ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 941/2010

Asupra conflictului de competență de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la 13 noiembrie 2008, reclamanta P.(B.)T.A. a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i calculeze și să-i plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% în perioada 16 aprilie 2007–1 martie 2008, perioadă în care a fost angajată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare.

S-a solicitat, totodată, plata drepturilor menționate, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă. Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 10 februarie 2009, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Tribunalului Timiș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, spre competentă soluționare. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere că prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și art. II din O.U.G.

nr. 75/2008, ce privește competența de soluționare a instanțelor judecătorești a litigiilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat conform O.U.G. nr. 27/2006. Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1349 din 13 mai 2009, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Mehedinți. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Craiova și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Prin considerentele acestei hotărâri s-a reținut că reclamanta, atât în perioada menționată în acțiunea introductivă, cât și în prezent, este angajata Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, având funcția de grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare, iar împrejurarea că și-a ales domiciliul în Timișoara, deși din copia cărții de identitate rezultă că domiciliază în Municipiul Drobeta Turnu Severin, nu are relevanță. S-a făcut astfel aplicarea normelor de competență prevăzute de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. Curtea, examinând conflictul de competență, va constata că, în speță competența soluționării cauzei în primă instanță revine Tribunalului Mehedinți pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., conflictele de muncă,cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe se judecă în primă instanță de tribunale. Se va avea în vedere că prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008, în ce privește competența de soluționare a instanțelor judecătorești a litigiilor privind acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006. Deși prevederile art. 20 pct. C. proc. civ. privitoare la condițiile legale ale existenței conflictului negativ de competență nu o prevăd expres, este subînțeles că pentru nașterea unui asemenea conflict este necesar ca declinările de competență să aibă loc sub imperiul aceleiași reglementări legale.

În speță, ulterior sesizării instanței, urmare a pronunțării deciziei Curții constituționale 104 din 20 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, inițial investită, nu mai este competentă să soluționeze cauza în primă instanță. Reținând că reclamanta domiciliază în Municipiul Drobeta Turnu Severin așa cum rezultă din copia cărții de identitate, iar în perioada menționată în cuprinsul acțiunii introductive a fost angajata Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju Mare, competența teritorială aparține Tribunalului Mehedinți, și nu Tribunalului Timiș, părțile neavând posibilitatea de a deroga astfel de la normele de procedură ce reglementează competența teritorială prin alegerea de domiciliu. Se va constata că o soluție contrară în sensul stabilirii competenței în favoarea Curții de Apel Craiova ar avea drept consecință stabilirea competenței în favoarea unei instanțe care în prezent nu mai este competentă să judece pricina.

Ca atare, Curtea va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2010.