ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2696/2012

Asupra recursului

penal de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 39 din 1 iunie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de inculpatul T.G.

S-a reținut că în

ședința publică din data de 1 iunie 2012, recurentul inculpat T.G. a formulat

cerere de recuzare împotriva d-nei judecător T.M., susținând că este

incompatibilă pentru soluționarea Dosarului nr. 15169/318/2007 întrucât există

împrejurări din care rezultă că este interesată sub orice formă de soluționarea

nefavorabilă a cauzei cu încălcarea legii.

Analizând cererea de

recuzare, Curtea de Apel a reținut că motivele invocate de inculpat nu se

regăsesc printre cele prevăzute expres și limitativ de art. 49 C. proc. pen.

rap. la art. 46 și art. 48 C. proc. pen.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs petiționarul T.G. criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie întrucât instanța nu a fost compusă potrivit legii, iar

hotărârea este contrară legii, invocând temeiul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Recursul declarat

este inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi

atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția

cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Așadar, potrivit art.

385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea

recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de

lege.

În cauză,

petiționarul T.G. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cu care

secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată, cale de

atac care nu întrunește cerințele textului menționat și, ca atare, nu este

admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie

o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, Înalta

Curte constată că recursul declarat de petiționar este inadmisibil, iar în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi

respins.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarant de petiționarul T.G. împotriva Încheierii nr.

39 din 1 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 septembrie 2012.

Procesat de GGC - N