ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3388/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 44 din 10 februarie 2012, Tribunalul Mehedinți a admis excepția de necompetență, invocată de reprezentantul Ministerului Public și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurenta H.S., prin încheierea din data de 10 ianuarie 2012 pronunțată de către Judecătoria Baia de Aramă în Dosarul nr. 609/181/2011. în favoarea Curții de Apel Craiova. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că, la data de 19 iulie 2011, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă, plângerea formulată de petenta H.S., împotriva Rezoluției din data de 09 iunie 2010 dată în Dosarul nr. 564/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, a învinuitei M.S., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 și 291 C. pen.

La termenul din data de 10 ianuarie 2012, petenta H.S., a solicitat încuviințarea probei cu acte. Judecătoria Baia de Aramă a încuviințat proba solicitată și a admis cererea formulată de petenta H.S., pentru a-i da posibilitatea să depună actele de care înțelege să se folosească în susținerea plângerii și să studieze actele dosarului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta H.S. La același termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția competenței materiale și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova. Examinând excepția invocată, Tribunalul Mehedinți a reținut că, prin intrarea în vigoare, la 25 noiembrie 2010, a Legii nr. 202/2010, la punctul 3 al art. 27 C. proc.

pen. s-a prevăzut că tribunalul, ca instanță de recurs, judecă recursurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege. De asemenea, în urma modificării dispozițiilor privind competența materială a curților de apel, prin art. 281 pct. 3 C. proc.

pen. s-a prevăzut competența curților de apel, care „ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege." Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta H.S.. Prin Decizia penală nr. 796 din 30 martie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins recursul ca inadmisibil și a obligat petiționara la cheltuieli judiciare către stat. A reținut că potrivit art. 42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționara H.S. solicitând admiterea plângerii formulate împotriva rezoluției date în Dosarul nr. 564/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă și începerea urmării penale a numitei M.S.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 și 291 C. pen. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 385 1 și art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente: Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate. Conform dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Astfel, potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Așadar, limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare. În cauză, se constată că recurenta petiționară a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs declarat neîntrunind cerințele textului de lege menționat, încălcând principiul unicității acestei căi de atac și, ca atare, nefiind admisibil. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petiționara H.S. împotriva Deciziei penale nr. 796 din 30 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare statului, conform, art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara H.S. împotriva Deciziei penale nr. 796 din 30 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM