ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 973/2011

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe

rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 7349/2/2008, reclamanta T.I.M.

în contradictoriu cu pârâții Școala Națională de Grefieri și Consiliul Superior

al Magistraturii, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

ca pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să fie obligat să-i recunoască

dreptul de a primi sporul de confidențialitate de 15% în calitate de expert I –

personal de instruire fără specialitate juridică, iar ca ordonator de credite

al Școlii Naționale de Grefieri să fie obligat să aloce fondurile necesare;

Școala Națională de Grefieri să calculeze și să plătească drepturile

reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu data de 18 aprilie 2008

și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești

precum și pentru viitor precum și drepturile solicitate, actualizate cu

indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu

data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii

judecătorești(plata efectivă), cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în

carnetul de muncă.

Prin sentința civilă nr. 616 din 25

februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

față de declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. I și art. II din O.U.G.

nr. 75/2008, care au instituit competența specială derogatorie de la dreptul

comun al muncii pentru judecarea acțiunilor prin care se solicită valorificarea

unor drepturi salariale ale personalului din domeniul justiției.

Prin sentința civilă nr. 7868 din 10

decembrie 2009 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a

declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele sentinței,

Tribunalul a reținut că începând cu data de 01 iunie 2007 reclamanta a fost

încadrată în funcția de expert I, ca urmare a promovării concursului desfășurat

în perioada 29-31 mai 2007, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă de la

poziția 79, în baza Deciziei nr. 83/2007 a S.N.G., iar în anexa II la Dispoziția nr. 183 din 6 august 2008 a Secretarului General al Consiliului Superior al

Magistraturii apar funcțiile din cadrul Școlii Naționale de Grefieri

corespunzătoare activităților și lucrărilor cu caracter confidențial, la

poziția 10 fiind și cea de expert I, funcție care încadrează persoana în

categoria funcționarului public.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, la data

de 01 februarie 2010, sub același număr, pentru termenul din data de 01 noiembrie

2010 reclamanta comunicând instanței că face parte din personalul contractual

al Școlii Naționale de Grefieri, nefiind necesară îndeplinirea procedurii

prealabile, că litigiul său nu este unul de contencios administrativ, atașând

în acest sens adeverința nr. 1/1611/G din 07 septembrie 2010 a Școlii Naționale

de Grefieri.

În ședința publică din data de 01

noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a ridicat, din oficiu, excepția necompetenței materiale

în raport cu natura raportului juridic al reclamantei cu instituția

angajatoare.

Prin sentința nr. 4249 din 1

noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a

declinat, la rândul ei, competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Constatând totodată ivit conflict

negativ de competență, a înaintat cauza pentru soluționarea conflictului

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel această

instanță a reținut că pentru determinarea instanței competente din punct de

vedere material să soluționeze acțiunea reclamantei, trebuie determinată în

prealabil natura juridică a litigiului, pornind de la raportul juridic dedus

judecății.

Or, din adeverința eliberată de

pârâta Școala Națională de Grefieri, în calitate de angajator al reclamantei,

rezultă că aceasta este încadrată în postul de expert I – personal de instruire

fără specialitate juridică, făcând parte din personalul contractual al

instituției, iar din fișa postului aflată la fila 14 din dosarul nr. 7349/2/2008

rezultă că atribuțiile reclamantei nu se încadrează în cele enumerate la art. 2

alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât este

evidentă natura contractuală a raporturilor de muncă ale reclamantei,

împrejurare care atrage competența de soluționare a cererilor având ca obiect

componente ale remunerației în favoarea jurisdicției muncii, ca jurisdicție de

drept comun.

Constatând, în temeiul art. 20 pct. 2

C. proc. civ., ivit conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București,

secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 22 alin. (3)

C. proc. civ., a înaintat dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

în raport de dispozițiile art. 20 C. proc. civ., reține că în cauză există conflict

de competență.

Analizând acest conflict, reține că

obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtului

Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască reclamantei dreptul de a

primi sporul de confidențialitate de 15% în calitate de expert I – personal de

instruire fără specialitate juridică; ca ordonator de credite al Școlii

Naționale de Grefieri să fie obligat să aloce fondurile necesare; Școala

Națională de Grefieri să calculeze și să plătească drepturile reprezentând

sporul de confidențialitate de 15% începând cu data de 18 aprilie 2008 și până

la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești precum și

pentru viitor precum și drepturile solicitate, actualizate cu indicele de

inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data

nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești (plata

efectivă), cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.

Potrivit adeverinței nr. 1/1611/G

din 7 septembrie 2010 (fila 13 dosar C.A.B.), reclamanta T.I.M. a fost

încadrată la Școala Națională de Grefieri, ca personal contractual, în perioada

15 septembrie 2006 – 31 mai 2007 – pedagog IA și în perioada 1 iunie 2007 – 28

februarie 2009 – expert I, personal de instruire fără specialitate juridică.

Aceasta a încheiat cu pârâta Școala

Națională de Grefieri, Contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 10

din 18 septembrie 2006 cât și Anexa la acesta, urmare a modificării încadrării

în funcția de expert I.

În consecință, în raport de aceste

înscrisuri cât și de fișa postului de expert I rezultă că reclamanta a avut cu

pârâta Școala Națională de Grefieri raporturi de natură contractuală, astfel

cum însăși aceasta susține.

Potrivit art. 281 C. muncii „Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de

muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și

încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute

de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre

partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

Conform art. 282 din același act

normativ, „Pot fi părți în conflictele de muncă:

a) salariații, precum și orice

altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului

cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă”.;

În conformitate cu art. 284. „(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența

instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă. (2) Cererile

referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente

în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori,

după caz, sediul”.

Având în vedere faptul că între

reclamantă și pârâtă există raporturi de muncă specifice jurisdicției muncii,

că aceasta solicită drepturi ca urmare a derulării acestor raporturi, Înalta

Curte, ținând seama și de dispozițiile menționate anterior,

apreciază

că revine competența de soluționare a cauzei, Tribunalului București, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale.

În consecință, în temeiul art. 22

alin. (5) C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

litigiului privind pe T.I.M., Școala Națională de Grefieri și Consiliul

Superior al Magistraturii, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

februarie 2011.