ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3388/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 44 din 10 februarie 2012, Tribunalul Mehedinți a admis

excepția de necompetență, invocată de reprezentantul Ministerului Public și a

declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurenta H.S.,

prin încheierea din data de 10 ianuarie 2012 pronunțată de către Judecătoria

Baia de Aramă în Dosarul nr. 609/181/2011. în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a

reținut, în esență, că, la data de 19 iulie 2011, s-a înregistrat pe rolul

Judecătoriei Baia de Aramă, plângerea formulată de petenta H.S., împotriva

Rezoluției din data de 09 iunie 2010 dată în Dosarul nr. 564/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă, prin care s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală, a învinuitei M.S., pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 290 și 291 C. pen.

La termenul din data de 10 ianuarie 2012,

petenta H.S., a solicitat încuviințarea probei cu acte.

Judecătoria Baia de Aramă a încuviințat proba

solicitată și a admis cererea formulată de petenta H.S., pentru a-i da

posibilitatea să depună actele de care înțelege să se folosească în susținerea

plângerii și să studieze actele dosarului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

petenta H.S.

La același termen de judecată, reprezentantul

Ministerului Public a invocat excepția competenței materiale și a solicitat

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Craiova.

Examinând excepția invocată, Tribunalul

Mehedinți a reținut că, prin intrarea în vigoare, la 25 noiembrie 2010, a Legii

nr. 202/2010, la punctul 3 al art. 27 C. proc. pen. s-a prevăzut că tribunalul,

ca instanță de recurs, judecă recursurile declarate împotriva sentințelor

pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare

a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum

și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în

materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor

asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia

executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri

anume prevăzute de lege.

De asemenea, în urma modificării

dispozițiilor privind competența materială a curților de apel, prin art. 281

pct. 3 C. proc. pen. s-a prevăzut competența curților de apel, care „ca

instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate

de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența

tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege."

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

petenta H.S..

Prin Decizia penală nr. 796 din 30 martie

2012 Curtea de Apel Craiova a respins recursul ca inadmisibil și a obligat

petiționara la cheltuieli judiciare către stat.

A reținut că potrivit art. 42 alin. (4) C.

proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și

nici recursului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

petiționara H.S. solicitând admiterea plângerii formulate împotriva rezoluției

date în Dosarul nr. 564/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de

Aramă și începerea urmării penale a numitei M.S. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 290 și 291 C. pen.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor

art. 385

1

și art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin

art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de

atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul

acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv

exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un

sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații

identice.

Revine așadar, părții interesate obligația

sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin

exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii

atacate.

Conform dispozițiilor din Partea specială, Titlul

II, Capitolul III, Secțiunile I și II din C. proc. pen., admisibilitatea căilor

de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii

procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi

supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare

și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 385

1

C.

proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv

hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Așadar, limitând calea de atac menționată

exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură

penală a stabilit principiul unicității acesteia, în raport de care

posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la

această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

În cauză, se constată că recurenta

petiționară a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri

nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs

declarat neîntrunind cerințele textului de lege menționat, încălcând principiul

unicității acestei căi de atac și, ca atare, nefiind admisibil.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte

condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare

a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte

potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca

inadmisibil recursul declarat de petiționara H.S. împotriva Deciziei penale nr.

796 din 30 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare statului, conform, art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petiționara H.S. împotriva Deciziei penale nr. 796 din 30 martie 2012 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei

de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM