ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2368/2012

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 martie 2011 pronunțată

în Dosarul nr. 1138/39/2011 al Curții de Apel Suceava, secția penală, a fost

respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a domnului judecător G.I.A.

formulată de petentul D.C.

A fost respinsă, ca

nefondată, cererea de recuzare a domnului judecător H.L.M. și a doamnei

procuror T.D., formulată de același petent.

A fost dijunsă

cererea de recuzare a domnilor judecători A.T.L., A.V., D.I.C., B.O. și A.D.,

formulată de același petent și a fost trimisă spre soluționare completului

învestit cu judecarea cauzei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea

formulată la data de 30 martie 2012, petentul D.C. a solicitat recuzarea

domnului judecător H.L.M. și a doamnei procuror T.D., a domnilor judecători

G.I.A., A.T.L., A.V., D.I.C., B.O. și A.D.

A arătat că domnul

judecător H.L.M. (s-a pronunțat în Dosar nr. 766/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Suceava). Un alt motiv de recuzare ar fi acela că domnul

judecător H.L.M. este coleg cu magistrații din cadrul instanțelor din Suceava,

arătând că există o relație de colegialitate între aceștia și că aceștia au

judecat defectuos cauzele sale.

Potrivit art. 47

alin. (2) C. proc. pen. nu poate participa la judecarea cauzei judecătorul care

și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în

acea cauză.

Pentru a opera acest

caz de incompatibilitate în ceea ce-l privește pe domnul judecător H.L.M.,

părerea exprimată trebuie să se refere la soluția care ar putea fi dată în acea

cauză, ceea ce înseamnă admiterea sau respingerea contestației la executare,

aspect ce nu este dat în speța de față.

Apoi simpla formulare

a unei plângeri penale împotriva unui magistrat nu poate duce în mod automat la

admiterea unei cereri de recuzare, cu atât mai mult cu cât chiar petentul

susține că plângerea nu a fost soluționată.

De asemenea, motivele

invocate de petent cu privire la faptul că domnul judecător H.L.M. este coleg

cu toți judecătorii din cadrul instanțelor din Suceava, nu se pot circumscrie

nici cazului de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., nefiind dovedite împrejurările din care apare interesul în soluționarea

cauzei într-un anume fel. Cât privește cererea de recuzare a doamnei procuror

T.D., se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 51 alin.

(2) C. proc. pen.

Potrivit alin. (2) al

art. 51 C. proc. pen., "Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu

arătarea pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate

invocat și a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării.

Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul

de judecată".

Alin. (3) al

aceluiași articol prevede că "Nerespectarea condițiilor prevăzute în alin.

(2) sau recuzarea aceleiași persoane pentru același caz de incompatibilitate și

pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de

recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare,

care se constată de completul în fața căruia s-a formulat recuzarea, cu

participarea judecătorului recuzat".

Cu privire la cererea

de recuzare a domnului judecător G.I.A. se constată că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 51 alin. (2) C. proc. pen., magistratul indicat

nefăcând parte din compunerea completului de judecată a cauzei care formează

obiectul Dosarului nr. 1138/39/2011.

Încheierea penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către petenții D.C. și D.N.

Examinând hotărârea

atacată, Înalta Curte constată că recursurile declarate de petenții D.C. și

D.N. sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 din Constituția României, părțile interesate și

Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii.

Potrivit prevederilor

art. 385

1

alin (1) lit. e) C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 356/2006, pot fi atacate cu recurs deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și curtea Militară de Apel.

În speță,

recurenții-petenți au formulat recurs împotriva unei încheierii pronunțate de

Curtea de Apel Suceava, secția penală, în soluționarea cererii de recuzare a

judecătorilor G.I.A., H.L. și a doamnei procuror T.D., formulată de D.C.,

încheiere care nu este supusă nici unei căi de atac, fiind definitivă.

Față de cele

reținute, Curtea va respinge ca inadmisibile recursurile formulate de petenții

D.C. și D.N.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții-petenți vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile formulate de petenții D.C. și D.N. împotriva

încheierii din 30 martie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 1138/39/2011 al Curții

De Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurenții la

plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 iulie 2012.

Procesat de GGC - AA