ÎCCJ, Decizia nr. 431/2011

Ședința publică de la 31 octombrie 2011 Asupra recursului de față: Din actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 1540 din 19 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.I. împotriva rezoluției din 3 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dispusă în dosarul nr. 1290/P/2009; a fost obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că petenta a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen.

împotriva rezoluției nr. 1290/P/2009 din 3 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen. Prima instanță, verificând rezoluția atacată pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză a constatat că la data de 30 octombrie 2006 numita I.I. a sesizat IPJ Ilfov –SIF cu privire la faptul că fostul primar al comunei Dobroești, numitul T.S. împreună cu numitul N.G., secretar al primăriei comunei Dobroești au dat dispoziție SC F. SA să elibereze un document de proprietate numiților M.M.

și M.M.A. pentru un imobil situat în comuna Dobroești, județul Ilfov, bun ce s-ar cuveni legal petentei; la data de 12 iunie 2006 petenta a sesizat și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, arătând că a sesizat anterior săvârșirea unor fapte de corupție de către numiții T.S., N.G., I.M., în legătură cu atribuirea proprietății asupra imobilului situat în comuna Dobroești județul Ilfov. Cauzele penale amintite au fost atribuite potrivit competenței funcționale Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, formând obiectul dosarelor nr. 2955/P/2007 și respectiv nr. 2972/P/2007, conexate prin ordonanța din 25 septembrie 2007 la cauza inițial înregistrată sub nr. 2955/P/2007, a cărei rezolvare a revenit procurorului de caz V.D.C.

Prin rezoluția nr. 2955/P/2007 din 25 septembrie 2007 pe baza actelor premergătoare efectuate (înscrisuri, declarații ale părților, hotărâri judecătorești definitive și irevocabile - a fost statuată cu autoritate de lucru judecat netemeinicia acțiunii în revendicare imobiliară cu privire la terenul și construcțiile situate în comuna Dobroești, formulată de reclamanții I.I., I.I.L. și I.G. în calitate de succesori ai defunctului I.I.L., în contradictoriu cu pârâții deținători ai imobilului amintit M.M. și M.M.A.) a fost dispusă soluția de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. „fapta nu este prevăzută de legea penală având în vedere natura civil - contractuală a cauzei, față de intimații făptuitori T.S., N.G.

și I.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 248 C. pen. Plângerea în baza art. 278 C. proc. pen. împotriva rezoluției amintite formulată de petenta I.I. a fost respinsă, ca tardiv introdusă, prin rezoluția nr. 2017/II/2/2008 a procurorului șef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.

Nemulțumită de soluția amintită, petenta I.I., prin plângerea formulată și înregistrată la data de 25 februarie 2008 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 1966/1/2008, a solicitat să se efectueze cercetări penale față de V.D.C., fost procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, în legătură cu pretinsul refuz al acestuia de a dispune, în dosarul penal nr. 2955/P/2007 al acestei structuri a Ministerului Public, trimiterea în judecată a fostului primar al comunei Dobroești, județul Ilfov, T.S., respectiv de a-i comunica soluția adoptată în cauză, fapte ce ar întruni, în opinia sa, elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 264 C. pen. Prin sentința penală nr. 670 din 3 aprilie 2008 (dosar nr. 1966/1/2008), Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în conformitate cu dispozițiile art. 227 alin. (7) C. proc. pen., a trimis plângerea penală, spre competentă soluționare, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care la rândul său, ținând seama de calitatea lui V.D.C., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. În baza actelor premergătoare efectuate în cauză, prin rezoluția nr. 1290/P/2009 din 3 noiembrie 2009, confirmată în procedura prevăzută de art. 278 C. proc.

pen. prin rezoluția nr. 6326/1721/II/2/2010 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost dispusă, față de intimatul procuror V.D.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor sesizate, soluția de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.; s-a apreciat că faptele reclamate nu există deoarece rezoluția nr. 2955/P/2007 a fost motivată în fapt și în drept, simpla împrejurare că soluția dată în cauza respectivă a fost defavorabilă petentei neputând constitui temei pentru cercetarea penală a magistratului procuror ce a adoptat-o.

Pentru considerentele amintite, apreciate ca valabile de prima instanță s-a concluzionat că plângerea este nefondată, rezoluția criticată fiind adoptată de magistratul procuror în realizarea atribuțiilor sale, cu respectarea în totalitate a dispozițiilor legale în materie prevăzute de art. 224 C. proc. pen., art. 228 C. proc. pen. și art. 10 lit. b) C. proc. pen., neputând constitui temei pentru declanșarea cercetărilor penale împotriva acestuia sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen.

S-a argumentat, totodată, că activitățile magistraților circumscrise înfăptuirii actului de justiție, nu pot fi cenzurate prin formularea de plângeri penale, eventualele nemulțumiri cu privire la soluțiile dispuse putând fi valorificate în conformitate cu dispozițiile art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul procurorilor, prin exercitarea căilor legale expres prevăzute de Codul de procedură penală, astfel cum a și procedat, de altfel, petenta cu rezoluția nr. 2955/P/2007.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta, criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale mandatarului său (expuse în partea introductivă a acestei decizii) și din cuprinsul concluziilor scrise (fila 7 dosar recurs) pentru netemeinicie, neclaritate, neanalizarea actelor dosarului, neatașarea dosarului Judecătoriei Buftea care făcea dovada susținerilor petentei, neaducerea cu mandat a intimatului în vederea audierii sub aspectele invocate de petentă, nelegala îndeplinire a atribuțiilor profesionale de către intimat. Analizând cauza prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Astfel după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea cumulativă, a unei condiții pozitive, privind existența de date referitoare la comiterea unei infracțiuni și a unei condiții negative, privind inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu distincțiile reglementate de norma precitată. În cauza dedusă judecății, din verificarea actelor dosarului se constată că în mod just față de intimatul procuror a fost dispusă o soluție de netrimitere în judecată, deoarece faptele imputate acestuia nu existau în materialitatea lor. Astfel, se reține că nemulțumirea petentei vizează modul în care intimatul procuror a instrumentat o cauză ce i-a fost repartizată, motiv pentru care nu poate constitui, prin el însuși temei pentru angajarea răspunderii penale a intimatului.

Aceasta, deoarece intimatul s-a limitat la exercitarea atribuțiilor de serviciu conform legii, iar dispunerea unei soluții în baza interpretării și aplicării legii unei cauze concrete (chiar dacă aceasta a nemulțumit pe una dintre părți) nu poate constitui infracțiune, după cum opinează petenta. Nemulțumirile acesteia trebuiau exprimate pe calea formulării plângerilor reglementate de dispozițiile art. 278-278 1 C. proc. pen., procedură a cărei parcurgere nu putea fi substituită și nici completată de formularea plângerii penale. Așa fiind, se constată că în mod just prima instanță, pe baza propriei evaluări dată materialului dosarului, rezoluției atacate și plângerii petentei, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., a menținut soluția dispusă de procuror. Criticile invocate în recurs, referitoare la neanalizarea actelor dosarului și a plângerii nu pot fi primite, deoarece, atât procurorul, cât și prima instanță au avut în vedere actele dosarului, astfel după cum prevăd dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. Totodată, motivul de recurs relativ la neaudierea intimatului și neatașarea unui dosar al Judecătoriei Buftea nu poate fi primit având în vedere că sub aspectul administrării probelor instanța a respectat dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. care prevăd că singura probă ce poate fi administrată în această procedură este cea cu înscrisuri depuse de părți. Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta I.I. împotriva sentinței nr. 1540 din 19 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4623/1/2010. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2011.