ÎCCJ, Decizia nr. 206/2011

Ședința publică de la 28 martie 2011 Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 83 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 7179/1/2008 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.C.M. împotriva rezoluției nr. 1331/P/2006 din 1 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, și s-a menținut rezoluția atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: SC L.M.C.

SRL a formulat plângere penală împotriva magistratului T.C.M., judecător la Curtea de Apel București, invocând prejudicierea sa prin sentința civilă nr. 3576 din 31 octombrie 2001 pronunțată în dosarul civil nr. 4394/2001 al Judecătoriei Alexandria de către intimat, susținând că, pe parcursul judecării cauzei, magistratul ar fi comis, cu știință, o serie de nereguli procedurale în scopul pronunțării unei hotărâri nelegale. În urma actelor premergătoare efectuate în cauză, prin rezoluția nr. 1331/P/2006 din 1 iulie 2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a dispus, în baza art. 10 lit. a), d) și g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de T.C.M., judecător la Curtea de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 și art. 246 C. pen., întrucât în cauză a intervenit termenul de prescripție a răspunderii penale.

S-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale față de același magistrat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Aceeași soluție de neîncepere a urmăririi penale s-a dispus și față de T.C.O., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., întrucât faptele nu există. Împotriva rezoluției a formula plângere, în temeiul art. 278 C. proc. pen., petentul T.C.M. care a susținut, în esență, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

și a susținut că, în caz contrar, s-ar institui o practică conform căreia judecătorii ale căror hotărâri sunt modificate de instanțele de control judiciar, sunt autori ai infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar magistrații care confirmă o procedură de citare prin semnarea unei hotărâri judecătorești și care se dovedește ulterior a nu fi fost legal îndeplinită, sunt autori ai infracțiunii de fals intelectual. Prin rezoluția nr. 8153/4945/II/2/2008 din 15 august 2008, procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca neîntemeiată, plângerea constatând că soluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în baza art. 10 lit. g) C. proc.

pen. față de petent pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. este temeinică și legală. S-a argumentat în sensul că hotărârea pronunțată de petent, în calitatea sa de judecător, cuprinde mențiuni false privind împrejurări esențiale referitoare la îndeplinirea unor condiții de legalitate, aspecte care conturează infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. S-a reținut, de asemenea, că în cauză au existat indicii temeinice referitoare la existența infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constatându-se că pe parcursul soluționării respectivei cauze de către petent, au fost încălcate în mod sistematic norme de procedură care reglementează activitatea de judecător, care au avut ca efect pronunțarea unei hotărâri vădit netemeinice și nelegale.

Pe de altă parte, avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. și, respectiv pentru cea prevăzută de art. 246 C. pen., dar și prevederile referitoare la prescripția răspunderii penale s-a apreciat că în mod corect s-au aplicat în cauză dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., acțiunea penală nemaiputând fi pusă în mișcare. În temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., petentul a formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluției nr. 1331/P/2006 din 1 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 83 din 20 ianuarie 2009 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, deși în practicaua sentinței civile nr. 3576 din 31 octombrie 2001, pronunțată de către magistratul judecător T.C.M. s-a consemnat că procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită și acțiunea civilă a fost timbrată potrivit legii, indicându-se și sumele achitate, respectiv 3.000 lei timbru judiciar și 300.000 lei taxă judiciară de timbru, în realitate acțiunea nu era timbrată, iar procedura de citare cu Primăria Alexandria nu era îndeplinită la data pronunțării.

Ca urmare, constatându-se că hotărârea cuprinde mențiuni neconforme cu realitatea și care vizează condiții de legalitate necesar a fi fost îndeplinite la momentul judecării, parchetul a reținut, în mod corect, că în cauză s-a conturat infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. Pe de altă parte, s-a mai reținut că în strânsă legătură cu infracțiunea de fals intelectual s-au constatat și indicii privind existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constând în încălcările sistematice ale normelor de procedură care reglementează judecata. S-a concluzionat că soluționarea unei cereri de chemare în judecată netimbrată, deși în hotărâre s-a consemnat contrariul, admiterea în probațiune a unor înscrisuri reprezentând copii necertificate a căror conformitate cu originalul s-a dovedit discutabilă reprezintă acțiuni ale petentului, care au avut ca efect pronunțarea unei hotărâri nelegale.

Împotriva sentinței de respingere a plângerii, petentul T.C.M. a declarat recurs, solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar și concluziilor orale ale apărătorului său ales, admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și în rejudecare, desființarea rezoluțiilor procurorului și schimbarea temeiului juridic al soluției de neîncepere a urmăririi penale, pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 246 C. pen., din art. 10 lit. g) în art. 10 lit. d) C. proc. pen. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent este fondat pentru următoarele considerente: Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că din conținutul sentinței civile nr. 3576 din 31 octombrie 2001, respectiv practicaua acestei hotărâri, mai exact, acele mențiuni care se referă la îndeplinirea procedurii de citare și timbrarea acțiunii, rezultă că acestea au fost realizate, deși citarea primăriei s-a dispus la data introducerii acțiunii, respectiv 31 octombrie 2001 dată la care a și fost emisă citația, având în vedere că hotărârea a fost pronunțată în aceeași zi nu a existat timpul fizic necesar realizării procedurii de citare. Aceeași situație s-a constatat și în ceea ce privește plata taxei de timbru.

Astfel, în timp ce în conținutul sentinței se face mențiunea că acțiunea a fost legal timbrată, din chitanța depusă la dosarul cauzei reiese că suma reprezentând această taxă a fost consemnată la Trezorerie la data de 1 noiembrie 2001, deci ulterior pronunțării. Inserarea în practicaua sentinței civile nr. 3576 din 31 octombrie 2001 a unor împrejurări nereale privind aspecte având aptitudinea de a atrage nulitatea relativă (neîndeplinirea procedurii de citare) sau absolută (netimbrarea) se înscrie, din punct de vedere al laturii obiective în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. Din punct de vedere al laturii subiective al infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen., analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că în mod eronat atât prima instanță cât și parchetul au apreciat că există vinovăție sub forma intenției directe.

Înalta Curte apreciază că eventuala alterare a dovezii de citare de la dosar și neconcordanța ei cu registrul Primăriei Alexandria nu poate fi, însă imputabilă petentului din moment ce întocmirea acestor înscrisuri nu făcea parte din atribuțiile sale de serviciu. Nu pot fi reținute argumentele menționate în rezoluții și în sentința atacată în sensul că modificarea operată asupra datei înscrise pe dovada de citare, ca și acceptarea la dosarul cauzei a unei dovezi de timbrare ulterioară conduc la concluzia că, la momentul pronunțării s-a cunoscut inexistența acestor înscrisuri. În concluzie, nu există absolut nicio dovadă a realizării laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că nu a existat nicio vătămare a intereselor intimatei SC L.M.C. SRL, întrucât aceasta nu era parte în proces, iar faptul că într-o altă cauză ar fi fost folosită hotărârea pronunțată, nu poate fi imputabilă recurentului petent. Referatul grefierului, mențiunea din acțiune privind anexarea timbrajului, existența la dosar a dovezilor privind îndeplinirea procedurii de citare, existența la dosar a chitanței privind achitarea taxei de timbru la data semnării hotărârii, au creat petentului convingerea că timbrajul și procedura citării sunt îndeplinite. În concluzie, nu se poate aprecia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 246 C. pen., sub aspectul laturii subiective.

În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentului împotriva rezoluției nr.1331/P/2006 din 1 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, nu este temeinică. Pe de altă parte se va avea în vedere și Decizia nr. 44 din 13 octombrie 2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că în cazul plângerii formulată, în baza art. 278 1 C. proc. pen., de persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată și care solicită schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse prin rezoluție sau ordonanță ori dispoziția cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanța poate dispune schimbarea acestuia, în condițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. d) raportat la art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de petentul T.C.M. împotriva sentinței nr. 83 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 7179/1/2008, va casa sentința atacată și în rejudecare: În baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., va admite plângerea formulată de petentul T.C.M., și va desființa, în parte, rezoluția nr. 1331/P/2006 din 1 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, numai sub aspectul temeiului soluției de neîncepere a urmăririi penale privind pe T.C.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 246 C. pen., în sensul modificării temeiului juridic din art. 10 lit. g) în art. 10 lit. d) C. proc.

pen. Se vor menține celelalte dispoziții ale rezoluției atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petentul T.C.M. împotriva sentinței nr. 83 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 7179/1/2008. Casează sentința atacată și rejudecând: În baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., admite plângerea formulată de petentul T.C.M., și desființează, în parte, rezoluția nr. 1331/P/2006 din 1 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, numai sub aspectul temeiului soluției de neîncepere a urmăririi penale privind pe T.C.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 246 C. pen., în sensul modificării temeiului juridic din art. 10 lit. g) în art. 10 lit. d) C. proc.

pen.. Menține celelalte dispoziții ale rezoluției atacate. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 martie 2011.