ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

plângerii de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 05 aprilie

2011, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, a fost înregistrat Dosarul penal cu nr.

318/P/2011, format din Dosarele nr. 311/32/2010 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, nr. 387/1/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Completul de 5 judecători, nr. 545/32/2010 al Curții de Apel Bacău, nr.

311/32/2010 al Curții de Apel Bacău, secția penală, nr. 327/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și nr. 155/11/2/2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ca urmare a sesizării dispuse de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr.

311/32/2010, prin sentința nr. 1817 din 16 noiembrie 2010.

Din

examinarea tuturor dosarelor enumerate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a reținut

următoarea situație de fapt:

La data

de 01 februarie 2010, a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Bacău, Dosarul nr. 327/P/2010, având ca obiect plângerea formulată de

către G.I., în care se reclamă existența unei rețele criminale și teroriste

formată din mai mulți judecători, procurori și polițiști din zona de activitate

a Judecătoriei Podu Turcului, care favorizează infractorii cu ocazia

soluționării unor dosare penale.

În cuprinsul

plângerii se arată că la data de 22 noiembrie 2009, cu prilejul desfășurării

alegerilor, primarul T.G. a influențat oamenii și i-ar fi transportat cu

mașinile proprietate personală la vot.

Din

verificările efectuate în Dosarul nr. 327/P/2010 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău a reieșit faptul că la aceeași unitate de parchet a fost

înregistrat Dosarul nr. 520/P/2006, care a avut ca obiect aceleași fapte

reclamate.

În acest

dosar, nr. 520/P/2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus,

prin rezoluția din 19 martie 2007, neînceperea urmăririi penale față de

magistrații R.C., C.V., B.B.R. și polițiștii A.G. și P.C., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, art. 264 și art. 268 din

C. pen., întrucât faptele nu se confirmă.

Din

cuprinsul rezoluției dispuse în Dosarul nr. 520/P/2006 s-a reținut că în cursul

anului 2006 petenții G.I. și G.E. au formulat mai multe plângeri în care

reclamau judecători, procurori și polițiști din zona de activitate a

Judecătoriei Podu Turcului, motivând că aceștia s-ar fi constituit într-o

„rețea de crimă organizată” care favorizează infractorii, nu soluționează

dosarele cu care sunt sesizați sau le soluționează în mod părtinitor etc.

În același

fel s-ar fi procedat și în cazul petenților, care au fost trimiși în judecată

și condamnați pe nedrept în urma fabricării unui dosar penal.

În acest

dosar penal, la care se referă petenții, Parchetul de pe lângă Judecătoria Podu

Turcului, prin rechizitoriul nr. 240/P/2001, întocmit de procurorul C.V., a

dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.I. și G.E. pentru săvârșirea

infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și

liniștii publice și de distrugere, fapte prev. și ped. de art. 321 și art. 217

C. pen.

În fapt,

s-a reținut că în dimineața zilei de 09 noiembrie 2000 cei doi au tulburat

liniștea publică într-un bar și au distrus mai mute bunuri.

Cauza

s-a judecat la Judecătoria Podu Turcului, care, prin sentința penală nr. 166

din 14 iunie 2001, în Dosarul nr. 364/2001, i-a condamnat pe cei doi făptuitori

astfel: G.E. la 1 an închisoare cu executare, deoarece era recidivist, conform

art. 37 lit. a) C. pen. și pe G.I. la 1 an închisoare cu suspendare, rămânând

definitivă prin respingerea de către Tribunalul Bacău a apelului introdus.

Totodată,

din actele premergătoare efectuate a reieșit că cei doi petenți, G.I. și G.E.,

au mai avut calitatea de parte și în alte dosare (Dosarul nr. 430/2006 în care

s-a pronunțat sentința penală nr. 451 din 21 decembrie 2006, Dosarul nr.

68/2001 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 118 din 08 mai 2001, Dosarele

nr. 804/2005, nr. 18/2004 și nr. 851/2004).

Astfel,

datorită motivelor expuse mai sus, în Dosarul nr. 327/P/2010 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus, prin rezoluția din 26 martie 2010,

neînceperea urmăririi penale față de U.V., R.C., C.V., B.G., P.C., T.V., pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, art. 264 și art. 268 C.

pen., întrucât faptele nu există.

Totodată,

s-a dispus disjungerea cauzei față de T.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. și ped. de art. 22

3

din Legea nr. 33/2007, în vederea

continuării cercetărilor.

Împotriva

acestei soluții, petentul G.I. a formulat plângere în temeiul art. 275-278 C.

proc. pen.

Prin

rezoluția din 27 aprilie 2010 dispusă în Dosarul nr. 155/II/2/2010 de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a fost

respinsă plângerea formulată de petentul G.I.

Împotriva

acestei rezoluții, petentul G.I. a formulat plângere conform art. 278

1

C.

proc. pen., la Curtea de Apel Bacău, unde s-a format Dosarul nr. 311/32/2010.

Curtea

de Apel Bacău a constatat că intimatul B.G. a fost ales și validat în Colegiul

Senatorial nr. 1 Bacău în urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2008. Din

acest motiv, în temeiul prevederilor art. 29 pct. 1 lit. a) și art. 278 alin.

(1) C. proc. pen., instanța a constatat că nu este competentă a soluționa

plângerea formulată de către petentul G.I., urmând să dispună admiterea

excepției de necompetență după calitatea persoanei. Față de ceilalți intimați

s-a constatat că este incident cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit.

a) C. proc. pen., cu o competență stabilită potrivit art. 35 alin. (1) teza a

II-a C. proc. pen., fiind în interesul unei bune judecăți pronunțarea unei

singure soluții în raport de rezoluția de neîncepere a urmăririi penale

atacată.

Curtea

de Apel Bacău, prin sentința penală nr. 111 din 09 septembrie 2010 a admis

excepția necompetenței după calitatea persoanei a acestei instanțe și, în baza

art. 39 C. proc. pen. rap. la art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție în temeiul art. 42 C. proc. pen.

În Dosarul

nr. 545/32/2010, Curtea de Apel Bacău, prin încheierea din 07 octombrie 2010, a

constatat că plângerea formulată de petentul G.I. urmează să fie considerată un

memoriu la dosarul declinat la Înalta Curte de Casație și Justiție și a dispus

scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea memoriului la Înalta Curte de

Casație și Justiție în vederea atașării la Dosarul nr. 311/32/2010.

În Dosarul

nr. 311/32/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin sentința nr. 187 din

16 noiembrie 2010 a constatat că, în raport cu data faptelor care au făcut

obiectul sesizării organelor judiciare, cu data întocmirii rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale dispusă de procurorul din cadrul Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Bacău și data celei de respingere a plângerii de către

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu data

dobândirii calității de parlamentar a uneia dintre persoanele reclamate, care

apare ca intimat în soluția de neînceperea urmăririi penale, și respectiv, cu

dispozițiile legale referitoare la competența după calitatea persoanei, astfel

cum au fost corect reținute și menționate de Curtea de apel în sentința de

declinare a competenței, se impune admiterea plângerii petentului, desființarea

rezoluțiilor și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, organ judiciar competent să soluționeze plângerea penală

formulată de acesta.

Astfel,

a admis plângerea formulată de petentul G.I. împotriva rezoluției din 26 martie

2010 și a rezoluției nr. 327/P/2010 din 27 aprilie 2010 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău și a trimis cauza pentru cercetări la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În urma

recursului declarat de petentul G.I. s-a format Dosarul nr. 387/1/2011 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, care, prin

decizia penală nr. 37 din 14 februarie 2011 a constatat că sentința atacată a

Înaltei Curți de Casație și Justiție este legală și temeinică și justificat a

fost admisă plângerea petentului și s-au desființat rezoluțiile dispuse în

cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, acest organ fiind

necompetent, după calitatea persoanei, să efectueze urmărirea penală în cauză

astfel că a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.I. împotriva

sentinței nr. 1817 din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală.

Din

examinarea celor două hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală și Completul de 5 judecători, și a rezoluțiilor Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău ce au fost desființate se constată că „rezoluția din 26

martie 2010 și a rezoluției nr. 327/P/2010 din 27 aprilie 2010 ale Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Bacău”, așa cum apar menționate în expunerea și

dispozitivul hotărârilor sus-menționate sunt, de fapt, rezoluția de neîncepere

a urmăririi penale nr. 327/P/2010 din 26 martie 2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău și, respectiv, rezoluția procurorului general a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 155/0/2/2010 din 27 aprilie

2010.

Persoana

vătămată G.I. a fost citată pentru data de 11 octombrie 2011 în vederea

audierii pentru a aduce precizări cu privire la aspectele sesizate referitoare

la presupusele fapte penale săvârșite de senatorul B.G., dar aceasta nu s-a

prezentat.

Prin

ordonanța nr. 318/P/2011 din 14 octombrie 2011 Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a

dispus neînceperea urmăririi penale față de B.G., senator în Colegiul

Senatorial nr. 1 din Bacău, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și

ped. de art. 246, art. 264 și art. 268 C. pen., întrucât faptele nu există,

disjungerea cauzei privind pe U.V. - magistrat, R.C. - magistrat, C.V. -

magistrat, P.C. - polițist, T.V. - polițist, A.Ș. - polițist, T.G., M.I. -

director executiv al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Bacău

și a declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de

art. 246, art. 264 și art. 268 C. pen.

Împotriva

acestei soluții, petiționarul s-a adresat cu plângere la procurorul ierarhic

superior invocând același motive, care prin rezoluția nr. 2691/II/2/2011 din 7

noiembrie 2011 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de G.I.

La data

de 28 noiembrie 2011 petiționarul G.I. a depus la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

plângere împotriva rezoluției nr. 2691/II/2/2011 care, la data de 5 decembrie

2011, conform art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. a fost înaintată, pe

cale administrativă, Înaltei Curți de Casație și Justiție - organul judiciar

competent - criticând soluția dispusă sub aspectul existenței unei rețele de

crimă organizată și terorism în România, formată din mai mulți judecători,

procurori și polițiști, care favorizează infractorii cu ocazia soluționării

unor dosare penale.

Plângerea

este neîntemeiată.

Examinând

plângerea formulată de petiționar împotriva ordonanței nr. 318/P/2011 din 14

octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, Înalta Curte, în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, constată că aceasta este legală și temeinică.

Reține că, în mod corect, procurorul prin ordonanța atacată a apreciat că cele

reținute de petiționar sunt nefondate, întrucât din examinarea situației de

fapt ce reiese din actele premergătoare efectuate în cauză, cât și din toate

plângerile repetate formulate de persoana vătămată G.I., acesta nu indică nicio

probă în vederea susținerii acuzațiilor, astfel că nu sunt indicii care să

probeze săvârșirea vreunei fapte penale de către senatorul B.G.

Mai

mult, se reține că față de celelalte persoane indicate în plângerea penală,

magistrați și polițiști, întrucât nu există nicio legătură între presupusele

fapte ale senatorului B.G. și ale acestora, în mod corect, s-a dispus

disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 38 și art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Așa

fiind, Înalta Curte urmează să respingă plângerea petiționarului ca nefondată,

rezoluția atacată fiind menținută.

Văzând

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.I. împotriva ordonanței nr.

318/P/2011 din 14 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține

rezoluția atacată.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.