ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 668/2011

Prin încheierea din 15 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, printre altele, ca inadmisibile, cererile de recuzare formulate de apelanții intimați I.M. și M.S., în temeiul dispozițiilor art. 51 alin. (3) – art. 51 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că nu s-a invocat în concret niciun caz de incompatibilitate dintre cele prevăzute de lege, cu privire la membrii completului de judecată, făcându-se referire doar la situația particulară a unor alți judecători. S-a mai arătat în motivarea instanței de apel că simpla referire a apelanților la situația particulară a unor alți judecători despre care se pretinde că ar fi fost chemați la D.N.A. în vederea audierii și cărora li s-ar fi interceptat convorbirile telefonice, nu satisfac condițiile legale de admisibilitate a cererilor de recuzare pronunțate în cauză.

Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererilor de recuzare inculpații I.M. și M.S. au formulat recurs, solicitând Înaltei Curți casarea încheierii și în rejudecare, admiterea cererilor de recuzare. Examinând recursurile formulate și având în vedere prevederile art. 52 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte reține: Curtea de Apel București, secția I penală, constituită în instanță de apel, având pe rol la termenul din 15 februarie 2011 soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și de inculpații I.M., M.S., F.S. și B.L. împotriva sentinței penale nr. 649/F din 28 septembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 40305/3/2008 a fost investită de către apelanții inculpați I.M.

și M.S. cu cereri de recuzare a completului de judecată. Deși apelanții și-au manifestat nemulțumirea față de unii judecători și au făcut o serie de afirmații cu privire la rezervele pe care le au în legătură cu o judecată obiectivă, aceștia nu au indicat vreun caz de incompatibilitate a membrilor completului de judecată, context în care cererile lor de recuzare au fost respinse ca inadmisibile. Recursurile formulate, la acest moment procesual, împotriva dispoziției de respingere a cererilor de recuzare sunt inadmisibile pentru următoarele argumente: Dispozițiile art. 52 alin. (6) C. proc. pen. prevăd că încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Încheierea prin care s-a respins recuzarea era supusă inițial unui recurs separat, însă prin O.U.G. nr. 55/2004 a fost abrogat textul care prevedea un asemenea recurs, respectiv dispozițiile art. 52 alin. (7) C. proc. pen., astfel încât devin aplicabile dispozițiile generale ale art. 385 alin (2) C. proc. pen., potrivit cărora această încheiere poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea dată asupra fondului cauzei. Prin urmare, în raport de momentul procesual actual, Înalta Curte apreciază inadmisibile recursurile formulate, cu referire la recursurile astfel cum au fost exercitate, adică separat, împotriva încheierii Curții de Apel, nu și la recursul prevăzut în art. 385 1 alin. (2) C. proc.

pen. În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații I.M. și M.S. împotriva încheierii din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, ce să includă și onorariul avocat oficiu desemnat pentru fiecare dintre inculpați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații I.M. și M.S. împotriva încheierii din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în dosarul nr. 40305/3/2008( 3116/2010). Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2011.