ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin plângerea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, petenta a solicitat desființarea rezoluției 301/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul P.V., fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 189, art. 246, art. 247, art. 248, art. 250, art. 259 alin. (2), art. 25 rap. la art. 260, art. 261, art. 266, art. 288, art. 289, art. 291 C. pen. Cauza a fost înregistrată la data de 4 octombrie 2010 pe rolul Înaltei Curți și a avut primul termen de judecată la data de 26 noiembrie 2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Prin sentința nr. 2053 din 13 decembrie 2010, Înalta Curte a dispus trimiterea plângerii spre competentă soluționare Curții de Apel Bacău având în vedere noile dispoziții ale codului de procedură penală așa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta, care a fost respins, ca inadmisibil, prin încheierea din 10 octombrie 2011 a completului de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. 5230/ 1/2011. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 708/3/2011. Prin sentința penală nr. 149 din 20 decembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petentă în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție motivat de faptul că intimatul magistrat procuror P.V.

are grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca atare cauza a fost reînregistrată la această instanță la data de 12 ianuarie 2012. Analizând plângerea Înalta Curte constată următoarele: Prin rezoluția nr. 301/P/2010 din 9 august 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror P.V., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen., denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen., instigare la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen., încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 C. pen., arestare nelegală, prevăzută de art. 266 C. pen., represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există.

Pentru a pronunța această soluție procurorul de caz a reținut că la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău a fost înregistrat Dosarul nr. 40/P/2004, având ca obiect efectuarea de cercetări cu privire la fapta din 12 octombrie 2003, când un autoturism a părăsit carosabilul și a căzut de pe un pod T. (județul Bacău), cu consecința decesului șoferului (L.O.) și a unor pasageri. S-a mai reținut și faptul că la data de 04 noiembrie 2004 s-a dispus reținerea și, ulterior, la data de 05 noiembrie 2004, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău instanța a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ț.N. Urmare schimbării încadrării juridice a faptei și a extinderii cercetărilor, în sarcina lui Ț.N.

au fost reținute infracțiunile de omor calificat [art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în raport de decesul victimei L.O.], tentativă de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 - 175 lit. i) în referire la art. 176 lit. b) C. pen., în raport de leziunile lui M.R. și C.E.) și părăsire a locului accidentului. Prin rechizitoriul din data de 21 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ț.N. pentru comiterea tuturor acestor infracțiuni. Prin sentința penală nr. 359/D din 02 iulie 2008 a Tribunalului Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 29/110/2005, în baza prevederilor art. 10 lit. c) C. proc. pen.

s-a dispus achitarea inculpatului pentru toate faptele deduse judecății. Prin decizia penală din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat și s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat. Prin decizia din 11 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de procuror. În argumentarea soluției de neîncepere a urmăririi penale procurorul a reținut că în sarcina magistratului procuror P.V. nu se poate reține comiterea vreunei infracțiuni; în condițiile legii actuale, aprecierea asupra încadrării juridice a faptei cercetate, a identității autorului, a vinovăției acestuia, a valorii de adevăr a unor declarații și a situației de fapt rezultate din ansamblul materialului probator, constituie atributul exclusiv al organului judiciar legal investit.

În speță, bazându-se pe actele existente la un moment dat, intimatul a considerat că împotriva lui Ț.N. există date certe și probe suficiente, care să impună atât privarea sa de libertate cât și trimiterea în judecată; faptul că ulterior instanța a apreciat în sens conți conferă caracter penal poziției adoptate de organul de anchetă. Astfel, pentru a dispune achitarea, instanța de fond a avut în vedere principiul „in dubio pro reo"; textual, s-a invocat în hotărâre că „instanța nu poate reține cu certitudine vinovăția inculpatului" cu consecința „înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze hotărările pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază di I decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Referitor la pretinsa denaturare a probelor, s-a reținut de către procuror că unul dintre martori și-a justificat schimbarea poziției invocând faptul că prima sa declarație ar fi fost dictată de anchetator; aceste susțineri nu se coroborează cu alte acte, date sau elemente ale situației de fapt, motiv pentru care în sarcina magistratului procuror nu se poate reține comiterea vreunei activități licite în legătură cu acest aspect. Pe baza celor mai sus expuse, s-a constatat că în sarcina magistratului procuror P.V. nu se pot reține încălcări ale atribuțiilor de serviciu sau ale legii. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta , care a fost respinsă prin rezoluția nr. 7817/3467/II-2/2010 a Procurorului șef secție urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J.

Nemulțumită de soluția adoptată, petenta G.G.G. s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. instanței de judecată competente, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține ca aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen.

"după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță." Din aceste dispoziții legale rezultă că o condiție esențială de admisibilitate a plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. este ca persoana care face plângere să aibă calitatea de persoană vătămată sau de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul procesual atacat injustiție. Ca atare, titularul plângerii formulate în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., poate fi atât persoana vătămată nemijlocit printr-o faptă de natură penală, cât și orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate, dobândind astfel calitate procesuală activă, în această ultimă categorie alături de persoana învinuitului sau inculpatului intrând și persoana față de care s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale (făptuitorul). În prezenta cauză, petenta G.G.G. nu are calitatea de persoană vătămată deoarece nu este subiect pasiv al faptei pretins săvârșite de intimatul P.V., iar soluția procurorului nu produce nici un efect asupra sa.

Prin urmare, acesta nu are calitate procesuală activă și nu a făcut dovada că prin modul de rezolvare a rezoluției date în Dosarul nr. 301/P/2010 s-a produs o vătămare intereselor sale legitime. Actele efectuate de petenta în locul inculpatului nu au legitimitate în lipsa unui mandat special care să-i confere dreptul de a formula plângere în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta G.G.G. împotriva rezoluției din 09 august 2010 dispusă în Dosarul nr. 301/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică și va menține rezoluția atacată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta G.G.G. împotriva rezoluției din 09 august 2010 dispusă în Dosarul nr. 301/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 03 aprilie 2012.