ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1434/2012

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin plângerea adresată Curții de Apel Suceava înregistrată sub nr. 596/39/2011 petentul D.C. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 461/P/2010 din data de 30 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. La data de 09 decembrie 2011, petentul D.C. a solicitat recuzarea doamnei judecător A.T.L., investită cu soluționarea Dosarului nr. 596/39/2011 Curții de Apel Suceava. În motivarea cererii, acesta a arătat că doamna judecător i-a respins, la un termen anterior, o cerere privind atașarea unor dosare civile în legătură cu cauză și că același complet de judecată s-a pronunțat și în alte dosare în care avea calitatea de parte, iar soluțiile pronunțate au fost de respingere a cererilor.

Prin încheierea din 9 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 596/311/2011 Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petentul D.C., în Dosar nr. 596/39/2011 al Curții de Apel Suceava și a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare. A constatat că motivele invocate nu circumscriu cazului de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., având în vedere că potrivit art. 48 alin. (1) lit. d) și art. 49 alin. (2) C. proc. pen. judecătorul este incompatibil de a judeca dacă în cauza respectivă „există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soțul sau vreo rudă apropiată”.

A mai constatat că nu se poate reține că, pronunțându-se asupra admisibilității cererii de probe formulată de petent sau participând la soluționarea altor cauze în care acesta a avut calitatea de parte, și în lipsa oricăror dovezi produse în sprijinul afirmațiilor făcute, magistratul ar avea vreun interes în cauză, actele procedurale efectuate circumscriindu-se exercitării normale a atribuțiilor de serviciu în limitele competențelor prevăzute de lege. Împotriva acestei încheieri la data de 9 decembrie 2011 petentul D.C. a formulat recurs. Analizând recursul declarat, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte constată că recursul declarat de petentul D.C.

este inadmisibil pentru considerentele se vor arăta în continuare: Dispozițiile art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”. Pentru ca o încheiere să poată fi atacată separat cu recurs, prin derogare de la regula stabilită prin textul menționat, această excepție trebuie să fie prevăzută expres de lege. În urma abrogării art. 52 alin. (7) C. proc. pen. prin O.U.G. nr. 55/2004, cu privire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunțată ulterior datei de 01 iulie 2004, legea procesuală nu mai prevede posibilitatea atacării acesteia separat cu recurs.

O altă interpretare cu privire la controlul judiciar al încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, în sensul posibilității de a exercita calea de atac a recursului separat împotriva acestei încheieri, prin interpretarea per a contrario a prevederilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen., nu poate fî admisă, întrucât recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității. Astfel, Înalta Curte constată că, recurentul-petent a formulat recurs împotriva unei încheieri definitive, ce nu este susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de petentul D.C.

ca fiind inadmisibil și față de dispozițiile art. 192 C. proc. pen. va obliga recurentul-petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.C. împotriva încheierii din 09 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 596/39/2011. Obligă recurentul-petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 mai 2012.