ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1434/2012

Asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin plângerea adresată Curții de

Apel Suceava înregistrată sub nr. 596/39/2011 petentul D.C. a formulat plângere

împotriva rezoluției nr. 461/P/2010 din data de 30 mai 2011 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava.

La data de 09

decembrie 2011, petentul D.C. a solicitat recuzarea doamnei judecător A.T.L., investită

cu soluționarea Dosarului nr. 596/39/2011 Curții de Apel Suceava.

În motivarea cererii,

acesta a arătat că doamna judecător i-a respins, la un termen anterior, o cerere

privind atașarea unor dosare civile în legătură cu cauză și că același complet de

judecată s-a pronunțat și în alte dosare în care avea calitatea de parte, iar soluțiile

pronunțate au fost de respingere a cererilor.

Prin încheierea

din 9 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 596/311/2011 Curtea de Apel Suceava

a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petentul D.C., în Dosar

nr. 596/39/2011 al Curții de Apel Suceava și a obligat petentul la plata cheltuielilor

judiciare.

A constatat că

motivele invocate nu circumscriu cazului de incompatibilitate prev. de art. 48

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., având în vedere că potrivit art. 48 alin. (1)

lit. d) și art. 49 alin. (2) C. proc. pen. judecătorul este incompatibil de a judeca

dacă în cauza respectivă „există împrejurări din care rezultă că este interesat

sub orice formă, el, soțul sau vreo rudă apropiată”.

A mai constatat

că nu se poate reține că, pronunțându-se asupra admisibilității cererii de probe

formulată de petent sau participând la soluționarea altor cauze în care acesta a

avut calitatea de parte, și în lipsa oricăror dovezi produse în sprijinul afirmațiilor

făcute, magistratul ar avea vreun interes în cauză, actele procedurale efectuate

circumscriindu-se exercitării normale a atribuțiilor de serviciu în limitele competențelor

prevăzute de lege.

Împotriva acestei

încheieri la data de 9 decembrie 2011 petentul D.C. a formulat recurs.

Analizând recursul

declarat, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate

și temeinicie, Înalta Curte constată că recursul declarat de petentul D.C. este

inadmisibil pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Dispozițiile

art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen. prevăd că „încheierile pot fi atacate

cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când,

potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”. Pentru ca o încheiere să poată

fi atacată separat cu recurs, prin derogare de la regula stabilită prin textul menționat,

această excepție trebuie să fie prevăzută expres de lege.

În urma abrogării

art. 52 alin. (7) C. proc. pen. prin O.U.G. nr. 55/2004, cu privire la încheierea

prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunțată ulterior datei de 01 iulie

2004, legea procesuală nu mai prevede posibilitatea atacării acesteia separat cu

recurs.

O altă interpretare

cu privire la controlul judiciar al încheierii prin care s-a respins cererea de

recuzare, în sensul posibilității de a exercita calea de atac a recursului separat

împotriva acestei încheieri, prin interpretarea per a contrario a prevederilor

art. 52 alin. (6) C. proc. pen., nu poate fî admisă, întrucât recunoașterea unei

căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare

a principiului legalității.

Astfel,

Înalta Curte constată că, recurentul-petent a formulat recurs împotriva unei încheieri

definitive, ce nu este susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs.

În consecință,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va

respinge recursul formulat de petentul D.C. ca fiind inadmisibil și față de dispozițiile

art. 192 C. proc. pen. va obliga recurentul-petent la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petentul D.C. împotriva încheierii din 09 decembrie 2011 a

Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul

nr. 596/39/2011.

Obligă recurentul-petent

la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 03 mai 2012.