ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2401/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin încheierea nr. 37 din 24 mai

2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost

respinse, ca nefondate, cererile de recuzare formulate de inculpatul T.G. în

timp ce cauza este pedinte în recurs.

Împotriva

acestei încheieri inculpatul T.G. a declarat recursul de față.

Recursul este

inadmisibil pentru considerentele ce succedă.

Este exact că,

din interpretarea «per a contrario» a art. 52 alin. (6) C. proc. pen., rezultă

că încheierea prin care s-a respins recuzarea este supusă căilor ordinare de

atac (după caz, apel și recurs sau numai recurs), care,însă în mod cert, nu ar

putea fi exercitate de sine stătător (separat), ci, potrivit principiului

consacrat în art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., numai odată cu

fondul.

Analizându-se

actele de la dosar, se constată că încheierea de recuzare a fost pronunțată de

o instanță de recurs, astfel că nici hotărârea ce se va pronunța asupra

fondului în această fază procesuală nu mai este supusă nici unei căi de atac;

așa fiind nici încheierea prin care s-au respins cererile de recuzare nu mai

poate fi recurată.

Așa fiind,

recursul declarat de inculpatul T.G. este inadmisibil și urmează a fi respins

ca atare cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în cuantum de 200 lei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva încheierii nr. 37

din 24 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în dosarul nr. 15169/318/2007/a2.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 iulie 2012.