ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.03.2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3518/2009

HOTĂRÂRE
19.03.2009
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3518/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând

asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 844 din 23 iunie 2008,

Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, a dispus, în baza art. 11 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 75/2008,

scoaterea de pe rol a cauzei având ca obiect drepturi bănești, formulată de

reclamanții A.M.I., S.P., S.T., M.C., B.G., S.M., B.D. și trimiterea dosarului

la Curtea de Apel Timișoara spre competentă soluționare.

Prin sentința civilă nr. 9 din 14 august 2008,

Curtea de Apel Timișoara, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a

respins, ca nefondate, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei

de către tribunal, invocată de Parchetul de pe lângă I.C.C.J., precum și

excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și

Finanțelor, invocată de aceasta; a admis acțiunea formulată de reclamanți, a

obligat pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul

Timiș, în solidar, să plătească fiecărui reclamant, sporul de risc și

suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat din salariul de bază

brut lunar, începând cu data de 7 mai 2004 și până la data de 1 februarie 2007,

sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației, de la data nașterii

dreptului și până la efectuarea plății; a admis cererea de chemare în garanție

a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Parchetul de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție; a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei

și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății pretențiilor

reclamanților.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recursuri pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție și D.G.F.P. Timiș în reprezentarea Ministerului Finanțelor

Publice.

Recursurile au fost înregistrate pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, iar la termenul din 19 martie 2009 instanța, din oficiu, a invocat

excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți, față de decizia nr. 104 din

20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale.

Pentru considerentele la care ne vom

referi în continuare, judecata recursurilor va fi declinată în favoarea Curții

de Apel Timișoara.

La data sesizării înaltei Curți, competența

soluționării recursurilor aparținea acestei instanțe, în raport de prevederile

O.U.G. nr. 75/2008, care în art. I și II a stabilit competența materială

specială a curților de apel și a Înaltei Curți pentru soluționarea cererilor

având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din

sistemul justiției.

În art. I alin. (2) din ordonanță s-a stabilit

că recursul se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție, însă Curtea

Constituțională, prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a constatat

neconstituționalitatea dispozițiilor art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008.

Dispozițiile art. I și art. II din O.U.G. nr.

75/2008 fiind declarate neconstituționale, în competența Înaltei Curți nu mai

intră judecarea recursurilor declarate împotriva sentințelor prin care au fost

soluționate cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale

formulate de personalul din justiție, iar prin constatarea

neconstituționalității acestor texte, în privința competenței materiale,

redevin incidente dispozițiile Codului muncii și ale Codului de procedură

civilă, în raport de care competența soluționării recursurilor în materia

conflictelor de muncă aparține curților de apel.

Prin urmare, în prezenta cauză, competentă

să soluționeze recursurile este Curtea de Apel Timișoara, în favoarea căreia,

conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ., se va declina competența de

soluționare a recursurilor.

Declină competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-06-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2576/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 februarie 2007 pe rolul Tribunalului Timiș și trimisă spre soluționare de către Curtea de Apel Timișoara, Tribunal
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81752)
sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației, până la data plății efective. A obligat pârâții, în raport de perioada de încadrare, la plata unui spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută l
ÎCCJ 2010-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 94/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1101/44 din 12 septembrie 2008 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta N.M.P. a chemat în judecată pe pârâți
ÎCCJ 2009-11-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5141/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2033 din 15 mai 2009, a admis cererea formulată de recl
ÎCCJ 2009-10-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4496/2009
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 261 din 20 iulie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanți
Sursă