativului corespunzător anului școlar 2008-2009, înscrisuri

care nu reprezintă acte administrative sau acte asimilate acestora, în sensul

Legii nr. 554/2004, drept pentru care competența de soluționare a| cauzei

aparține Tribunalului București, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit.

c) C. proc. civ..

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs S.A.A.,

invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ..

Prin cererea de

recurs, se arată că instanța competentă să judece cauza în fond este Curtea de

Apel București, întrucât a solicitat acordarea de daune în cuantum de 1.000.000

RON, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, analizând

recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat, sentința atacată fiind legală

și temeinică.

Astfel cum rezultă din

expunerea rezumativă prezentată anterior, recurenta-reclamantă a solicitat prin

acțiunea formulată la instanța de contencios administrativ eliberarea carnetului

său de muncă, eliberarea unei adeverințe privind concediul de odihnă restant, comunicarea

calificativului corespunzător anului școlar 2008-2009, precum și acordarea daunelor

morale în cuatum de 1.000.000 RON.

Petitul referitor la repararea

prejudiciului suferit de către recurentă are un

caracter accesoriu, urmând

a fi judecat de instanța competentă să soluționeze cererea principală, în temeiul

art. 17 C. proc. civ..

Sentința recurată este

legală întrucât actele a căror eliberare se solicită nu sunt acte administrative,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004, care definește actul administrativ

ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate

publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau

a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi

juridice”.

Încadrarea în funcția

de profesor la Școala U. București a implicat derularea unor raporturi contractuale,

de dreptul muncii, și, prin urmare, obiectul principal al acțiunii promovată de

către reclamantă nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 Legea nr. 554/2004, devenind

aplicabile normele cuprinse în C. muncii.

Potrivit art. 281 Legea

nr. 53/2003, „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă

cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor

individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de. prezentul cod, precum

și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite

potrivit prezentului cod”.

Conform art. 284 din același

act normativ „1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor

stabilite conform C. proc. civ.; 2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la

alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul

își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă,

cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Întrucât, așa cum s-a

reținut anterior, acțiunea reclamantei vizează un conflict de muncă care în situația

de față nu este supus unor reglementări speciale, devin incidente dispozițiile menționate

anterior C. muncii și C. proc. civ., care reglementează competența materială de

soluționare a unor astfel de litigii, aceasta revenind, în cauza dedusă judecății,

Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Față de cele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 Legea

nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.A.A. împotriva sentinței civile nr. 3345 din 13 septembrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie

2011.