ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii

de față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin plângerea adresată Înaltei

Curți de Casație și Justiție, petenta a solicitat desființarea rezoluției 301/P/2010

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de numitul P.V., fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 189, art. 246,

art. 247, art. 248, art. 250, art. 259 alin. (2), art. 25 rap. la art. 260,

art. 261, art. 266, art. 288, art. 289, art. 291 C. pen.

Cauza a fost înregistrată

la data de 4 octombrie 2010 pe rolul Înaltei Curți și a avut primul termen de judecată

la data de 26 noiembrie 2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Prin sentința

nr. 2053 din 13 decembrie 2010, Înalta Curte a dispus trimiterea plângerii spre

competentă soluționare Curții de Apel Bacău având în vedere noile dispoziții ale

codului de procedură penală așa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petenta, care a fost respins, ca inadmisibil, prin încheierea

din 10 octombrie 2011 a completului de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. 5230/

1/2011.

Cauza a fost înregistrată

la Curtea de Apel Bacău sub nr. 708/3/2011.

Prin sentința

penală nr. 149 din 20 decembrie 2011, Curtea de Apel Bacău, a declinat competența

de soluționare a plângerii formulate de petentă în favoarea Înaltei Curți de Casație

și Justiție motivat de faptul că intimatul magistrat procuror P.V. are grad profesional

de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca atare cauza

a fost reînregistrată la această instanță la data de 12 ianuarie 2012.

Analizând plângerea

Înalta Curte constată următoarele:

Prin rezoluția

nr. 301/P/2010 din 9 august 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

magistratul procuror P.V., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de

libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 C. pen., abuz în serviciu contra

intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea

unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor

publice, prevăzută de art. 248 C. pen., purtare abuzivă, prevăzută de art. 250

C. pen., denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen., instigare

la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen., încercarea

de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 C. pen., arestare nelegală,

prevăzută de art. 266 C. pen., represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C.

pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., uz de fals, prevăzut de

art. 291 C. pen., întrucât faptele nu există.

Pentru a pronunța

această soluție procurorul de caz a reținut că la nivelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bacău a fost înregistrat Dosarul nr. 40/P/2004, având ca obiect efectuarea

de cercetări cu privire la fapta din 12 octombrie 2003, când un autoturism a părăsit

carosabilul și a căzut de pe un pod T. (județul Bacău), cu consecința decesului

șoferului (L.O.) și a unor pasageri.

S-a mai reținut

și faptul că la data de 04 noiembrie 2004 s-a dispus reținerea și, ulterior, la

data de 05 noiembrie 2004, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău

instanța a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ț.N.

Urmare schimbării

încadrării juridice a faptei și a extinderii cercetărilor, în sarcina lui Ț.N. au

fost reținute infracțiunile de omor calificat [art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în

raport de decesul victimei L.O.], tentativă de omor deosebit de grav prevăzut de

art. 174 - 175 lit. i) în referire la art. 176 lit. b) C. pen., în raport de leziunile

lui M.R. și C.E.) și părăsire a locului accidentului.

Prin rechizitoriul

din data de 21 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ț.N. pentru

comiterea tuturor acestor infracțiuni.

Prin sentința

penală nr. 359/D din 02 iulie 2008 a Tribunalului Bacău, secția penală, pronunțată

în Dosarul nr. 29/110/2005, în baza prevederilor art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a

dispus achitarea inculpatului pentru toate faptele deduse judecății.

Prin decizia penală

din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, apelul declarat de

procuror a fost respins ca nefondat și s-a luat act de retragerea apelului declarat

de inculpat.

Prin decizia

din 11 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus

respingerea ca nefondat a recursului declarat de procuror.

În argumentarea

soluției de neîncepere a urmăririi penale procurorul a reținut că în sarcina magistratului

procuror P.V. nu se poate reține comiterea vreunei infracțiuni; în condițiile legii

actuale, aprecierea asupra încadrării juridice a faptei cercetate, a identității

autorului, a vinovăției acestuia, a valorii de adevăr a unor declarații și a situației

de fapt rezultate din ansamblul materialului probator, constituie atributul exclusiv

al organului judiciar legal investit.

În speță, bazându-se

pe actele existente la un moment dat, intimatul a considerat că împotriva lui Ț.N.

există date certe și probe suficiente, care să impună atât privarea sa de libertate

cât și trimiterea în judecată; faptul că ulterior instanța a apreciat în sens conți

conferă caracter penal poziției adoptate de organul de anchetă.

Astfel, pentru

a dispune achitarea, instanța de fond a avut în vedere principiul „in dubio pro

reo"; textual, s-a invocat în hotărâre că „instanța nu poate reține cu certitudine

vinovăția inculpatului" cu consecința „înfăptuirea justiției penale cere ca

judecătorii să nu se întemeieze hotărările pe care le pronunță, pe probabilitate,

ci pe certitudinea dobândită pe bază di

I

decisive, complete,

sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Referitor la pretinsa

denaturare a probelor, s-a reținut de către procuror că unul dintre martori și-a

justificat schimbarea poziției invocând faptul că prima sa declarație ar fi fost

dictată de anchetator; aceste susțineri nu se coroborează cu alte acte, date sau

elemente ale situației de fapt, motiv pentru care în sarcina magistratului procuror

nu se poate reține comiterea vreunei activități licite în legătură cu acest aspect.

Pe baza celor

mai sus expuse, s-a constatat că în sarcina magistratului procuror P.V. nu se pot

reține încălcări ale atribuțiilor de serviciu sau ale legii.

Împotriva acestei

rezoluții a formulat plângere petenta , care a fost respinsă prin rezoluția nr.

7817/3467/II-2/2010 a Procurorului șef secție urmărire penală și criminalistică

din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J.

Nemulțumită de

soluția adoptată, petenta G.G.G. s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute

de art. 278

1

C. proc. pen. instanței de judecată competente, respectiv

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte reține ca aceasta este inadmisibilă pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. "după respingerea plângerii făcute

conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală

sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum

și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere,

în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare,

potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit

legii, competența să judece cauza în prima instanță."

Din aceste dispoziții

legale rezultă că o condiție esențială de admisibilitate a plângerii întemeiată

pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. este ca persoana care face plângere

să aibă calitatea de persoană vătămată sau de persoană ale cărei interese legitime

au fost vătămate prin actul procesual atacat injustiție.

Ca atare, titularul

plângerii formulate în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., poate fi atât

persoana vătămată nemijlocit printr-o faptă de natură penală, cât și orice persoană

ale cărei interese legitime sunt vătămate, dobândind astfel calitate procesuală

activă, în această ultimă categorie alături de persoana învinuitului sau inculpatului

intrând și persoana față de care s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale

(făptuitorul).

În prezenta cauză,

petenta G.G.G. nu are calitatea de persoană vătămată deoarece nu este subiect pasiv

al faptei pretins săvârșite de intimatul P.V., iar soluția procurorului nu produce

nici un efect asupra sa. Prin urmare, acesta nu are calitate procesuală activă și

nu a făcut dovada că prin modul de rezolvare a rezoluției date în Dosarul nr. 301/P/2010

s-a produs o vătămare intereselor sale legitime. Actele efectuate de petenta în

locul inculpatului nu au legitimitate în lipsa unui mandat special care să-i confere

dreptul de a formula plângere în condițiile prevăzute de art. 278

1

C.

proc. pen.

Așa fiind,

Înalta Curte în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va

respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta G.G.G. împotriva rezoluției

din 09 august 2010 dispusă în Dosarul nr. 301/P/2010 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică

și va menține rezoluția atacată.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă,

plângerea formulată de petenta G.G.G. împotriva rezoluției din 09 august 2010 dispusă

în Dosarul nr. 301/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petenta

la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

03 aprilie 2012.