ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 941/2010

Asupra conflictului de competență de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Craiova, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, la 13

noiembrie 2008, reclamanta P.(B.)T.A. a chemat în judecată pe pârâții Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligați pârâții să-i calculeze și să-i plătească drepturile reprezentând

sporul de confidențialitate de 15% în perioada 16 aprilie 2007–1 martie 2008,

perioadă în care a fost angajată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju

Mare.

S-a solicitat, totodată, plata

drepturilor menționate, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data

nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, precum

și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a

civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din

10 februarie 2009, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Tribunalului Timiș, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea

de Apel Craiova a avut în vedere că prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a

Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008, ce privește competența

de soluționare a instanțelor judecătorești a litigiilor privind acordarea unor

drepturi salariale formulate de personalul salarizat conform O.U.G. nr. 27/2006.

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 1349 din 13 mai 2009, a admis excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului Timiș, invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Mehedinți.

S-a constatat ivit conflictul negativ de

competență între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Craiova și a fost sesizată

Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Prin considerentele acestei hotărâri s-a

reținut că reclamanta, atât în perioada menționată în acțiunea introductivă,

cât și în prezent, este angajata Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți,

având funcția de grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare, iar

împrejurarea că și-a ales domiciliul în Timișoara, deși din copia cărții de

identitate rezultă că domiciliază în Municipiul Drobeta Turnu Severin, nu are

relevanță.

S-a făcut astfel aplicarea normelor de

competență prevăzute de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.

Curtea, examinând conflictul de

competență, va constata că, în speță competența soluționării cauzei în primă

instanță revine Tribunalului Mehedinți pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit.

c) C. proc. civ., conflictele de muncă,cu excepția celor date de lege în competența

altor instanțe se judecă în primă instanță de tribunale.

Se va avea în vedere că prin Decizia nr. 104

din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale s-a admis excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008,

în ce privește competența de soluționare a instanțelor judecătorești a

litigiilor privind acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul

salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006.

Deși prevederile art. 20 pct. C. proc.

civ. privitoare la condițiile legale ale existenței conflictului negativ de

competență nu o prevăd expres, este subînțeles că pentru nașterea unui asemenea

conflict este necesar ca declinările de competență să aibă loc sub imperiul

aceleiași reglementări legale.

În speță, ulterior sesizării instanței,

urmare a pronunțării deciziei Curții constituționale 104 din 20 ianuarie 2009,

Curtea de Apel Craiova, inițial investită, nu mai este competentă să

soluționeze cauza în primă instanță.

Reținând că reclamanta domiciliază

în Municipiul Drobeta Turnu Severin așa cum rezultă din copia cărții de

identitate, iar în perioada menționată în cuprinsul acțiunii introductive a

fost angajata Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju Mare, competența

teritorială aparține Tribunalului Mehedinți, și nu Tribunalului Timiș, părțile

neavând posibilitatea de a deroga astfel de la normele de procedură ce reglementează

competența teritorială prin alegerea de domiciliu. Se va constata că o soluție contrară

în sensul stabilirii competenței în favoarea Curții de Apel Craiova ar avea

drept consecință stabilirea competenței în favoarea unei instanțe care în

prezent nu mai este competentă să judece pricina.

Ca atare, Curtea va stabili competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei

în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie

2010.