ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1878/2012

Asupra

recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin

încheierea de ședință din data de 30 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Suceava - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, în dosarul nr. 194/39/2012,

a fost respinsă cererea formulata de petentul D.I.C. având ca obiect cererea de

recuzare a doamnei procuror T.D.

Pentru

a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea depusă la 30 martie

2012, în fața instanței, petentul D.I.C. a recuzat pe doamna procuror T.D., în

motivare, petentul a indicat dispozițiile codului de procedură penală,

capitolul recuzare. A mai arătat că dosarul nr. 194/39/2012 este format ca

urmare a unui alt dosar al Curții de Apel Suceava, al cărui număr îl va indica

ulterior, în care s-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava. Consideră că la această din urmă instituție se încalcă

cu regularitate dispozițiile art. 76 C. proc. pen.

Împotriva

încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 30 martie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, a declarat

recurs, petentul D.I.C.

Înalta

Curte, examinând cauza sub aspectul admisibilității căii de atac împotriva unei

încheieri de respingere a unei cereri de recuzare constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi

atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția

cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Încheierea

prin care s-a respins cererea de recuzare, nu poate fi atacată separat cu

recurs, întrucât legea nu prevede posibilitatea atacării separat cu recurs a

unei asemenea hotărâri.

Astfel,

prin O.U.G. nr. 55/2004 a fost abrogat alin. (7) al art. 52 C. proc. pen. ale

cărei prevederi reglementau calea de atac a recursului separat împotriva

încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, așa încât o astfel de

hotărâre poate fi atacată cu recurs numai odată cu sentința recurată.

Prin urmare, încheierea prin care a fost respinsă cererea de

recuzare formulată de petentul D.I.C. nu poate fi atacată separat cu recurs.

Pentru considerentele expuse recursul formulat de petentul D.I.C.

împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de recuzare este

inadmisibil.

Față

de cele menționate, Curtea, in baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen. va respinge ca inadmisibil recursul și în temeiul art. 192 alin. (2)

din același cod îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.I.C.

împotriva încheierii din 30 martie 2012 a Curții de Apel Suceava - Secția

Penală și pentru Cauze cu Minori.

Obligă

recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 31 mai 2012.